In ultimele luni, pe fondul discutiilor legate de salarii si pensii s-au facut de multe ori comparatii intre Romania si alte tari din vest in ceea ce priveste nivelul veniturilor populatiei. S-au comparat salariile profesorilor si medicilor romani cu cele ale profesorilor si medicilor din Franta sau Germania, s-a comparat pensia medie din Romania cu cea medie din UE, s-a comparat salariul minim pe economie de la noi cu cel din Luxemburg, s.a.m.d.

Care a fost concluzia? Concluzia a fost ca o ducem prost – romanii castiga mult mai putin decat altii, desi costul vietii nu este cu mult diferit fata de cel din alte tari. Nu am vazut insa niciun fel de comparatie intre rezultatele muncii noastre si rezultatele muncii nemtilor sau francezilor, comparatie care sa arate daca meritam sau nu salarii mai mari.

Profesorii cer salariile mai mari, cadrele medicale la fel, functionarii din administratie cer si ei lefuri mai mari, iar sindicatele cer majorarea salariului minim pe economie pentru a mai creste putin nivelul de trai al muncitorilor din fabrici si uzine. In esenta, aceste cereri nu sunt deplasate – toata lumea vrea sa castige mai mult si sa traiasca mai bine.

Ne intrebam insa ce facem noi pentru a obtine salarii mai mari? Cat de des am auzit expresii de genul “muncesc pe masura banilor pe care ii primesc”? Cu alte cuvinte, muncim prost pentru ca suntem platiti prost, insa nu ne gandim ca suntem platiti prost tocmai pentru ca muncim prost.

Mai departe – cu cat castigam mai putin, cu atat muncim mai putin, dar cu cat vom munci mai putin, cu atat vom castiga mai putin. Din acest cerc vicios nu vom putea iesi decat in momentul in care ne vom schimba mentalitatea. Atat timp cat muncim prost, o sa castigam prost!

Trebuie sa intelegem ca banii nu se fac “facandu-ne ca muncim”, ci chiar muncind. Nu exista tara saraca dar cu un popor harnic si conducatori competenti, la fel cum nu exista o tara bogata dar cu un popor lenes si conducatori incompetenti.

Sindicatele din educatie spun ca in Franta salariile sunt de X ori mai mari decat in Romania, insa uita sa spuna ca Romania se claseaza in mod constant pe ultimul loc in Europa la testele internationale, iar piata meditatiilor depaseste 300 mil. euro anual.

Sindicatele din Sanatate cer pe buna dreptate salarii mai mari, insa uita sa spuna ca, in spitale, platile informale se ridica la jumatate de miliard de euro anual, iar multe cadre medicale conditioneaza acordarea de asistenta de primirea unor sume de bani.

In administratie se intampla acelasi lucru – economia subterana a ajuns la 30-35% din PIB pentru ca cei de la ANAF si Garda Financiara nu si-au facut treaba, nu pentru ca au fost foarte performanti.

Nici in mediul privat lucrurile nu stau altfel. Cine a lucrat in multinationale stie ca productivitatea muncitorului roman este departe de cea a unuia din vest, desi vorbim despre aceeasi companie si aceleasi procese tehnologice. De ce? Pentru ca nu avem atitudinea si mentalitatea neamtului, sau a francezului, sau a olandezului.

Romania se afla in situatia in care se afla tocmai pentru ca noi nu ne facem treaba, indiferent ca jobul nostru este in presa, pe santier, la catedra sau in Parlament. Daca muncitorul roman ar produce intr-o ora un numar egal de suruburi cu cel produs de un muncitor german, ar avea si el salariul muncitorului german. Daca un profesor roman ar avea gradul de pregatire si rezultatele unui profesor francez, ar avea si el un salariu similar.

Acest timp de logica se aplica in orice domeniu – nu suntem cea mai saraca tara din UE pentru ca altii ne-au adus aici. Noi singuri ne-am ingropat, iar acum dam vina pe altii pentru asta.

Iar incompetentii care ne-au condus in ultimii 20 de ani nu ar fi ajuns niciodata in pozitiile respective daca noi ne-am fi facut bine treaba.

Din cauza asta avem salariile pe care le avem, si traim asa cum traim.

PS: in aceeasi nota – cu cat politicienii fura mai mult din banii contribuabililor, cu atat contribuabilii fura mai mult de la stat. Unde o sa ajungem in ritmul asta?