Gheorghe Piperea: Ce-ar fi putut fi daca nu ar fi existat proiectul legii darii in plata

de Gheorghe Piperea     Avocat
Miercuri, 9 martie 2016, 10:58 Actualitate | Opinii

Gheorghe Piperea
Foto: TNB
Sa prespunem, de dragul ipoteticului si al prezumtiilor, ca proiectul legii darii in plata, nascut in strada, in februarie 2015, nu ar fi existat. Sa zicem ca, in urmarea interventiei ferme a Comisiei Europene, care se opune in mod bizar acestui proiect de lege, vom reveni la situatia cu care ne-am obsisnui, aceea in care, aparent, codul civil, tine sub control asa-zisul hazard moral al debitorilor prea entuziasti si galagiosi in a-si pretinde drepturile. De altfel, eu am facut acest exercitiu inca din octombrie 2013 cand, pe un site de specialitate juridica, am demonstrat ca debitorul se poate libera prin mecanismul darii in plata reglementat in codul civil si, repsectiv, prin inlaturarea de la aplicare a principiului responsabilitatii nelimitate din acelasi cod civil .

Vezi in acest sens nota din subsol.

 Culmea ironiei este ca o liberare de datorie este prevazuta chiar si in Codul de procedura fiscala. O fi si acest cod illegal, pentru ca permite hazardul moral al debitorului care nu si mai poate plati datoriile la fisc?
   
1. In primul rand, debitorul – consumator se poate libera si prin darea in plata.
Obligatia juridica (juris vinculum) se stinge prin plata, atunci cind prestatia datorata este executata de buna voie; plata (solutio) reprezinta executarea obiectului insusi al obligatiei, asa cum rezulta din art.1469 Cciv. Prin plata, creditorul primeste de la debitor exact ceea ce se astepta sa primeasca. Cu acordul creditorului, debitorul se poate libera si daca executa alta prestatie, adica altceva decit partile au preconizat initial (art.1492 Cciv). Darea in plata (datio in solutum) este o novatie prin schimbarea obiectului obligatiei, care nu mai este platita in natura, ci printr-un alt bun sau o alta prestatie echivalente, conform intelegerii partilor, pre-existenta sau survenita. Darea in plata (i) este o exceptie de la regula executarii in natura a obligatiei, (ii) presupune acordul creditoroului si (iii) determina stingerea acelei obligatii pentru care exista acordul creditorului.
Darea in plata are multiple aplicatii in materie de ipoteci (mobiliare sau imobiliare). Specialistilor la indic, spre analiza si doar cu titlu de exemplu, art. 2325 C.civ. (“debitorul si creditorul pot conveni sa limiteze dreptul creditorului de a urmari bunurile debitorului care nu ii sunt ipotecate”) precum si art. 630 C.pr.civ (“sub supravegherea executorului judecatoresc […] creditorul si debitorul pot conveni ca vanzarea bunurilor supuse urmaririi sa se efectueze prin buna invoiala”).

Pentru simplii particulari este mai important de stiut daca darea in plata poate fi o solutie de protectie. In prealabil, trebuie spus ca aceasta metoda este recomandata de expertii si oficialii CE.

Darea in plata poate fi impusa de judecator, chiar si in lipsa unei dispozitii legale exprese. Acest lucru este posibil, in virtutea dreptului judecatorului de a revizui un contract aflat in suferinta, pentru a-l reechilibra. Se poate ajunge la acest final:
(i) fie prin apelul la mecanismul adaptarii contractului pentru impreviziune (art. 1271 Cciv);
(ii) fie prin apelul la echitate, ca mijloc de completare a contractului (art.1272 Cciv); echitatea la care se refera art. 1272 este, dupa caz, o limita a efectelor contractului (principiul ne-limitarii raspunderii din art. 2324 alin.1 Cciv, preluat sau nu in contract, este un exces inechitabil de reglementare) sau o completare a acestor efecte, in vederea re-echilibrarii contractului;
(iii) fie prin aplicarea regulilor referitoare la leziune, pentru disproportie vadita a prestatiilor partilor (art.1221 Cciv.);
(iv) fie, in fine, prin eliminarea din contract a unor clauze abuzive (conform Legii nr.193/2000 privind clauzele abuzive din contractele profesionistilor cu consumatorii). 

Restabilirea echilibrului contractual inseamna ca, in caz de criza a contractului, partile impart riscul, fie de comun acord, fie in urmarea unei decizii judecatoresti. Daca a ajuns sa fie executat, bunul care a ajuns la o valoare mult scazuta fata de valoare initiala nu va acoperi decit in parte creanta, iar debitorul care nu are alt bun urmaribil, in mod evident, nu va putea plati acest rest de creanta ramas neacoperit. Creditorul, care ar primi in plata bunul executat, ar putea marca mai rapid pierderea (pe care o va marca oricum, dar mult mai tirziu si cu mai multe costuri). Asadar, o datio in solutum ar salva atit situatia debitorului (care va „scapa” de raspunderea nelimitata, primind sansa unui nou si proaspat inceput, a unui fresh new start), cit si cash-flow-ul creditorului (care nu va mai trebui sa constituie provizioane si sa suporte costuri legale). Debitorul va partaja, astfel, riscul pierderii valorii proprietatii cu creditorul.

Datio in solutum poate fi utilizata nu doar ca o solutie pentru o singura datorie garantata cu ipoteca, ci si ca solutie a supra-indatorarii. Multiple datorii, cu sau fara ipoteci aferente, care nu mai pot fi platite, pot fi stinse prin datio in solutum, cu efectul corelativ al stingerii restului de creante ramase neacoperite. Un debitor care nu detine decit bunul afectat de garantia creditorului beneficiar al garantiei este, oricum, insolvabil. Si, de altfel, la origini, falimentul era o datio in solutum totala, debitorul falit abandonind in miinile creditorilor toate bunurile din patrimoniul sau. Ramine ca tribunalul, constatind insolvabilitatea debitorului, consecutiva executarii silite sau darii in plata a bunului afectat garantiei, sa dispuna si liberarea de datorii a debitorului, oferindu-i sansa unui nou inceput. Asadar, in cazul debitorilor insolvabili sau supra-indatorati care cer protectia tribunalului, datio in solutum este mai mult decit darea in plata clasica. Aceasta forma de datio in solutum, specifica situatiei in care debitorul nu mai poate sa isi efectueze platile, presupune ca debitorul se elibereaza de raspunderea nelimitata pentru aceste datorii, dind in plata si remitindu-i creditorului bunul ipotecat sau dat in gaj.

Iertarea de datorii prin datio in solutum, odata ridicata de la rangul de conventie la cel de procedura legala ce poate fi impusa de judecator, poate preveni executarea silita a bunurilor debitorilor, atita timp cit este fezabil si rezonabil, putind implica si moratorii, scheme de re-esalonare, vinzarea bunului ipotecat chiar de catre debitor etc. Un regim legal sau jurisprudential obligatoriu al iertarii de datorii ipotecare ar fi un motiv in plus pentru creditori sa fie mai atenti la risc, sa evalueze corect garantiile si sa nu se grabeasca cu executarea silita, mai ales ca e vorba de persoane fizice si gospodarii (households). In orice caz, trebuie tinut cont de faptul ca este vorba aici de un remediu, si nu de o regula. A exagera in acest tip de solutii ar inseamna sa fie facuta inutila ideea de asumare a unui risc si de responsabilitate pentru transformarea riscului in pierdere/prejudiciu. Iar aplicarea prea frecventa a datio in solutum ar insemna sa ne intoarcem la o economie de troc, care obstaculeaza circuitul „sanguin” al banilor. In situatia in care debitorul insolvabil sau supra-indatorat are mai mult de un bun ipotecat, de exemplu, o casa si un teren, el va putea beneficia de datio in solutum cu efect liberatoriu doar daca va abandona in miinile creditorilor toate aceste bunuri urmaribile. Altfel, solutia darii in plata ar deveni inechitabila si ar putea favoriza abuzurile. Chiar si in cazul in care bunul dat in plata pentru stergerea totala a datoriilor ar fi casa de locuit a debitorului si familiei sale, solutia ar trebui sa fie aceeasi, intrucit este o solutie voluntara, acceptata de debitor. Este foarte probabil ca, inainte de a-si abadona prin dare in plata in miinile creditorului casa de locuit, debitorul isi va fi gasit o casa cu chirie sau o casa de locuit cu costuri mai usor sustenabile.

Consumatorul ar putea utiliza pentru a se libera de datorii si mecanismul prevazut de art. 1417 alin.2 Cciv pentru stabilirea starii de insolvabilitate.
Starea de insolvabilitate rezulta din “inferioritatea activului patrimonial ce poate fi supus, potrivit legii, executarii silite, fata de valoarea totala a datoriilor exigibile” si poate fi stabilita de instanta care, in acest scop, „va tine seama de anumite imprejurari, precum disparitia debitorului, neplata unor datorii devenite scadente, declansarea impotriva sa a unei executari silite si altele asemenea”.
In economia textului art. 1417 Cciv, cererea de stabilire a starii de insolvabilitate poate fi adresata instantei numai de creditor, nu si de debitor si, in plus, este o vorba de o cerere menita a atrage sanctiunea decaderii din beneficiul termenului a debitorului care a disparut, a omis sa plateasca datorii scadente sau contra caruia s-a declansat executarea silita.

Personal consider ca si debitorul are dreptul sa ceara instantei stabilirea starii de insolvabilitate, in scopul de a obtine beneficiul stergerii datoriilor (care nu mai pot fi achitate din cauza starii de insolvabilitate) si reinsertia sa sociala. Efectele acestei stari se produc erga omnes, si nu doar fata de creditorul urmaritor.
Motivele aceste convingeri personale sunt expuse, pe scurt, in cele cu urmeaza, dar este necesara precizarea ca imposibilitatea fortuita de executare este, in conditiile art. 1634 Cciv, exoneratoare de raspundere. Daca obligatia nu mai poate fi executata din cauza unei forte majore, a unui caz fortuit sau a unor alte eveniment asimilate acestora, debitorul este liberat de datorie si de raspunderea pentru aceasta; daca imposibilitatea este doar temporara, executarea obligatiei este suspendata, pentru un termen rezonabil.

Insolvabilitatea, cu efectul sau practic automat de imposibilitate de plata, poate fi considerata o imposibilitate de executare. Daca insolvabilitatea este ea insasi cauzata de un eveniment fortuit (sau de un eveniment asimilat acestuia) sau daca ea nu rezulta din fapta debitorului, deci este fortuita si scuzabila sau inocenta, ci din fapta altora sau din conjuncturi economice si sociale nefavorabile, atunci insolvabilitatea este exoneratoare de raspundere, intrucit este un eveniment/caz fortuit sau un eveniment asimilat acestora. Falimentul angajatorului, concedierea neculpabila, boala sau infirmitatea care au ca efect disparitia sau diminuarea drastica a surselor de finantare a datoriilor simplului particular sunt evenimente fortuite care determina insolvabilitatea acestuia. Supra-indatorarea pasiva este, de asemenea, un eveniment asimilat cazului fortuit. Intrucit insolvabilitatea priveste intregul patrimoniu al debitorului si face inutila orice incercare de executare silita, inseamna ca ea este „opozabila” erga omnes, ducind la liberarea de toate datoriile care (oricum) nu mai pot fi achitate.

 Definitia normativa a insolvabilitatii, pe care ne-o ofera art. 1417 alin.2 Cciv, face referire la executarea silita, cu toate ca insolvabilitatea este esentiala nu doar pentru a stabili daca debitorul poate fi sau nu supus unei executari silite, ci si pentru a decela posibilitatea sau imposibilitatea platii tuturor datoriilor, precum si pentru a marca riscul de pierdere al creditorilor. In lipsa unei definitii normative care sa aiba capacitatea de acoperi toate fatetele fenomenului, definitia insolvabilitatii, in intelesul art. 1417 alin.2 Cciv, poate fi extinsa si la scopul pronuntarii unei solutii de punere a debitorului sub protectia instantei, mai ales ca aceasta stare este evocata in tandem cu insolventa. Referirea la „bunurile care pot fi supuse executarii silite, in conditiile legii”, este chiar utila, intrucit ni se indica limitele generale ale executarii silite: unele bunuri, cum sunt cele necesare supravietuirii debitorului si familiei sale, sunt insesizabile (ne-supuse executarii silite), iar altele nu pot fi executate decit de creditorii aferenti fractiunii de patrimoniu din care fac parte (bunurile comune ale sotilor, bunurile afectate unei profesii sau bunurile constituite in fiducia, spre exemplu). In fine, daca debitorul este insolvabil, adica bunurile sale urmaribile sunt insuficiente pentru plata intregului pasiv, inseamna ca o eventuala executare silita nu poate duce la realizarea creantei creditorului urmaritor si, deci, nu poate fi incuviintata, intrucit nu se incadreaza in limitele art. 3713 din Codul de procedura civila de la 1865 si, respectiv, in limitele art. 629 Cprciv. Intr-o actiune in constatarea starii de insolvabilitate, formulata in baza art. 35 din actualul Cod de procedura civila, debitorul va solicita constatarea dreptului la exonerarea de raspundere pentru imposibilitatea fortuita de executare, prevazuta de art. 1634 Cciv., precum si scuzabilitatea starii in care se afla. Instanta va stabili insolvabilitatea si scuzabilitatea si va putea interzice orice alte executari silite ale debitorului insolvabil.

Liberarea de datorii se poate obtine si pe cale de contestatie la executare. Potrivit art. art. 3713 din Codul de procedura civila din 1865, reluat aproape integral in art. 629 alin.1 din actualul Cod de procedura civila, veniturile si bunurile debitorului pot fi supuse executarii silite daca sunt urmaribile si numai „in masura necesara realizarii creantei”. Daca nu exista bunuri urmaribile, nu se poate incepe sau continua o executare silita. Or, insolvabilitatea inseamna lipsa bunurilor urmaribile suficiente pentru a acoperi toate datoriile. Daca executarea silita este inutila, intrucit nu poate duce la realizarea creantei, inseamna ca o cerere de incuviintare a executarii silite este neintemeiata ; intr-adevar, executarea silita se deruleaza numai in masura realizarii creantei. Dezavantajul contestatiei la executare consta in faptul ca este punctuala, fiind ocazionata de fiecare executare silita in parte. De aceea, o constatare generica a insolvabilitatii, cu efectuarea unei formalitati suficient de vizibile incit sa poata ajunge la cunostinta creditorilor, ar putea ajuta la stoparea unor incuviintari inutile ale unor executari silite, care si asa covirsesc, in prezent, instantele.
2. Interesant este ca o procedura de stabilire a starii de insolvabilitate este reglementata in Codul de procedura fiscala (OG nr. 92/2003). Insolvabilitatea este, conform art. 176 alin.1 din acest Cod, starea debitorului ale cărui venituri sau bunuri urmăribile au o valoare mai mică decât obligaţiile fiscale de plată sau care nu are venituri ori bunuri urmăribile. Se observa ca definitia din Codul de procedura fiscala este semnificativ diferita de definitia insolvabilitatii din Codul civil. Daca un debitor fiscal este declarat insolvabil, conform art. 176 alin.2-5 din Codul de procedura fiscala, se procedeaza mai intii la scoaterea creanţei din evidenţa curentă şi trecerea ei într-o evidenţă separată.

Executarea silită se întrerupe, organele fiscale avind obligaţia ca cel puţin o dată pe an să efectueze o investigaţie asupra stării acestor contribuabili, care nu constituie acte de executare silită, iar in cazurile în care se constată că debitorii au dobândit venituri sau bunuri urmăribile, organele de executare vor lua măsurile necesare de trecere din evidenţă separată în evidenţa curentă şi de executare silită. Dacă la sfârşitul perioadei de prescripţie nu se constată dobândirea unor bunuri sau venituri urmăribile, organele de executare vor proceda la scăderea creanţelor fiscale din evidenţa analitică pe plătitor. Scăderea se face şi în cursul perioadei de prescripţie în cazul debitorilor, persoane fizice, decedaţi sau dispăruţi, pentru care nu există moştenitori care au acceptat succesiunea. Suntem, deci, in prezenta unei liberari de datorie fiscala care priveste toate datoriile la fisc ale contribuabilului. In mod evident, pentru aceleasi ratiuni, ar trebui aplicata, prin analogie, aceesi solutie si celorlalte datorii. Si aceasta insolvabilitate de factura speciala poate fi constatata, cu efect erga omnes sau contestata intr-o executare silita, dupa disctinctiile si procedura de mai sus.

3. Financial Services Users Group, intr-un raport din 2013 bazat pe studiul celor de la London Economics, spunea ca, “in chestiunea supra-indatorarii si a insolvabilitatii simplilor particulari elementul economic nu trebuie sa primeze elementului uman si suferintelor fiintelor umane afectate de supra-indatoare”. In definitiv, un simplu particular nu este o corporatie pentru care salvarea de la pieire are doar ratiuni economice. In cazul simplilor particulari, sunt chestiuni sociale si familiale, precum si chestiuni de natura psihologica mult mai importante decit cele economice.
Supra-indatorarea poate fi o experienta traumatica pentru consumator. Oficial si aproape exclusiv, acesta poarta toata vina pentru situatia in care se afla. El este blamat, stigmatizat, facut responsabil pentru toate consecintele pe care le determina starea sa de supra-indatorare : creditorii nu isi mai pot obtine emolumentul (profitul) sau nu isi mai pot plati propriile datorii, familia datornicului nu mai are surse financiare suficiente pentru a-si sustine costurile propriului standard de viata, este aruncata in strada de creditori etc. Dar nu intotdeauna consumatorul este singurul responsabil pentru starea sa de supra-indatorare. De fapt, cele mai multe situatii de acest gen sunt generate conjuncturi si hazard, precum si de iresponsabilitatea imprumutatorilor. Omul secolului XXI consuma (uneori in exces) pentru ca este fie nevoit sa o faca, fie incurajat sa o faca.
De aceea, un regim legal aplicabil consumatorilor inocenti aflati in dificultate financiara tine chiar de drepturile fundamentale ale cetatenilor. Respectul acestor drepturi, demnitatea fiintei umane si echitatea, ca element intrinsec al legii, contractelor si hotaririlor judecatorilor, trebuie sa fie fundamentele acestui regim legal.

Nu este admisibil ca un consumator inocent sa fie evacuat din locuinta proprie fara a i se dea posbilitatea de a se pune sub protectia unei instante independente. Nu este admisibil ca si dupa executarea silita a casei (ori a celorlalte bunuri de valoare mai mica, dar importante pentru subzistenta sa si a familiei sale), un consumator sa fie urmarit silit, la infinit. Si, in fine, nu sunt admisibile mijloacele violente, ne-oneste si rau conduse de colectare a creantelor, care ar putea degenera in hartuirea debitorului si a familiei sale sau in prejudicii fizice ori morale aduse debitorului si familiei sale. Creditorul trebuie sa accepte responsabilitatea unei creditari iresponsabile sau nepotrivite care a „ajutat” la crearea starii de supra-indatorare a debitorului. Acest creditor trebuie sa suporte o parte din riscul co-generat de el atunci cind a creat rating acolo unde nu era cazul.
Sa ne reamintim ca asa a fost cazul creditelor in franci elvetieni, o moneda exotica, fara circulatie efectiva in tari ca Romania. Aceste credite sunt interzise de Codul consumului din Franta. Incepind din 2013, aceasta tara a interzis creditele in  monede non-euro, lasind aplicabile, totusi, doua exceptii : (i) in cazul in care imprumutatul ar realiza cea mai mare parte a veniturilor in acea moneda sau ar detine o proprietate in moneda imprumutului; (ii) in cazul in care chiar imprumutatorul/creditorul si-ar asuma riscul devalorizarii (?!!!). Chiar si in aceste cazuri, legiuitorul francez pune in sarcina creditorului obligatia de a-l informa in prealabil pe consumator asupra riscurilor fluctuatiei monedei de plata si asupr posibilitatii conversiei creditului in moneda nationala. In Romania anilor 2007 - 2008, un consumator care nu se califica pentru in credit in euro, intrucit nu intrunea conditia gradului maxim de indatorare, se califica pentru un credit in CHF, de aceeasi valoare reala; riscul acestui consumator, acelasi indiferent de moneda de plata, a fost evitat prin speculatia reglementarii si crearea unei bonitati artificiale; similar a fost cazul creditelor cu perioade de gratie de 1-4 ani, pentru care ratingul si gradul de indatoare nu se calculau in functie de totalul platilor pe care trebuia sa il faca debitorul – dobinzi, comisioane si rata din principal – ci doar in functie de dobinda si celelalte costuri platibile pe parioada de gratie; s-a vazut in practica rezultatul – cresterea exploziva a ratei creditelor neperformante, adica a debitorilor aflati in stare de supraindatorare. Iar in prezent acesti creditori sunt aparati la baioneta de BNR si de lobby-ul bancar, cu riscul anatemei si pierderii totale a increderii in intregul sistem bancar. Totul in defavoarea consumatorului rezident in Romania.

In practica relativ recenta a CEDO s-a decis ca legislatia protectiei debitorului in calitate de consumator este primordiala in ordinea de preferinta normelor de protectie si garantare a dreptului de proprietate. O norma interna care ar inversa aceasta ordine de preferinta ar incalca CEDO. Aceasta este solutia pronuntata in speta Bäck vs. Finlanda (20/7/2004). Curtea de la Strasbourg arata ca privarea de proprietate suferita de reclamant poate fi considerata ca fiind justificata de un interes public/general in conditiile in care legea finlandeza a ajustarii datoriilor simplillor particulari (1993) urmarea, in mod evident, un interes social si economic legitim. Daca reglementarea interna a Frantei nu se poate exporta decit ca argumentatie in procesele pe tema inghetarii cursului leului fata de francul elvetian, decizia CEDO, chiar daca priveste in mod concret Finlanda, este aplicabila si in Romania, asa cum rezulta din art. 20 din Constitutie. Acesta este, de altfel, primul si cel mai important mijloc juridic prin care un consumator aflat in situatie de supra-indatorare sau de insolvabilitate se poate apara de principiul raspunderii nelimitate pentru datorii, reglementat de art. 2324 alin.1 Cciv : pentru contrarietate cu CEDO, norma noastra interna poate fi inlaturata de la aplicare. Daca un consumator roman se afla in situatia de a fi urmarit ad infinitum de banca, de fisc, de furnizorul de utilitati sau de colectorul de creanta, si nu mai exista bunuri sau venitori care sa faca sustenabila o asemenea urmarire, el se poate apara de raspundere invocind speta Bäck vs. Finlanda si, deci, inlaturarea de la aplicare a art. 2324 alin.1 Cciv. Cel mai simplu va fi sa formuleze, in acest sens, o opozitie sau un apel la hotarirea de incuviintare a executarii silite ori, post factum, o contestatie la executare.

Debitorul trebuie sa plateasca atit cit poate (cit mai mult, transparent si organizat, sub controlul unei autoritati independente), iar creditorii trebuie sa accepte ca, dupa finalizarea acestor eforturi si descarcarea de datorii a debitorului, sa isi marcheze pierderile, mai ales ca acest lucru ar reduce costurile cu privizioanele, cheltuielile cu onorariile si alte costuri legale ori logistice. Un debitor trecut prin purgatoriul supra-indatorarii, eliberat de datorii si de stigmatul falimentului, poate redeveni client al bancilor, consumator de marfuri, platitor de taxe si de utilitati, cetatean onest.

Nota:

A se vedea : http://www.juridice.ro/286643/liberarea-debitorului-prin-darea-in-plata.html (16 oct 2013, 12.549 citiri) si http://www.juridice.ro/286646/liberarea-debitorului-prin-constatarea-insolvabilitatii-deconfiturii.html (17 oct 2013, 5820 citiri), vizitat de mine ultima oara ape data de 9 martie 2016.



Citeste mai multe despre   











[P] JYSK Romania plateste 15 lei / zi pentru tichetele de masa ale angajatilor sai

JYSK Romania, parte a grupului scandinav JYSK Nordic, unul dintre cei mai mari retaileri de mobilier si decoratiuni interioare din Europa, a majorat, incepand cu data de 1 decembrie 2016, valoarea tichetelor de masa acordate angajatilor sai. Astfel, valoarea nominala a unui tichet de masa a ajuns la 15 lei, suma maxima prevazuta de lege.
6736 vizualizari
  • -2 (20 voturi)    
    banci de kko (Miercuri, 9 martie 2016, 11:20)

    yoko ono [utilizator]

    http://www.economica.net/profitul-bancilor-din-romania-a-fost-dublu-fata-de-cel-al-bancilor-ue-in-2015_115913.html

    cum e cu riscul impartit de banca cu debitorul ?! :))

    diviziunea muncii
    - unii au platit / platesc rate
    - altii fac profit ( DUBLU )
    • +9 (23 voturi)    
      Tipic rimanesc (Miercuri, 9 martie 2016, 11:39)

      bogdan1477 [utilizator] i-a raspuns lui yoko ono

      1. profitul sistemului bancar pe 2015 a fost puternic influentat de tranzactia BT cumpara Volksbank. Jumatate din tot profitul din sistemul bancar e al BT, fix pentru ca a achizitionat Volksbank in conditii foarte avantajoase: http://www.bancherul.ro/banca-transilvania-a-obtinut-un-profit-urias-in-2015,-de-2,4-miliarde-lei,-de-5-ori-mai-mare-decat-in-2014,-datorita-preluarii-volksbank--15652

      2. In toata perioada 2009-2014 sistemul bancar a fost pe peirdere. In 2014 de exemplu, pierderea a fost fix cit profitul din 2015: http://www.zf.ro/banci-si-asigurari/dupa-pierderi-de-1-mld-euro-in-2014-sistemul-bancar-are-un-profit-de-peste-un-miliard-de-euro-in-2015-15080212

      3. Nu pling sistemul bancar, nu ma intelege gresit, dar refuz sa accept argumente care nu stau in picioare si cifre scoase din context doar pentru ca le pica unora bine la manipulare.
      • 0 (2 voturi)    
        Profit si pierderi banci in perioada 2000-2015 (Miercuri, 9 martie 2016, 17:01)

        pro_bono [utilizator] i-a raspuns lui bogdan1477

        1. Ce conteaza ca profitul pe anul 2015 se datoreaza tranzactiei BT ? Si in anii trecuti bilantul negativ a fost creat de banci care au inregistrat pierderi, care au depasit castigurile altor banci. Sau tu consideri castig doar atunci cand toate bancile castiga ?

        2. Daca te uiti pe statisticile BNR http://www.bnr.ro/PublicationDocuments.aspx?icid=6711, vei observa ca in perioada 2009-2015 pierderile au fost de 1.9 miliarde lei.

        3. Zici ca nu plangi sistemul bancar, ci doar ai alergie la cifre scoase din context. Ciudat, pentru ca tu faci acelasi lucru pe care-l reprosezi altora.
        De ce nu pomenesti si de profitul inregistrat de banci in perioada 2004-2008, care a fost de aprox. 13.7 miliarde lei ? Si tine cont ca nu am luat in calcul si profitul din anii 2000, 2001, 2002, pentru ca nu am gasit statistici, insa in raportul din 2006 scrie clar, citez:

        "Anul 2005 a reprezentat al şaselea an consecutiv când sectorul bancar a încheiat activitatea financiară cu profit (2.113,1 milioane RON, cu 338 milioane RON peste nivelul anului 2004)."

        Deci, per ansamblu, bancile in perioada 2000-2015 au avut un profit de 11.8 miliarde lei !
        • +2 (2 voturi)    
          cifrele astea (Vineri, 11 martie 2016, 11:27)

          bogdan1477 [utilizator] i-a raspuns lui pro_bono

          1. era un raspuns la comentariul anterior, care arata cit de profitabile-s bancile in romania. Ce nu e clar acolo?
          2. asha, si? conform scolii socialismului stiintific, buterea burghezo-mosiereasca a imperialismului putred ar trebui sa iasa an de an pe pierdere. Asha e? Daca in 2015, cu profit de 5 mld lei sistemul bancar a avut profitabilitate dubla fata de media europeana, cu profit mediu de 11.8/12 = ~ 1 mld lei/an rezulta profitabilitate medie de 50% fata de media europeana, adica undeva la 3-4% din capitalul propriu. O fi mult, o fi putin, nu stiu. Da' daca doreau rata de profit de 1% din fondurile proprii banuiesc ca puteau sa puna banii intr-un depozit si gata. Sigur si cu efort zero. In lumea asta capitalista cu care vrem sa ne comparam profitul nu e ceva rau. Ma intreb cum ar fi privita in Romania o firma ca Facebook sau google care scoate profituri uriase. probabil ar fi arsi pe rug.
  • -1 (23 voturi)    
    Oare Piperea crede ce scrie sau i-a scapat? (Miercuri, 9 martie 2016, 11:41)

    KCS [utilizator]

    Citat din articolul lui Piperea. Probabil a plagiat de undeva sau daca nu a avut un moment de sinceritate.
    Oare cum se impaca impunerea DIP prin lege cu cele de mai jos? Sa intelegem ca Piperea si Zamfir propun legiferarea abuzului. Stati asa, chiar asta fac :((((!!!!!


    "In orice caz, trebuie tinut cont de faptul ca este vorba aici de un remediu, si nu de o regula. A exagera in acest tip de solutii ar inseamna sa fie facuta inutila ideea de asumare a unui risc si de responsabilitate pentru transformarea riscului in pierdere/prejudiciu. Iar aplicarea prea frecventa a datio in solutum ar insemna sa ne intoarcem la o economie de troc, care obstaculeaza circuitul „sanguin” al banilor. In situatia in care debitorul insolvabil sau supra-indatorat are mai mult de un bun ipotecat, de exemplu, o casa si un teren, el va putea beneficia de datio in solutum cu efect liberatoriu doar daca va abandona in miinile creditorilor toate aceste bunuri urmaribile. Altfel, solutia darii in plata ar deveni inechitabila si ar putea favoriza abuzurile.
    • 0 (14 voturi)    
      Voturi negative (Miercuri, 9 martie 2016, 11:56)

      KCS [utilizator] i-a raspuns lui KCS

      Cand dati vot negativ imi dati mie sau lui Piperea?
      Sunt declaratiile lui nu ale mele :)
      Vedeti sa nu se supere seful pe voi si sa va taie din tariful de postare.
      • -1 (13 voturi)    
        E foarte clar ce scrie acolo :-) (Miercuri, 9 martie 2016, 12:12)

        Fides [utilizator] i-a raspuns lui KCS

        Este foarte clar Piperea si nu lasa loc de interpretari insa trebuie sa citesti sau sa recitesti paragraful:„ In situatia in care debitorul insolvabil sau supra-indatorat are mai mult de un bun ipotecat”...- si da un exemplu cu o casa sau un teren - el va putea beneficia de datio in solutum cu efect liberatoriu doar daca va abandona in mainile creditorului aceste bunuri urmaribile. Se intelege deci clar ca vorbim de bunuri ce fac obiectul datio in solutim, de ex. casa si teren care au fost ipotecate in favorarea bancii, pentru ca debitorul sa nu fie urmarit - cum se intampla acum cu proprire pe salar ori alte bunuri ce nu au fost ipotecate.
        • +2 (14 voturi)    
          Ce nu este clar in cele de mai jos? (Miercuri, 9 martie 2016, 12:16)

          KCS [utilizator] i-a raspuns lui Fides

          "Iar aplicarea prea frecventa a datio in solutum ar insemna sa ne intoarcem la o economie de troc, care obstaculeaza circuitul „sanguin” al banilor."
          • 0 (10 voturi)    
            Remediu salvator (Miercuri, 9 martie 2016, 12:38)

            Fides [utilizator] i-a raspuns lui KCS

            Vad ca trebuie sa cititi si recititi tot paragraful - este foarte clar - poate de aceea si doriti sa-l faceti sa para doar un ciot :-)
      • -1 (7 voturi)    
        Sunt toate ale tale, (Miercuri, 9 martie 2016, 12:13)

        Pseudokinegetikos [utilizator] i-a raspuns lui KCS

        Citeste titlul : "Ce-ar fi putut fi daca nu ar fi existat proiectul legii darii in plata", omul prezinta o situatie ipotetica.
    • -1 (13 voturi)    
      ei.. (Miercuri, 9 martie 2016, 12:13)

      ..13 [utilizator] i-a raspuns lui KCS

      Inclin sa cred ca a plagiat involuntar pentru ca
      1. pare ca a incurcat referintele si
      2. a pus textul uitând de ghilimele...

      Este grea viata de avocat...
      • +4 (10 voturi)    
        Faci acuze nefondate (Miercuri, 9 martie 2016, 12:33)

        Fides [utilizator] i-a raspuns lui ..13

        Articolul acesta este o completare a unui articol anterior scris de Piperea - si postat in data de 14 octombrie 2014. Vezi aici: -http://www.piperea.ro/articol/nelimitarea-raspunderii-in-franta-finlanda-si-romania/
        • +2 (12 voturi)    
          Cu atat mai mult. (Miercuri, 9 martie 2016, 13:04)

          KCS [utilizator] i-a raspuns lui Fides

          Bine Dnule Piperea. Nu ati plagiat. Pentru un moment scurt dar din pacate nerepetabil ati dat dovada de ceva probitate profesionala si morala.

          Sa vedem ce mai gasim in acelasi articol:

          "Restabilirea echilibrului contractual înseamnă că, în caz de criză a contractului, părțile împart riscul, fie de comun acord, fie în urma unei decizii judecătorești. Dacă a ajuns să fie executat, bunul care a ajuns la o valoare mult scăzută față de valoarea inițială nu va acoperi decât în parte creanța, iar debitorul """"care nu are alt bun urmăribil"""", în mod evident, nu va putea plăti acest rest de creanță rămas neacoperit.[...]"

          Legea insolventei personale asigura acest deziderat. Din pacate clientii Dvs tot nu ar fi scapat si cu averea aproape intacta si cu datoriile sterse asa ca ne-ati facut cadou DIP la pachet cu avansuri mari la credite, dobanzi mai mari si eventual cateva falimente bancare pe care tot noi prostii le vom plati.
          • +2 (4 voturi)    
            Legea insolventei personale? (Miercuri, 9 martie 2016, 13:28)

            Fides [utilizator] i-a raspuns lui KCS

            Este in vigoare aceasta lege? Parca a fost amanata un an pentru ca nu existau normele de aplicare.
            O rugaminte, nu sunt Piperea, doar v-am indicat ca va aflati intr-o eroare cu plagiatul.
  • +1 (19 voturi)    
    deponent (Miercuri, 9 martie 2016, 12:16)

    zone [utilizator]

    O intrebare, ca vad ca tot incepem cu lucruri ipotetice, domnu' avocat - eu am niste bani la banca. Prin legea asta minunata, nu poate veni banca sa zica - ia ia matale doua usi si o clanta in loc de bani, ca asta avem in loc de bani, acum. Hai bonus - un veceu folosit.
    A? Se poate domnu' avocat? Ipotetic...
    • +5 (11 voturi)    
      ipotetic, daca banca a ipotecat clante, (Miercuri, 9 martie 2016, 12:41)

      Pseudokinegetikos [utilizator] i-a raspuns lui zone

      clantze primesti, daca banca da faliment tot clantze.
    • +6 (12 voturi)    
      Nu Gogule (Miercuri, 9 martie 2016, 12:55)

      Stefan85 [utilizator] i-a raspuns lui zone

      Nu poate, vezi tu depozitele sunt garantate pana la 100.000 euro iar bancile trebuie sa inteleaga ca nu din creditele ipotecare se fac banii.

      Ele trebuie sa investeasca (stiu ei mai bine metodele si caile) in acele afaceri care produc valoare adaugata, nu in bisnita imobiliara.

      Ca sa iti faci o imagine mergem luam cazul unui produs mai larg raspandit pe piata, cardul de credit in rate egale fara dobanda (Card Avantaj de ex) Ei bine banca nu isi doreste sub nicio forma clienti care folosesc cardul si platesc ratele respective ci banii grei se fac de la clientii care platesc suma minima de plata luna de luna care dupa 1-2 ani raman cu datoria insa banii dati bancii ar fi acoperit suma imprumutata daca se tineau de rate, asa si cu creditele astea. Cat curge dobanda e viata.

      Bancile ca sa faca profit trebuie sa isi regandeasca interactiunea cu clientul si personalul. La ING o depundere dureaza mmaxim 5 minute, la BancPost poate dura intre 30 min si peste 1 ora, la unii operatiunile sunt automatizate, la altii e in functie de cheful personalului.

      My 2 cents.
      • 0 (6 voturi)    
        partial corect (Miercuri, 9 martie 2016, 13:36)

        zone [utilizator] i-a raspuns lui Stefan85

        O sa ignor modul nepoliticos de adresare.
        Deci banca ar trebui sa fie o institutie sociala, oarecum - iar ipotecarele, sa fie eventual fara dobanda, nu? Interesant. Piata e un moft... Cam socialista perspectiva asta, as zice.
        Apoi - cele 2 exemple de banci sunt relevante tocmai pentru ce spun mai sus. Nu-si respecta clientii, ii pierd. asta inseamna piata. Am carduri si la ING si la CEB, stiu cum functioneaza.
    • +4 (10 voturi)    
      ... (Miercuri, 9 martie 2016, 12:57)

      Sarmis [utilizator] i-a raspuns lui zone

      Banca iti da clante oricum...
      Cand te-ai uitat ultima oara sa vezi ce dobanda primesti?

      WC-ul si ce e inauntru le pastreaza pentru ziua in care da faliment.
      • 0 (4 voturi)    
        dobanda (Miercuri, 9 martie 2016, 13:40)

        zone [utilizator] i-a raspuns lui Sarmis

        acum 2 zile am verificat ce dobanda am - si la depozite si la credite.
        2% dobanda la economii de exemplu.
        Dar am impresia ca va uitati doar la o fata a problemei si de aici confuzia.
        Cat e inflatia si cat e dobnda la banca - asa ar fi corect de intrebat.
        Nu e cumva inflatia negativa in perioada asta?
  • 0 (12 voturi)    
    De ce sa ne oprim la darea in plata (Miercuri, 9 martie 2016, 12:51)

    O_parere1 [utilizator]

    Eu zic ca daca tot e deschis drumul asta, ar putea Parlamentul sa propuna prin lege ca dobanda sa fie Robor 3M+2% la toate contractele in derulare si sa mai si restituie bancile toate sumele incasate de-a lungul anilor in mod nefondat bazat doar pe un acord intre 2 parti.
    Daca e circ sa fie pana la capat si sa beneficiem toti!
  • -2 (12 voturi)    
    Nu rețin ca strada să fi cerut tâmpenii! (Miercuri, 9 martie 2016, 13:12)

    asavreau [utilizator]

    D-l Piperea ca avocat trebuie să apere pe cineva.Pe cine apără în acest articol?Spune că a cerut strada,dar minte și asta nu ar fi o problemă pentru d-l avocat Piperea.Așa sunt avocații.Dacă vorbea d-l Piperea ca om care a fost în stradă când sau cerut niște schimbări,îi spuneam că nu a fost atent și se ghidează după notițele unora care vor să deturneze sensul protestelor.Strada nu mai vrea favoruri și categorii favorizate cu scutiri de taxe,pensii speciale,coloane oficiale,datorii neachitate și pe care le achităm noi,plagiate,doctori falși cu sporuri la leafă,terfelirea învățământului, a muncii cinstite a demnității românilor.Ce-am votat și ce-a ieșit!
  • -1 (5 voturi)    
    Factorul uman si timpul (Miercuri, 9 martie 2016, 13:55)

    area51rmc [utilizator]

    Bun comentariul d-lui Piperea si legitima promovarea legii darii in plata. La fel de legitima este insa si pozitia si argumentarea bancilor in a nu-si dori o asemenea lege.
    Esential este ca umanitatea nu ar fi avut nevoie de atatea norme juridice si de atatea reguli scrise (dreptul pozitiv) daca fiinta umana nu ar fi fost inzestrata cu atatea calitati negative: perversa, rea, scarboasa, infecta, furacioasa samd. Din aceasta cauza s-a simtit nevoia reglementarii: din cauza nerespectarii cuvantului dat si a intelegerilor pentru care s-au strans mainile. De aceea pentru anumite fiinte simpla strangere de mana e necesara si suficienta pentru a se executa si a se finaliza o intelegere asa cum s-au exprimat termenii ei.
    Revenind la necesitatea adoptarii unei legi a darii in plata, observam ca dl. domnul Piperea ne vorbeste despre o procedura prin care se imparte intre debitor si creditor responsabilitatea aparitiei unei stari de insolvabilitate sub autoritatea unei autoritati judiciare. Acest mecanism apare ca fiind unul infailibil si obiectiv care trebuie sa aiba ca finalitate atat protectia debitorului (sa nu mai fie sufocat de situatia financiara de la un moment dat) cat si cea a creditorului (sa nu fie expus abuzului debitorilor de rea-credinta care nu doresc sa restituie imprumutul).
    Ceea ce nu ne spune dl. Piperea e un lucru simplu: acest mecanism functioneaza cu si pe baza de fiinte umane. Adica o persoana terta (un judecator) va trebui sa gestioneze interesele a doua persoane interesate de aplicarea intr-un fel sau in altul a mecanismului care va fi inventat de legea darii in plata. Prin urmare, niste fiinte umane, cu interese contrare vor fi supuse vointei si dorintei unei a 3-a fiinte umane, la randul sau, supusa unui interes sau unui dezinteres. Spre exemplu, care va fi interesul pe care va trebui sa-l satisfaca judecatorul investit cu o astfel de spata daca el insusi este un datornic unei bani oarecare?
  • 0 (4 voturi)    
    continuare (Miercuri, 9 martie 2016, 14:09)

    area51rmc [utilizator]

    Hotararea lui va crea precedent, iar acel precedent va expune pe una dintre cele doua persoane interesate, care va suferi inevitabil o pierdere (financiara) disproportionata. A facut cineva o statistica cati judecatori/procurori aflati in functie la toate instantele din Romania sunt debitori ai bancilor? Pentru mine va fi suficient daca numai 10% din ei sunt debitori ai bancilor.
    Apoi, judecatorul are ritmul lui de viata, de intelegere a lucrurilor si de formarea a constiintei sale in privinta unui aspect esential pentru vietile unora sau a altora (debitorul isi poate pierde casa, pierzandu-si casa isi pierde stabilitatea si concordia din familia sa, iar unii mai slabi isi pierd si viata; creditorul isi pierde sau isi afecteaza biznisul, care genereaza concedierea angajatilor sai, care, ramanand fara loc de munca, isi pierd stabilitatea si concordia cu semenii ... in ambele situatii se ajunge la drame). Iar asta inseamna timp. Curgerea timpului afecteaza si pe debitor si pe creditor, unul pentru ca este expus presiunii de a plati rate din ce in ce mai mari, celalat pentru ca este expus riscului ca nu i se vor rambursa ratele de catre impumutati, pentru ca din ce in ce mai multi nutresc speranta ca aplicarea legii darii in plata ii va incredinta ca se vor califica in ipoteza ca nu vor mai restitui decat bunul pentru care au luat creditul desi cele doua valori sunt vadit disproportionate in dezavantajul creditorului.
    Prin urmare, mecanismul legii darii in plata nu va face decat sa creasca tensiunile intre debitori si creditori care, pe langa ceea ce trebuie sa suporte fiecare in prezent, vor trebui sa mai suporte si proceduri gestionate de alti oameni care pot fi interesati ori dezinteresati in modul in care se finalizeaza aceasta procedura si care va dura foarte mult timp.
  • 0 (4 voturi)    
    continuare 2 (Miercuri, 9 martie 2016, 14:25)

    area51rmc [utilizator]

    Exemplu: sa zicem ca un judecator decide darea in plata si debitorul trebuie sa restiuie unul sau mai multe bunuri pentru care a luat credit si va fi exonerat de orice alta responsabilitate fata de creditor. Are dreptul creditorul la o cale de atac in contra acestei masuri a judecatorului care a decis darea in plata intr-un anume caz particular? Daca da, atunci ce se intampla daca judecatorul care exercita controlul decide ca judecatorul de prima instanta a gresit si ii trimite cauza spre o noua analiza? Garanteaza cineva ca asta va dura 5 secunde, 1 zi, 1 saptamana, 1 luna, 1 an? Dar daca va dura 5-6 ani?
    Iata cum, pornind de la o intentie de "echitate" sociala se ajunge la o stare absolut aberanta, care nu e in ajutorul nimanui.
    Acest lucru e cunoscut de banci si el este un motiv de impotrivire la adoptarea unei astfel de legi. Restul sunt nuante, precum cele expuse de dl. viceguvernator Georgescu intr-un articol publicat tot pe Hotnews, in care se face distinctie intre "legile economice" si "legile juridice".
    In Romania nu exista mecanisme judiciare suple, eficiente si obiective, pentru ca legislatia sistemului judiciar este astfel conceputa (asa a vrut Parlamentul), iar chestia asta se vede numai daca privim la deciziile CCR prin care se declara neconstitutionale prevederi din noile coduri.
    In Romania jurisprudenta bazata pe precedent este intr-o etapa incipienta, iar din aceasta cauza solutiile adoptate sunt de multe ori absurde pentru ca pornesc de la argumente si principii restrictive. Spre exemplu, in materia repararii prejudiciului moral in jurisprudenta si literatura juridica romana principiul este acela al neimbogatirii patrimoniului victimei in dauna patrimoniului agresorului, chiar daca legea stabileste ca prejudiciul trebuie reparat integral. De aceea in Romania toti pot sa scuipe si sa injure cand vor si cat vor, pentru ca ei stiu ca daca vor fi obligati vreodata la repararea prejudiciului moral, cuantumul despagubirii va fi nesemnificativ.
  • +1 (5 voturi)    
    continuare 3 (Miercuri, 9 martie 2016, 14:31)

    area51rmc [utilizator]

    Vor fi practic incurajati sa continue sa scuipe si sa injure pentru ca stiu ca despagubirea e suportabila si e fundamentata pe regula ca nu trebuie imbogatit patrimoniul victimei in dauna patrimoniului agresorului.
    Asadar, eu cred ca legea darii in plata nu e o solutie si nu va fi niciodata, asa cum legile stufoase nu vor fi niciodata solutii la ceva. Excesul de reglementeare demonstreaza doar necesitatea stavilirii intentiei fiintelor umane de a fi hoate, smechere, perverse etc. iar lucrul asta e un standard calitativ al unei natii. Masurand cantitatea de legi a unei natii poti intelege calitatea fiintelor umane dintr-un perimetru, din interiorul unor granite.
  • +3 (5 voturi)    
    daca nu exista proiectul.. (Miercuri, 9 martie 2016, 17:58)

    pehash [utilizator]

    daca profesorul Piperea ar fi fost in stare sa scrie o lege care sa respecte directiva europeana 17/2014... din februarie 2014.. putea sa fie deja in vigoare in iulie 2014 si nimeni nu ar fi putut sa se impotriveasca. deh.. e directiva europeana.

    daca profesorul Piperea ar fi fost la fel de vocal pe tema legii insolventei persoanelor fizice.. si ar fi ajutat ANPC sa publice normele (nici pana acum nu au reusit, dar zilnic mor de grija debitorilor..) sau daca parlamentul ar fi cerut guvernului Ponta sa aloce fondurile necesare pentru ca aceasta lege sa intre in vigoare la 1 ianuarie 2016.

    daca aceste 2 lucruri existau, proiectul legii darii in plata ar fi fost inutil, tardiv si penibil. momentan e periculos.. si penibil.

    Culmea ironiei, ca sa citez autorul articolului, este ca vine cu argumente despre persoane insolvabile, dar a scris o lege in care nu exista un singur paragraf referitor la solvabilitatea debitorului. Ne vorbeste despre oameni amarati, care nu mai au bani sa plateasca si vor ajunge in strada, apoi scrie o lege de care vor beneficia doar speculatorii care refuza sa-si achite creditele neperformante. Refuz sa-l suspectez de imbecilitate, deci nu-mi ramane decat sa-l acuz de nemernicie..
  • +1 (5 voturi)    
    Piperea (Miercuri, 9 martie 2016, 21:59)

    oxbridge [utilizator]

    Acum e prea tarziu de "ce-ar fi fost daca", raul e deja facut vizavi de imaginea Romaniei in lumea financiara internationala si de apetitul de risc vizavi de Romania.
    Altfel, poate ca Piperea ar fi avut mai mult timp sa-si demonstreze maiastrele abilitati de conducere a Oltchim, prin intermediul Rominsolv (unul din cei 2 administratori judiciari) la care Piperea este asociat. Dar stai, Oltchim a avut profit in 2015: 2.315 mil. lei in 2015. Adica 500 milioane euro. Conform www.bvb.ro, raport preliminar 2015 Oltchim. Dar din ce oare s-a facut acel profit? Pai 2.371 mil. lei din anularea datoriilor conform planului de reorganizare propus si aprobat. Adica, un MINUS din activitatea curenta, si un plus pe hartie din oficializarea neplatii datoriilor (legal bineinteles, dar moral). Suna cunoscut asta cu neplata datoriilor ??
    Cine a decis acordarea catre Rominsolv a mandatului de administrator judiciar la Oltchim? Ministrul Economiei din 2013, Varujan Vosganian, partenerul de latrina politica al derutatului Zamfir. A fost si o controversa atunci, conform Realitatea TV:
    http://www.realitatea.net/activitatea-lui-gheorghe-piperea-la-oltchim-va-fi-monitorizata-de-ministrul-economiei_1190524.html
    Citez: Gheorghe Piperea este apărătorul celor care au devalizat Oltchim. Procurorii din cadrul DNA Piteşti au trimis în judecată şase inculpaţi pentru un prejudiciu care se ridică la peste 1,8 milioane euro. Societatea păgubită s-a constituit in 2005 în urma externalizării activităţii de întreţinere şi reparaţii a OLTCHIM, care derula peste 90 % din activităţi cu această firmă de la care şi primea peste 90% din fondurile băneşti. Societatea a încheiat trei contracte comerciale cu încălcarea normelor legale şi ale atribuţiilor de serviciu şi a efectuat plaăţi către aceste firme în baza unor documente fiscale falsificate, fără ca societăţile beneficiare ale plăţilor să fi livrat vreodată marfă.

    Repulsie e putin spus pentru ce simt cand ii vad poza sau numele acestui personaj insalubru


Abonare la comentarii cu RSS

Top 5 articole cele mai ...



Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.
hosted by
powered by
developed by
mobile version
Miercuri