Mostenirea spirituala a celui care a fost Nicu Aureliu Steinhardt, monahul de la Rohia, naste in continuare controverse. In vara anului trecut scriam despre un conflict mocnit intre preotul Ioan Pintea si manastirea Rohia, conflict generat de faptul ca ambele parti se considerau mostenitoare de drept ale operei parintelui Steinhardt.

Dupa moartea lui Steinhardt, preotul Ioan Pintea a intrat in posesia catorva dosare cu manuscrise ale monahului de la Rohia. Pintea a facut demersuri pe langa Editura Humanitas, pentru a pregati spre publicare o serie de autor Steinhardt.

Pe baza unui certificat de mostenitor, reprezentantii manastirii Rohia au atentionat printr-o scrisoare Editura Humanitas ca prin editarea seriei de autor Steinhardt i se incalca drepturile si au cerut sistarea oricarei actiuni in acest sens. In acelasi timp, manastirea l-a rugat pe preotul Pintea sa-i restituie toate manuscrisele lui Steinhardt.

In momentul in care Gabriel Liiceanu a aflat ca preotul Pintea nu are acordul manastirii pentru publicarea operei lui Steinhardt nu a mai acceptat sa publice nimic.

Firesc si nefiresc

Preotul Ioan Pintea sustinea ca in momentul predarii manuscriselor a dobandit si dreptul de proprietate asupra acestora si ca manastirea nu poate pretinde returnarea documentelor, nu se poate opune publicarii postume a acestora si nici nu poate conditiona publicarea operei de incheierea unui contract cu editura, favorabil manastirii.

In vara anului trecut, Pintea parea dispus la o intelegere cu calugarii de la Rohia. „Pana la urma, eu vreau sa restitui manuscrisele Manastirii Rohia, locul lor acolo este, cu conditia ca manastirea sa faca ceva adecvat pentru Steinhardt”, afirma preotul Pintea. Intre timp, poate si pentru ca banul e ochiul dracului, preotul s-a razgandit.

Si-a schimbat atitudinea si Gabriel Liiceanu, care a acceptat publicarea operei lui Steinhardt.

In cele din urma, reprezentantii Manastirii Rohia au dat in judecata editura Humanitas. Nu si pe preotul Pintea. Era si nefiresc ca un preot sa se judece cu calugarii pentru mostenirea unui monah.

Firesc ar fi fost ca intre Pintea si Manastirea Rohia sa se ajunga la o intelegere, dreptul de mostenire in cazul monahilor fiind prevazut de „Statutul pentru organizarea si functionarea Bisericii Ortodoxe Romane” si „Regulamentul pentru organizarea vietii monahale”. Pentru preotul Pintea, legile BOR sunt valabile doar in cazul in care nu-i lezeaza interesele.

In caz contrar, legile laice sunt mai aproape de sufletul purtatorului de sutana, legile bisericesti putand fi ignorate. In 30 martie se vor implini 18 ani de la moartea lui Steinhardt. Calugarii de la Rohia mai asteapta intoarcerea manuscriselor in locul in care au fost scrise, dar procesul poate dura multa vreme.

Rabdarea fiind una dintre marile virtuti ale vietii monahale, calugarii s-ar putea sa aiba, din acest punct de vedere, castig de cauza. Castigul in bani se varsa in alte buzunare...

Promisiuni neonorate de cei de la Humanitas

„Cei de la Editura Humanitas au publicat trei volume: „Primejdia marturisirii”, Cuvinte de credinta” si „Eseuri despre iudaism”. Tocmai aici este problema, ca am discutat cu cei de la editura si ne-au promis ca nu vor publica nimic fara acordul nostru. Atunci am vorbit cu editorul de carte si chiar cu domnul Gabriel Liiceanu.

Dupa ce au publicat respectivele volume, fara acordul nostru, i-am sunat din nou si i-am intrebat de ce au publicat lucrarile respective. Ne-au raspuns ca juristul lor le-a spus ca nu e nicio problema daca publica, pentru ca e legal, pe baza scrisorii pe care o are Pintea. Chiar au incheiat un contract. Acum suntem in proces cu Editura Humanitas. De fapt, nu e o problema intre noi si Pintea.

Noi avem de rezolvat o problema cu editura care a publicat respectivele volume”. - parintele Macarie

Pintea o scalda

Unul dintre principalii actori ai acestei povesti, preotul Ioan Pintea, sef serviciu la Centrul de Cultura Bistrita, nu doreste sa vorbeasca despre subiectul editarii ultimelor carti, marca Steinhardt, de catre editura Humanitas.

„Mai bine sunati la Humanitas, ca ei stiu care este problema procesului editurii cu Manastirea Rohia. Manuscrisele sunt la mine! Stiti ca ele mi-au fost lasate mie, nu mai doresc sa vorbesc despre asta. Eu nu stiu de ce s-a ajuns la proces, intrebati-i pe cei de la Rohia. Eu, deocamdata, nu sunt implicat in proces si pana nu sunt implicat nu ma pronunt.

Acum, ce sa mai spun? Eu nu sunt mostenitor! Cum sa-l mostenesc eu pe Steinhardt? Dar am un legat particular, asa il numesc juristii, cu privire la o parte din aceasta mostenire, respectiv manuscrisele pe care mi le-a lasat printr-o scrisoare”, a spus Pintea.

Acesta crede ca are toate drepturile asupra acestor manuscrise, dar nu mai doreste sa comenteze situatia decat daca va fi chemat in vreo instanta de judecata.

„In legatura cu aceste carti tiparite de Humanitas, eu... nu este vorba decat de doua carti, cealalta pe care au scos-o, care a aparut in Franta, tradusa, aia, eu nu sunt implicat in treaba asta. Eu, cum sa va spun... Deci, eu nu garantez numai pentru ceea ce mi-a lasat parintele Steinhardt si ceea ce am dat editurii Humanitas.

E vorba de: „Cartea de predici” si „Primejdia marturisirii”, in rest, toate celelalte nu fac obiectul legatului particular, ma intelegeti? Ar fi mai bine sa vorbiti si cu editura”, a insistat Pintea.

Amenintari voalate

Fiind ascultatori, am incercat sa discutam cu cineva din conducerea editurii Humanitas. Doua zile am primit indrumari spre persoane care nu erau de gasit. Am fi preferat sa discutam cu directorul editurii, Gabriel Liiceanu, dar domnia sa nu era in Bucuresti.

Dupa mai multe insistente, am primit telefonul avocatului editurii, o doamna al carui nume nu l-am inteles prea bine, asa ca nu il vom reproduce, pentru a nu gresi. Aceasta doamna a fost iritata de intrebarile legate de procesul inedit dintre cunoscuta editura si Manastirea Rohia.

„Este un proces al carui obiect este tocmai dreptul, eventual, dreptul Rohiei de... ma rog... de a putea incuviinta altora sa editeze cartile. Atata vreme cat nu exista o hotarare a instantei cu privire la aceste lucruri, nu cred... nu cred ca e bine nici pentru dumneavoastra, nici pentru altcineva sa scrie un articol pe aceasta tema”, a spus avocatul editurii Humanitas.

Pe de alta parte, doamna avocat, la intrebarea daca editura are dreptul de a „scoate” cartile lui Steinhardt din moment ce procesul privind acest drept este in desfasurare, ne-a dat un raspuns naucitor: „Pai, tocmai, asta vreau sa va spun! Editura are contracte si are tot dreptul, este ceea ce sustineam eu! Domnule draga! Nu am de ce sa va dau aceste informatii, da! Noi la

editura suntem acoperiti, asa ca nu vad de ce sunt atatea discutii! Este evident ca orice om are dreptul sa faca o chemare in judecata. Asta este foarte clar! Da! Avem acordul domnului Pintea... Stiti care e chestia, sunt foarte multe hartii in acest dosar. Scrisorica aceea in care se spune ca „Manastirea e mostenitoare”, e doar una din ele.

Atat va pot spune... In aceste conditii... Tiii... tiii”, s-a auzit tonul telefonului avocatului editurii Humanitas. Am mai incercat sa vorbim cu doamna avocat, dar nu a mai raspuns.