motto: "Comunismul este societatea care garanteaza prostia ca incremenire in proiect"
Gabriel Liiceanu, Despre limita
I. Argumentul modelului: transformarea de sistem
In opinia mea, unicul criteriu de validare a oricarui text de lege in domeniul educatiei, in acest moment, este transformarea profunda, de sistem, dintr-un motiv fundamental: acum, Romania este in filmul sau viitor, iar sistemul public al educatiei este incremenit in filmul sau anterior.
Orice alt text cu putere legislativa nu va face decat sa adanceasca discrepanta dintre timpul Romaniei Europene si timpul sistemului sau educational, denotand lipsa de viziune alimentata de incompetenta si/sau lipsa de buna-credinta si generand consecinte deosebit de toxice, pe termen lung, pentru societatea romaneasca.
De aceea, cred cu tarie ca momentul actual (ciclul politic 2008-2012) este imperios necesar sa aiba caracter istoric, deoarece ne ofera oportunitatea imensa a legiferarii celei de-a treia mari transformari a sistemului educational in 130 de ani de istorie moderna a Romaniei, dupa 1890-1900 (Spiru Haret) si, respectiv, 1948-1950 (reforma comunista).
Ca pozitionare de principiu, eu optez fara echivoc pentru un sistem educational autentic si echilibrat, descentralizat din punct de vedere curricular, managerial, financiar si de resurse umane la nivel de unitate scolara si comunitate locala, si pentru un proces educational centrat pe valori, in care intreg universul graviteaza in jurul singurelor doua categorii de actori de importanta absoluta in orice scoala: elevii si profesorii.
Constat ca in actuala dezbatere publica pe tema Educatiei lipseste un model curricular menit sa-l inlocuiasca pe cel actual care este, in mod evident, depasit – iar faptul ca atat in gimnaziu, cat si in liceu elevii sunt obligati sa parcurga mult prea multe discipline in fiecare semestru (12, 13, 14, 15...) este, poate, aspectul cel mai acut, caruia eu nu i-am vazut formulata o solutie, deocamdata. Cu alte cuvinte, intrebarea careia ii dau un posibil raspuns acum este urmatoarea: cum pot studia elevii altfel la scoala? Iata cum!
II. Modelul propus
Premisele de proiectare:
• MECI coordoneaza invatamantul preuniversitar, in parteneriat cu unitatile de invatamant, asigurand un raport echitabil si armonios intre nevoile curriculare de la nivel national si cele de la nivel local.
• Unitatile de invatamant liceal organizeaza examenul de admitere a absolventilor invatamantului gimnazial, potrivit standardelor si criteriilor proprii, stabilite de consiliile de administratie si consiliile profesorale, in parteneriat cu comunitatile locale.
In aceste conditii, un articol de lege a Educatiei referitor la planurile-cadru de invatamant poate suna astfel:
Art. X – Planurile-cadru de invatamant
(1) Planurile-cadru de invatamant cuprind disciplinele de invatamant/modulele de pregatire corespunzatoare fiecarui nivel si forma de invatamant, precum si numarul de ore alocate acestora.
(2) Numarul de ore alocat disciplinelor din planurile-cadru este cuprins intre maxim 20 de ore pe saptamana la invatamantul primar si maxim 30 de ore pe saptamana pentru invatamantul gimnazial, respectiv liceal.
(3) Planurile-cadru trebuie sa respecte urmatoarele principii de proiectare:
• educarea la elevi a deprinderii de a decide si a-si asuma costurile si consecintele deciziilor luate in privinta alegerii disciplinelor de studiu evaluate, prin stabilirea unui raport echitabil intre numarul disciplinelor obligatorii si numarul disciplinelor la alegerea elevilor, din ofertele scolilor, cu scaderea progresiva a proportiei disciplinelor obligatorii catre anii terminali ai invatamantului liceal;
• parcurgerea unui numar redus de discipline evaluate in fiecare semestru scolar – de exemplu, intre 6-8, in functie de nivelurile invatamantului scolar;
• alocarea unui numar de ore pe saptamana aproximativ egal pentru fiecare disciplina evaluata – de exemplu, intre 3-5 ore saptamanal;
• stabilirea unui efectiv minim de 12 elevi pentru desfasurarea pe grupe a unora dintre disciplinele la alegerea elevilor;
• parcurgerea, la alegere, a unui numar de discipline neevaluate, din ofertele scolilor – de exemplu, 2-4 discipline semestrial, in afara programului obligatoriu.
Prin discipline "evaluate" inteleg disciplinele ale caror evaluari intra in calculul mediilor semestriale.
Exemplul 1. Invatamant liceal: orar saptamanal cu 8 discipline evaluate semestrial (disciplinele D1-D6 – 4 ore/saptamana; disciplinele D7-D8 – 3 ore/saptamana; TOTAL ore / saptamana: 30)
luni marti miercuri joi vineri
ora 1 D1 D7 D5 D3 D1
ora a 2-a D2 D8 D6 D4 D2
ora a 3-a D3 D1 D7 D5 D3
ora a 4-a D4 D2 D8 D6 D4
ora a 5-a D5 D3 D1 D7 D5
ora a 6-a D6 D4 D2 D8 D6
Si iata un exemplu de proportii echitabile, in opinia mea, intre disciplinele obligatorii (curriculum national) si, respectiv, cele la decizia elevilor, din oferta scolii:
• clasa a IX-a: 5 + 3
• clasa a X-a: 4 + 4
• clasa a XI-a: 4 + 4
• clasa a XII-a: 3 + 5
Exemplul 2. Invatamant gimnazial: orar saptamanal cu 7 discipline evaluate semestrial (disciplinele D1-D4 – 4 ore/saptamana; disciplinele D5-D7 – 3 ore/saptamana; TOTAL ore / saptamana: 25)
luni marti miercuri joi vineri
ora 1 D1 D6 D4 D2 D7
ora a 2-a D2 D7 D5 D3 D1
ora a 3-a D3 D1 D6 D4 D2
ora a 4-a D4 D2 D7 D5 D3
ora a 5-a D5 D3 D1 D6 D4
Si iata un exemplu de proportii echitabile, in opinia mea, intre disciplinele obligatorii (curriculum national) si, respectiv, cele la decizia elevilor, din oferta scolii:
• clasa a V-a: 5 + 2
• clasa a VI-a: 5 + 2
• clasa a VII-a: 4 + 3
• clasa a VIII-a: 4 + 3
Exemplu de set de 4 "discipline obligatorii", valabil si pentru gimnaziu si pentru liceu: limba si comunicare; istoria-geografia Romaniei; matematici aplicate; educatie fizica.
III. Analiza modelului: puncte tari
In opinia mea, principalele puncte tari ale modelului propus sunt urmatoarele:
- elevii, in mod autentic, devin protagonistii principali ai demersului educational;
- pune in fapt, in mod autentic, principiul descentralizarii curriculare la nivelul unitatii de invatamant;
- elevii parcurg mult mai putine discipline evaluate in fiecare semestru – este una din cele mai acute dureri ale actualului model curricular preuniversitar; mesajul transmis: "de acum inainte ai mai putine discipline, pe bune, dar mult mai bine predate – tot pe bune!";
- disciplinele evaluate au un numar comparabil – si suficient – de ore pe saptamana; mesajul transmis: "toate disciplinele, o data alese, devin la fel de importante!";
- elevii pot opta si pentru discipline "neevaluate" (in sensul ca notele la aceste discipline nu intra in calculul mediilor semestriale); mesajul transmis: "daca vrei, poti alege si alte discipline, care sa-ti largeasca orizontul cunoasterii universale; ele nu intra la medii, dar suntem bucurosi sa-ti oferim oportunitati de dezvoltare, daca esti interesat!";
- in fiecare semestru, elevii parcurg o combinatie echitabila de discipline obligatorii si discipline la alegerea lor, din oferta scolii; mesajul transmis: "invatam impreuna lectia ca intotdeauna in viata te vei intalni cu o combinatie de obligatii/servituti, pe de o parte, si de optiuni personale, asupra carora vei avea control; niciodata nu vei putea face doar ce vrei tu, si nici societatea nu vrea sa faci numai ce-ti dicteaza ea!...";
- elevii invata sa opteze si sa-si asume consecintele deciziilor care ii privesc direct; mesajul transmis: "te ajutam sa inveti sa hotarasti cu adevarat, in privinta propriei tale dezvoltari personale!";
- inceteaza existenta "claselor-plutoane", cu dinamica interna blocata pe cicluri de invatamant (aproximativ aceiasi 25-30 colegi de clasa, dintr-a V-a A, B, C... pana intr-a VIII-a A, B, C... si, respectiv, dintr-a IX-a A, B, C... pana intr-a XII-a A, B, C...); acestea se inlocuiesc cu grupele / clasele constituite pe discipline, cu dinamica semestriala (aceiasi 25-30 colegi la disciplinele obligatorii; alti minimum 11 colegi diferiti, la disciplinele la alegerea elevilor, din oferta scolii) – ceea ce reprezinta un model mult mai adecvat realitatii societatii actuale, cu contexte mult mai deschise si mai rapid schimbatoare in privinta echipelor de lucru;
- in fine, dispar profilurile "umanist" si "real" – ele sunt intretinute in mod artificial si constrang, in loc sa ajute la o dezvoltare reala a adolescentilor, potrivit aspiratiilor proprii, descoperite in ritmul specific al fiecaruia in parte.
IV. Reflectii finale
Cu siguranta, ca orice noua provocare de schimbare adaptiva , modelul propus poate avea vulnerabilitati – dar toate vulnerabilitatile au, la randul lor, solutii, daca le abordam deschis, proactiv, cu buna-credinta. Totodata, insa, cred ca este deasupra oricarui dubiu ca o asemenea varianta de solutie transforma in mod semnificativ dinamica interactiunii dintre elevi si profesori, in timpul si spatiul educational, punand in fapt un principiu agreat si consfintit prin semnaturile puse pe Pactul National pentru Educatie: principiul descentralizarii curriculare.
Incepand cu anul 2006, am analizat in extenso aceasta varianta de solutie la problema descentralizarii curriculare autentice in numeroase traininguri de leadership educational pe care le-am desfasurat cu sute de oameni ai scolii – profesori, directori, inspectori, lideri de sindicat, elevi, studenti, jurnalisti – dar si reprezentanti ai mediului de afaceri, sub cele mai diverse auspicii: Ministerul Educatiei, Inspectoratul Scolar al Municipiului Bucuresti, Casa Corpului Didactic a Municipiului Bucuresti, Federatia Sindicatelor din Invatamant "Spiru Haret", Institutul Aspen Romania, Alianta Nationala a Organizatiilor Studentesti din Romania, consortiul IRSCA-EDUGATE, saptamanalul "Tribuna Invatamantului", trainigurile corporatiste etc.
Perceptia generala asupra modelului propus a fost, dominant, una lucid-pozitiva, temerile sau retinerile tinand indeosebi de caracterul sau de noutate si, in consecinta de nevoia "schimbarii mentalitatii" – aspecte cu care sunt intrutotul de acord si in zona carora pot contribui constructiv, sprijinind direct sau facilitand procese.
Doresc sa accentuez un aspect esential, rezultat din discutiile cu specialistii si responsabilii din domeniu: aceasta solutie nu presupune disponibilizari de personal, ci perfectionare si reconversie profesionala, fapt ce aduce in discutie un alt proiect transformational, respectiv o strategie noua de dezvoltare a resursei umane in educatie, porind de la formarea initiala pe filiera didactica si continuand cu optiuni moderne de cariera, la indemana personalului didactic.
Astept cu deosebit interes feedback-ul celor preocupati de subiect, cu cateva sugestii de civilitate:
- va reamintesc respectuos ca pozitionarea mea in conversatie porneste, principial, de la nevoia transformarii fundamentale, istorice, a educatiei in Romania;
- va adresez rugamintea respectuoasa sa inlocuiti comentariile de tip "modelul e gresit!" cu analiza de tip "cu acest model nu sunt de acord!", oferind solutii alternative;
- in fine, va adresez rugamintea respectuoasa sa focalizati comentariile pe solutii constructive care, in opinia dumneavoastra, adauga valoare solutiei propuse; mai specific, va invit sa faceti o analiza de tip "puncte tari; puncte slabe; SOLUTII LA PUNCTELE SLABE".
3
3
