Gabriel Liiceanu, Despre limita
I. Argumentul modelului: transformarea de sistem
In opinia mea, unicul criteriu de validare a oricarui text de lege in domeniul educatiei, in acest moment, este transformarea profunda, de sistem, dintr-un motiv fundamental: acum, Romania este in filmul sau viitor, iar sistemul public al educatiei este incremenit in filmul sau anterior.
Orice alt text cu putere legislativa nu va face decat sa adanceasca discrepanta dintre timpul Romaniei Europene si timpul sistemului sau educational, denotand lipsa de viziune alimentata de incompetenta si/sau lipsa de buna-credinta si generand consecinte deosebit de toxice, pe termen lung, pentru societatea romaneasca.
De aceea, cred cu tarie ca momentul actual (ciclul politic 2008-2012) este imperios necesar sa aiba caracter istoric, deoarece ne ofera oportunitatea imensa a legiferarii celei de-a treia mari transformari a sistemului educational in 130 de ani de istorie moderna a Romaniei, dupa 1890-1900 (Spiru Haret) si, respectiv, 1948-1950 (reforma comunista).
Ca pozitionare de principiu, eu optez fara echivoc pentru un sistem educational autentic si echilibrat, descentralizat din punct de vedere curricular, managerial, financiar si de resurse umane la nivel de unitate scolara si comunitate locala, si pentru un proces educational centrat pe valori, in care intreg universul graviteaza in jurul singurelor doua categorii de actori de importanta absoluta in orice scoala: elevii si profesorii.
Constat ca in actuala dezbatere publica pe tema Educatiei lipseste un model curricular menit sa-l inlocuiasca pe cel actual care este, in mod evident, depasit – iar faptul ca atat in gimnaziu, cat si in liceu elevii sunt obligati sa parcurga mult prea multe discipline in fiecare semestru (12, 13, 14, 15...) este, poate, aspectul cel mai acut, caruia eu nu i-am vazut formulata o solutie, deocamdata. Cu alte cuvinte, intrebarea careia ii dau un posibil raspuns acum este urmatoarea: cum pot studia elevii altfel la scoala? Iata cum!
II. Modelul propus
Premisele de proiectare:
• MECI coordoneaza invatamantul preuniversitar, in parteneriat cu unitatile de invatamant, asigurand un raport echitabil si armonios intre nevoile curriculare de la nivel national si cele de la nivel local.
• Unitatile de invatamant liceal organizeaza examenul de admitere a absolventilor invatamantului gimnazial, potrivit standardelor si criteriilor proprii, stabilite de consiliile de administratie si consiliile profesorale, in parteneriat cu comunitatile locale.
In aceste conditii, un articol de lege a Educatiei referitor la planurile-cadru de invatamant poate suna astfel:
Art. X – Planurile-cadru de invatamant
(1) Planurile-cadru de invatamant cuprind disciplinele de invatamant/modulele de pregatire corespunzatoare fiecarui nivel si forma de invatamant, precum si numarul de ore alocate acestora.
(2) Numarul de ore alocat disciplinelor din planurile-cadru este cuprins intre maxim 20 de ore pe saptamana la invatamantul primar si maxim 30 de ore pe saptamana pentru invatamantul gimnazial, respectiv liceal.
(3) Planurile-cadru trebuie sa respecte urmatoarele principii de proiectare:
• educarea la elevi a deprinderii de a decide si a-si asuma costurile si consecintele deciziilor luate in privinta alegerii disciplinelor de studiu evaluate, prin stabilirea unui raport echitabil intre numarul disciplinelor obligatorii si numarul disciplinelor la alegerea elevilor, din ofertele scolilor, cu scaderea progresiva a proportiei disciplinelor obligatorii catre anii terminali ai invatamantului liceal;
• parcurgerea unui numar redus de discipline evaluate in fiecare semestru scolar – de exemplu, intre 6-8, in functie de nivelurile invatamantului scolar;
• alocarea unui numar de ore pe saptamana aproximativ egal pentru fiecare disciplina evaluata – de exemplu, intre 3-5 ore saptamanal;
• stabilirea unui efectiv minim de 12 elevi pentru desfasurarea pe grupe a unora dintre disciplinele la alegerea elevilor;
• parcurgerea, la alegere, a unui numar de discipline neevaluate, din ofertele scolilor – de exemplu, 2-4 discipline semestrial, in afara programului obligatoriu.
Prin discipline "evaluate" inteleg disciplinele ale caror evaluari intra in calculul mediilor semestriale.
Exemplul 1. Invatamant liceal: orar saptamanal cu 8 discipline evaluate semestrial (disciplinele D1-D6 – 4 ore/saptamana; disciplinele D7-D8 – 3 ore/saptamana; TOTAL ore / saptamana: 30)
luni marti miercuri joi vineri
ora 1 D1 D7 D5 D3 D1
ora a 2-a D2 D8 D6 D4 D2
ora a 3-a D3 D1 D7 D5 D3
ora a 4-a D4 D2 D8 D6 D4
ora a 5-a D5 D3 D1 D7 D5
ora a 6-a D6 D4 D2 D8 D6
Si iata un exemplu de proportii echitabile, in opinia mea, intre disciplinele obligatorii (curriculum national) si, respectiv, cele la decizia elevilor, din oferta scolii:
• clasa a IX-a: 5 + 3
• clasa a X-a: 4 + 4
• clasa a XI-a: 4 + 4
• clasa a XII-a: 3 + 5
Exemplul 2. Invatamant gimnazial: orar saptamanal cu 7 discipline evaluate semestrial (disciplinele D1-D4 – 4 ore/saptamana; disciplinele D5-D7 – 3 ore/saptamana; TOTAL ore / saptamana: 25)
luni marti miercuri joi vineri
ora 1 D1 D6 D4 D2 D7
ora a 2-a D2 D7 D5 D3 D1
ora a 3-a D3 D1 D6 D4 D2
ora a 4-a D4 D2 D7 D5 D3
ora a 5-a D5 D3 D1 D6 D4
Si iata un exemplu de proportii echitabile, in opinia mea, intre disciplinele obligatorii (curriculum national) si, respectiv, cele la decizia elevilor, din oferta scolii:
• clasa a V-a: 5 + 2
• clasa a VI-a: 5 + 2
• clasa a VII-a: 4 + 3
• clasa a VIII-a: 4 + 3
Exemplu de set de 4 "discipline obligatorii", valabil si pentru gimnaziu si pentru liceu: limba si comunicare; istoria-geografia Romaniei; matematici aplicate; educatie fizica.
III. Analiza modelului: puncte tari
In opinia mea, principalele puncte tari ale modelului propus sunt urmatoarele:
- elevii, in mod autentic, devin protagonistii principali ai demersului educational;
- pune in fapt, in mod autentic, principiul descentralizarii curriculare la nivelul unitatii de invatamant;
- elevii parcurg mult mai putine discipline evaluate in fiecare semestru – este una din cele mai acute dureri ale actualului model curricular preuniversitar; mesajul transmis: "de acum inainte ai mai putine discipline, pe bune, dar mult mai bine predate – tot pe bune!";
- disciplinele evaluate au un numar comparabil – si suficient – de ore pe saptamana; mesajul transmis: "toate disciplinele, o data alese, devin la fel de importante!";
- elevii pot opta si pentru discipline "neevaluate" (in sensul ca notele la aceste discipline nu intra in calculul mediilor semestriale); mesajul transmis: "daca vrei, poti alege si alte discipline, care sa-ti largeasca orizontul cunoasterii universale; ele nu intra la medii, dar suntem bucurosi sa-ti oferim oportunitati de dezvoltare, daca esti interesat!";
- in fiecare semestru, elevii parcurg o combinatie echitabila de discipline obligatorii si discipline la alegerea lor, din oferta scolii; mesajul transmis: "invatam impreuna lectia ca intotdeauna in viata te vei intalni cu o combinatie de obligatii/servituti, pe de o parte, si de optiuni personale, asupra carora vei avea control; niciodata nu vei putea face doar ce vrei tu, si nici societatea nu vrea sa faci numai ce-ti dicteaza ea!...";
- elevii invata sa opteze si sa-si asume consecintele deciziilor care ii privesc direct; mesajul transmis: "te ajutam sa inveti sa hotarasti cu adevarat, in privinta propriei tale dezvoltari personale!";
- inceteaza existenta "claselor-plutoane", cu dinamica interna blocata pe cicluri de invatamant (aproximativ aceiasi 25-30 colegi de clasa, dintr-a V-a A, B, C... pana intr-a VIII-a A, B, C... si, respectiv, dintr-a IX-a A, B, C... pana intr-a XII-a A, B, C...); acestea se inlocuiesc cu grupele / clasele constituite pe discipline, cu dinamica semestriala (aceiasi 25-30 colegi la disciplinele obligatorii; alti minimum 11 colegi diferiti, la disciplinele la alegerea elevilor, din oferta scolii) – ceea ce reprezinta un model mult mai adecvat realitatii societatii actuale, cu contexte mult mai deschise si mai rapid schimbatoare in privinta echipelor de lucru;
- in fine, dispar profilurile "umanist" si "real" – ele sunt intretinute in mod artificial si constrang, in loc sa ajute la o dezvoltare reala a adolescentilor, potrivit aspiratiilor proprii, descoperite in ritmul specific al fiecaruia in parte.
Cu siguranta, ca orice noua provocare de schimbare adaptiva , modelul propus poate avea vulnerabilitati – dar toate vulnerabilitatile au, la randul lor, solutii, daca le abordam deschis, proactiv, cu buna-credinta. Totodata, insa, cred ca este deasupra oricarui dubiu ca o asemenea varianta de solutie transforma in mod semnificativ dinamica interactiunii dintre elevi si profesori, in timpul si spatiul educational, punand in fapt un principiu agreat si consfintit prin semnaturile puse pe Pactul National pentru Educatie: principiul descentralizarii curriculare.
Incepand cu anul 2006, am analizat in extenso aceasta varianta de solutie la problema descentralizarii curriculare autentice in numeroase traininguri de leadership educational pe care le-am desfasurat cu sute de oameni ai scolii – profesori, directori, inspectori, lideri de sindicat, elevi, studenti, jurnalisti – dar si reprezentanti ai mediului de afaceri, sub cele mai diverse auspicii: Ministerul Educatiei, Inspectoratul Scolar al Municipiului Bucuresti, Casa Corpului Didactic a Municipiului Bucuresti, Federatia Sindicatelor din Invatamant "Spiru Haret", Institutul Aspen Romania, Alianta Nationala a Organizatiilor Studentesti din Romania, consortiul IRSCA-EDUGATE, saptamanalul "Tribuna Invatamantului", trainigurile corporatiste etc.
Perceptia generala asupra modelului propus a fost, dominant, una lucid-pozitiva, temerile sau retinerile tinand indeosebi de caracterul sau de noutate si, in consecinta de nevoia "schimbarii mentalitatii" – aspecte cu care sunt intrutotul de acord si in zona carora pot contribui constructiv, sprijinind direct sau facilitand procese.
Doresc sa accentuez un aspect esential, rezultat din discutiile cu specialistii si responsabilii din domeniu: aceasta solutie nu presupune disponibilizari de personal, ci perfectionare si reconversie profesionala, fapt ce aduce in discutie un alt proiect transformational, respectiv o strategie noua de dezvoltare a resursei umane in educatie, porind de la formarea initiala pe filiera didactica si continuand cu optiuni moderne de cariera, la indemana personalului didactic.
Astept cu deosebit interes feedback-ul celor preocupati de subiect, cu cateva sugestii de civilitate:
- va reamintesc respectuos ca pozitionarea mea in conversatie porneste, principial, de la nevoia transformarii fundamentale, istorice, a educatiei in Romania;
- va adresez rugamintea respectuoasa sa inlocuiti comentariile de tip "modelul e gresit!" cu analiza de tip "cu acest model nu sunt de acord!", oferind solutii alternative;
- in fine, va adresez rugamintea respectuoasa sa focalizati comentariile pe solutii constructive care, in opinia dumneavoastra, adauga valoare solutiei propuse; mai specific, va invit sa faceti o analiza de tip "puncte tari; puncte slabe; SOLUTII LA PUNCTELE SLABE".
Alegeri SUA
Alegeri Rusia
Ai predat vre-un an-doi intr-o scoala de tara ca sa stii despre ce e vorba? Ai scris cu manuta ta planuri de lectie? Tu ai vrea sa fi facut scoala pe care o propui? Scoala de prosti? Descentralizare curiculara? Proces centrat pe valori? Ne dai sa mestecam toate jegurile astea? Uite-te la esecul dramatic al "Procesului Bologna" care a transformat universitatile in antrepozite de forta de munca neocupata...
Nu vrei mai bine sa iti vezi de coacingul pentru care atatia fraeri iti dau bani?
Sau sa mai pui ceva la cale la Codecs. Cat despre JFK school of governance, o afacere a unui grec suspect Kokkalis, nici vorba sa predai acolo. Ai fost doar absolvent al acestei chestii de trei luni care vinde o diploma pe care scrie Harvard.
Asa ca, domnule colonel, a se slabi. Puteti sa rupeti randurile in liniste.
Il cunosti pe omul asta? Ai tu un proiect educational mai mare decat al lui? Ai experienta mai vasta? Ai, ma, vreo solutie?!
Ce e constructiv din ce ai scris tu!? Du-te la tine la tara si scrie planuri de lectie, si hai inapoi si comenteaza cand ai realizari si solutii.
Din punctul meu de vedere calitate se poate cere daca se poate induce raspundere. Profesorul trebuie sa aleaga aceasta meserie pentru ca el doreste si atunci va trebui sa ofere ceea ce i ce cere : educatie. Iti spun sincer ca nu cred ca poti implementa un sistem cum propui in Romania pentru ca nu ai cu cine. Si nu vorbesc aici de reprezentantii ministerului ci de cei de la baza educatiei, profesorii.
Parerea mea este ca statul trebuie sa investeasca in profesori si nu numai (doctori, magistrati etc) astfel incat sa atraga tinerii catre aceste profesii si sa ii responsabilizeze. Altfel profesoratul va fi o meserie pana cand isi vor gasi de lucru undeva mai bine platitt. Aici e buba cred eu. Faptul ca nu foarte multi sunt stapani pe meseria lor ii face sa actioneze ca turma pe profesori si sa urmeze obedient unele sindicate care nici macar nu put pe tapet problema calitatii in educatie decat la rubrica si altele. Iar profesorii buni si recunoscuti sunt prea prinsi in meditatii care le aduc venituri generoase de ordinul miilor de euro lunar, de multe ori nedeclarate si nu mai au timp de astfel de prostioare. Ei sunt cei care castiga de pe urma acestui sistem.
Eu cred ca de aici ar trebui sa se inceapa si daca se incepe concomitent e cu atat mai bine desi va dura ceva vreme pana sa constientizeze.
Felicitari inca o data pentru articol si o zi buna
Cred ca ai foarte multa dreptate. Dar imediat ce acei profesori tineri si mai bine motivati vor ajunge in scoli vor avea nevoie si de un cadru care sa le ofere mai multa libertate. Solutiile imi par complementare.
Stau si ma minunez cum inca se pot naste idei de genul acesta; dureros e faptul ca unii chiar vor crede in initiative de genul asta. Din ce am simtit pe pielea mea, invatamantul din Romania nu are nici cea mai mica legatura cu ce se face in afara, si implicit, cu ceea ce trebuie facut. Este trist insa ca defectele sunt atat de inradacinate in sistemul asta bolnav al Romaniei (organizare, mentalitate, curiculum, profesori, atitudine, structura) incat insanatosire si pansari nu exista.
Atat de "expert" incat chiar iti inchipui ca nimeni altul pe fata pamantului nu mai are voie sa gandeasca lucid: rationament tipic de profesor de liceu care crede ca singura lui menire este sa formeze elevii in spiritul "gandirii comuniste, nationale si crestine".
Si cum idei nu esti in stare sa pui pe masa, este mult mai simplu sa injuri, sa insulti, sa desconsideri. Pacat ca cei din jur nu pot elimina astfel de triste si ingamfate figuri din scoala romaneasca. Asta ar fi reala Reforma necesara!
ora 1 D1 D7 D5 D3 D1
ora a 2-a D2 D8 D6 D4 D2
ora a 3-a D3 D1 D7 D5 D3
ora a 4-a D4 D2 D8 D6 D4
ora a 5-a D5 D3 D1 D7 D5
ora a 6-a D6 D4 D2 D8 D6
... sa inteleg ca daca e D1 = limba romana, in fiecare luni la ora 8:00 elevii din toata tara vor avea limba romana? O sa fie nevoie de multi profesori, ca sa nu mai zic ca daca se trece la 7 materii - 50% dintre profesori raman fara loc de munca. Pe langa restructurarile bugetarilor, concedieri la CFR, firme falimentare - vom intra in istorie cu o rata a somajului nemaintalnita (oare sarim de 50% somaj?)
E greu domnilor guvernanti, ne-ati bagat in cacat prea tare - e greu sa mai iesim.
Am invatat 32-35 de ore/saptamana si chiar nu conteaza cat inveti la scoala, conteaza cum inveti - insa jumatate dintre profesori sunt complet depasiti, devin plictisitori si evident ca nu mai da nimeni 2 bani pe lectiile lor. Insa nici profesorii buni nu au dotarile necesare, nici banii nu stimuleaza perfectionarea si interesul ... si tot asa, un cerc vicios greu de rupt
re: profesorii raman fara loc de munca -- nu raman, si exista cel putin cateva solutii (nu usoare, dar, repet, nu imposibile): a) dubla specializare (e.g. - romana-engleza; mate-info; etc.); b) faptul ca vor preda si la disciplinele "neevaluate" (cand am propus cifrele 7-8 m-am referit la disciplinele ce se incheie cu medii semestriale, dar elevii pot studia si alte discipline); c) in fine, optiuni "orizontale" de cariera profesionala (scriere/management de proiecte educationale; mentorat/tutroat pt profesorii debutanti; consiliere pt elevi etc.,)
un gand bun, m.s.
Tocmai de aceea, dupa ce chiar m-am gandit mult la toate alternativele, am ajuns si eu la o concluzie asemanatoare cu cea prezentata in articol: singura sansa sa improspatam, sa aducem la zi sistemul este prin presiune din afara: adica o legislatie care sa oblige profesorii si aministratia scolii sa schimbe ceva, caci singuri cu siguranta nu o vor face.
Vulnerabilitati:
1. Materiile "optionale" sa fie la fel de optionale ca si acum: adica ai de ales una din una. Solutia (?): la liceele mai slabe, proabil ca asa s-ar si intampla, si probabil ca s-ar chiuli pe rupte, daca tot nu se noteaza. La liceele bune, va depinde cu siguranta de o buna alegere a materiilor si profesorilor - si asta ar insemna sa poti trimite la plimbare un profesor care nu isi umple sala si sa-l inlocuiesti cu altul mai bun (din cate inteleg, cu formula actuala de titularizari, asta e cam greu).
2. Daca ar fi sa dispara delimitarea real/uman, cam ce materii s-ar da la bac? Pana la urma, sa recunoastem, toti elevii vor vrea sa se concentreze pe materiile de bac. Ar urma sa fie cele 6 materii de baza despre care vorbiti? Asta ar insemna oare sa ne asteptam ca elevii sa lucreze, in mod egal si serios, la 6 materii diferite, la alegerea liceului? Chiar si pe mine ma sperie asta, si ma dau ca am mintea deschisa...
re: uman-real -- elevii pot da bac din materiile pe care le studiaza in ultimii doi ani de liceu (5-7 discipline, in care obligatoriile incluse); un exemplu functional pe piata de 40 de ani: bac-ul international, www.ibo.org/diploma, in care elevii parcurg 6+1 discipline timp de 2 ani, si dau examen la fiecare disciplina (nu ca la noi acum, cand au 15-18 disicipline...)
un gand bun, m.s.
Avem multe de suferit din tarele vechiului sistem politic / educational si cand zic "avem" ma gasesc in situatia de a fi din prima generatie de elevi care nu au fost facuti pioneri si, totodata, profesoara (dupa 12 ani de studiu in stiintele educatiei (incluzand liceul pedagogic).
La experienta mea de viata de pana acum ma simt norocoasa ca traiesc timpurile de azi (ma refer la libertatea de opinie si progresul tehnologic). Dar, la noi, e mult loc de mai bine.
Intrand constant in contact cu studentii (si tinerii) de azi, simt ca lucrurile nu stau chiar atat de rau pe cat ni se par... avem multi tineri care (dincolo de valoarea primordiala a banului) vor sa faca ceva cu viata lor si le pasa de ce se intampla in jurul lor. Lucrez cu studentii economisti care s-au gandit ca poate intr-o zi vor preda in licee sau chiar la facultate si prima opinie sincera pe care si-o exprima vizavis de scoala este aceea ca "este depasita dar totusi necesara". Cel mai frumos pentru mine este sa ii conving sa nu repete greselile profesorilor lor si ca atunci cand vor fi profesori sa nu se razbune pe elevi ci sa investeasca sincer in viitorul lor.
Consider ca una dintre principalele probleme ale procesului educational de la noi este motivarea elevilor.. si cand zic asta ma refer la a da un sens tuturor activitatilor pe care elevii le desfasoara in scoli.. scoala este pentru viata si daca lucrurile se schimba atunci isi pierde orice sens si, implicit, interesul din partea elevilor.
De aceea, cred ca un continut mai bine centrat pe nevoile si interesele elevilor este o buna solutie pentru a-i atrage / implica pe elevi.
Ramane sa gasim mijloacele manageriale pentru a face asta, dar si parghiile de a-i implica pe profesori in acest proces.
Eu cunosc multi oameni motivati in tara asta si cred in schimbare. O facem fiecare, in fiecare zi
Ii gasesc un punct slab in faptul ca nu ofera si mai multa libertate scolilor/elevilor pentru trasee educationale alternative. In SUA, conform statisticilor exista 1.5 milioane de copii in sistemul "homeschooling". Exista scoli alternative de succes in care ideile de clasa si materie sunt abordate din perspective diferite si diverse. Va recomand ca referinta filmul "Why do these kids love school" in care sunt prezentate 8 scoli alternative din SUA. Se poate descarca gratuit de pe internet de la adresa:
http://www.archive.org/details/why_do_these_kids_love_school