FMI este un fel de CAR, in care statele cotizeaza punand bani mana de la mana pentru ca atunci cand unul dintre membri se afla in jena financiara, sa il poata imprumuta ieftin. Este tot un fel de banca, doar ca ii zice Fond Monetar. Nu am stiinta ca in alte tari atunci cand au fost dati bani, Fondul sa se implice in dispute intre entitati interne. La noi se intampla acest lucru invocandu-se stabilitatea financiara, care ar putea afecta capacitatea de rambursare a Romaniei. Cum au reactionat partile implicate in conflict, de la izbucnirea acestuia?

Bancile

De la inceputul scandalului cu Ordonanta 50, bancile s-au plans mereu. Ba ca trimiterea de scrisori clientilor le va costa milioane de euro, ba ca se va produce o adevarata migratie a clientilor de la o banca la alta, ba ca vor pierde sute de milioane de euro ca urmare a aplicarii Ordonantei.

Dupa plangeri, au urmat amenintarile. Ca Ordonanta va scumpi creditele, ca desigur ca vor da Statul in judecata pentru ca le provoaca pierderi, ca se vor adresa presedintelui pentru a-i cere sa nu promulge Ordonanta samd.

Nu am auzit insa nicio banca discutand despre propria-i restructurare, despre o posibila recapitalizare sau despre o asumare a unor pierderi, dupa ani buni de castiguri masive, desi mai multi oficiali (inclusiv membri ai boardului FMI) le-au atras atentia ca sistemul bancar local trebuie retructurat si facut mai performant.

O parte din nemultumirile bancilor par justificate. Cand a venit criza, le-a prins pe multe dintre ele cu planuri la credite care nu au mai putut fi indeplinite. Ma uitam la un plan al unei banci, facut pana prin 2012, unde din 2008 erau prevazute cresteri peste cresteri. Pareau a trai in alta lume. Cum farfuria de laptic nu le-o mai umple nimeni (clienti sunt tot mai putini, iar businessuri rentabile tot mai greu de identificat), a le lua si din lapticul in farfurie (reducerea dobanzilor, renuntarea la unele comisioane), le apare ca o crima.

Cand a venit criza, unele banci au vrut reevaluarea garantiilor clientilor, iar celor care erau “sub apa” urma sa li se ceara sa aduca bani sau garantii suplimentare. Acelasi lucru li s-ar putea cere in mod simetric si bancilor.

Guvernul

Guvernul a avut o politica de gurist in relatia cu bancile. Inca din mai 2009, premierul Boc ameninta bancile cu aplicarea unei taxe Robin Hood. In iunie 2009- premierul isi reia amenintarile. Asemenea gesturi nu sunt de natura a imbuntati o relatie si asa deteriorata intre Stat si sistemul bancar. Statul e dependent si dator vandut bancilor, asa ca a irita ampixulea, nu face nimanui bine. Vrei sa taxezi bancile? Foarte bine. Au facut-o nemtii si chiar maghiarii, fara sa anunte cu vuvuzela cat de tari sunt ei in gura si cat de slabi in fapte.

Cat despre Ordonanta 50, din cate stiu a fost avizata de mai multe ministere, in forma propusa de ANPC si a fost apreciata de oficialitatile noastre ca fiind ok. Chiar toate ministerele alea sa fi dat un aviz bun unei legi proaste?

Presedintia

Basescu a avut iesiri impotriva lacomiei bancherilor in repetate randuri. Fie direct cand Basescu iese revoltat la atac impotriva bancilor, cand afirma “Eu n-o să apăr băncile, nici mie nu-mi place modul cum se derobează de orice răspundere pentru situaţia în care au adus România. Ei dădeau cu buletinul credite, ei erau avertizaţi de guvernator şi acum dau lecţii la televizor, ceea ce e tipul de obrăznicie al celor care au dezechilibrat bugetul României şi acum dau lecţii”, fie indirect, prin Stolojan si altii. (Stolojan – “sistemul financiar este la fel de vinovat ca acela public pentru actuala situatie economica a tarii, amintind de perioada in care sectorul financiar a alimentat cresterea in piata cu credite date de banci comerciale, companii de leasing, credit cu buletinul”- Mai 2010)

BNR

BNR a avut un mesaj ambiguu. Desi atragea atentia ca unele banci transfera costul crizei asupra clientilor, (“Bancile, mai ales cele care au dat deoparte prudentialitatea pentru cota de piata, ar trebui sa nu treaca majorarea catre clienti. Ar fi o miscare neinteleapta”, a declarat Mugur Isarescu, precizand insa ca au existat deja cateva banci care s-au repezit sa-si taxeze clientii), in privinta Ordonantei BNR este vadit de partea bancherilor comerciali.

Uneori ii trage de urechi pe bancheri (“Dobânzile au rămas foarte înalte. Este o invitaţie la adresa băncilor comerciale să coboare dobânzile. Am văzut în ziare câţiva onorabili colegi care spun că ei nu mai coboară dobânzile pentru că noi nu am coborât. De la 14%-19%, cât au dânşii, e o diferenţă enormă pâna la nivelul natural”, a declarat Isărescu vineri la prezentarea Raportului asupra inflaţiei pe trimestrul al treilea), alteori spune ca e normal ca bancile sa iti dea umbrela cand e soare si sa o ceara inapoi cand ploua.

In privinta Ordonantei, treaba e si mai incalcita. Nimeni nu stie cu exactitate daca calculele trimise de ARB privind pierderile nu sunt exagerate. BNR spune ca nu e treaba ei sa faca un studiu de impact si nici nu se ocupa de zona de protectie a consumatorului, in vreme ce bancile spun ca nu ANPC trebuie sa dea sanctiuni in sistemul bancar, ci BNR. Care BNR insa….

FMI

Are o pozitie la limita ingerintei interne. Are painea si cutitul in mana, iar lipsa de viziune a Guvernului ii fac pe cei de la Fond sa capete o si mai mare autoritate. Nu cred insa ca au dreptate intervenind brutal in chestiunea Ordonantei.

Rezumat

Statul e dator bancilor dar se revolta si le ameninta. Bancile sunt nereformate, dar vor sa nu se atinga nimeni de profiturile lor, ca altfel fac scandal. BNR sta in afara jocului. FMI intervine, profitand de lipsa de dimensiune a Guvernului. De pierdut, au toti. Bancile vor incasa la capitolul imagine si isi vor inrautati pe termen lung perceptia in randul clientilor, lucru de care se pare ca le doare undeva. Guvernul a jucat cartea protectiei consumatorului, dar nu te pui cu FMI, ca pe urma din ce platesti pensiile si salariile? FMI isi pune obrazul acolo unde nu ar trebui sa se bage, dar who cares? BNR, in loc sa vina cu studii de impact si sa ceara bancilor o mai buna capitalizare care sa le permita traversarea fara prea mari emotii (din perspectiva stabilitatii sistemului) si sa le sanctioneze pe cele care sar calul (in fond BNR aproba normele interne si stiau foarte bine numarul si nivelul comisioanelor practicate), prefera sa priveasca meciul din tribuna.

Nimic nu e cum ar trebui sa fie.

Comenteaza pe blogul lui Dan Popa