Print
YM
E-mail
Mai mare|Mai mic

Ce am invatat din aceste alegeri

de Andreea Sepi     Contributors.ro
Luni, 17 noiembrie 2014, 11:03 Actualitate | Opinii

Andreea Sepi
Foto: Arhiva personala
E luni dimineaţa, 17.11.2014. Vrem nu vrem, copiii trebuie duşi la şcoală, şefii şi clienţii ne aşteaptă cu aceeaşi exigenţă, frigiderul e gol, avem programări care nu iartă… Trebuie să revenim cu picioarele pe pământ. Şi totuşi, ieri am zburat puţin.

Ca să recapitulăm. La Munchen, la ora 7 dimineaţa se strânseseră deja aproape 1000 de oameni în coadă la vot. Unii au venit de cu noapte. Alţii continuau să vină, pâlcuri, pâlculeţe. Câte 5, câte 10, ieşind de la metrou ca furnicile.

După estimările noastre, dar şi ale televiziunii bavarez Bayerischer Rundfunk, în total circa 5000 de români au venit la Munchen să voteze, din care doar 4045 au şi apucat să o facă (8 voturi nule, 86 Ponta, 3951 Iohannis).

Reportajele presei germane au vorbit despre obstrucţionarea intenţionată a votului, despre “haos electoral cu sistem”.

Da, aşezaţi la 7 dimineaţa la coadă, am votat abia la 18:15, după ce ultimii 25 de metri ai cozii am stat aproape striviţi.

Intrând în Consulat, ne-am dat seama că cei 20 de voluntari români şi germani (da, nemţi-nemţi, veniti pe gratis la 6 dimineaţa şi rămaşi probabil foarte târziu în noapte) organizau treaba la nivelul maxim de eficienţă pe care spaţiul şi facilităţile aprobate de la Bucureşti le permiteau.

Când am ieşit, le-am mulţumit şi m-a podidit plânsul. Eu am plâns de uşurare, de fericire aproape, pentru că mi-am putut exercita acest drept de bază. Dar am întâlnit apoi, la ora 21, femei care au plâns de frustrare pentru că după 12 ore de coadă cruntă au rămas la uşă. Şi ele mai aveau de condus 2 ore până acasă…

Mobilizarea oamenilor, de la “grassroots” iată, a fost extraordinară.

Tăria, hotărârea, perseverenţa, şi nu în ultimul rând calmul şi răbdarea cu care au stat la coadă la democraţie. Pentru că au înţeles că se face cu votul. Pentru că, fără vreun stăpân politic sau cotizaţii de partid au ştiut să apeleze la prieteni, la cunoştinţe, la drepturile lor. Să se intereseze ce se poate face. Şi s-o şi facă.

Pentru că au obligat presa şi instituţiile să-i bage în seamă. Pentru că şi-au sacrificat ziua liberă ca să stea cu fruntea sus în Europa. Pentru că nu s-au lăsat atraşi în provocări, pentru că au scandat sau fluierat doar ca să-şi descarce, din timp în timp, frustrarea. Pentru că nu au ridicat o piatră. Pentru că, din câte am văzut eu, nu au aruncat nici măcar cu un pachet de ţigări în nimeni. Dar şi-au aruncat, în schimb, unii altora sucuri, au distribuit apă şi cafea, şi-au împărţit sandvişurile şi bomboanele lor cu mine. Pentru că au ştiut să facă glume.

Pentru că au lipit afişul de mai jos pe toaletele de lângă Consulat, ca deţinuţii pe lungul drum al evadării.

Dacă ar trebui să decantez şi să rezum ce am învăţat din aceste alegeri, aş trasa trei categorii principale.

1. Ce am învăţat despre Guvernul actual al României?

Că a refuzat, conform informaţiilor din presa germană (Bayerischer Rundfunk – http://www.br.de/mediathek/video/sendungen/nachrichten/rumaenien-stichwahl-auslandsrumaenen-muenchen-100.html), oferta oraşului Munchen de a pune la dispoziţie complexul de târguri şi expoziţii, inclusiv toată tehnica de votare (cabine, mese, etc.) PE GRATIS!

Că a minţit cu neruşinare, că a ridicat potlogăria obraznică la rang de normă de conduită a unei clici oligarhice faţă de “supuşii” pe care a căutat să îi prostească în cele mai puerile feluri, jignindu-i, umilindu-i şi obstrucţionându-i în drepturile lor fundamentale.

Că s-a făcut de râs în Europa şi a încercat să-şi scoată castanele electorale din foc nu doar pe spinarea românilor, dar jucându-se inconştient şi cu prestigiul Germaniei şi sugerând că această ţară s-ar fi opus, chipurile, bunelor lor intenţii în organizare.

2. Ce am învăţat despre mine însămi?

Că mă pot trezi Duminica la 6 şi jumătate, pune la coadă la 7, transmite informaţii şi fotografii la 8, fugi la un examen între 9 şi 11, reveni la coadă, sta apoi în picioare 7 ore neîntrerupte, vota, merge acasă să mănânc, reveni pentru a evalua situaţia la ora 21 şi apoi interacţiona pe FB până pe la 1 noaptea. Şi totul pentru un lucru abstract: o convingere – de fapt, doar o speranţă.

Că simplul fapt de a îmi exprima votul la 11 ore de la prima aşezare la coadă îmi poate smulge lacrimi.

Că de acum, când am să cânt “Deşteaptă-te române” musai am să mă gândesc la cei care s-au deşteptat la 4-5 dimineaţa ca să fie siguri că pot pune ştampila pe un buletin de vot.

3. Ce am învăţat despre noi? Poate cel mai preţios lucru.

Că indiferent care va fi scorul final, noi am învins. Ieri, cei mai mulţi dintre noi ne-am validat ca cetăţeni. Am aflat că existăm. Că suntem mulţi. Că avem instrumentele democraţiei la noi. Că avem puterea, prin vot, prin răbdare, prin informare, prin perseverenţă. Am câştigat prieteni. Am câştigat experienţă. Am colaborat.


























Astra Film Festival 2017

VIDEO INTERVIU ​Hanka Kastelicova, producator executiv HBO Europe: Timpul mediu de productie pentru un film documentar HBO este de patru ani, dar am avut si cazuri in care totul s-a intins pe o perioada de 10-14 ani

Hanka Kastelicova, producator executiv HBO Europe, discuta in cadrul unui interviu despre implicarea HBO in productia de filme documentare si numarul mic de cinematografe din Romania: "De exemplu, filmul Lumea Vazuta de Ion B., regizat de Alexandru Nanau, a primit un premiu Emmy. Am continuat cu Alexandru si am produs filmul Toto si surorile lui, film care a fost nominalizat la Premiile Academiei Europene de Film, echivalentul Oscarului european".
  • Intra in articol pentru a citi principalele declaratii ale lui Hanka Kastelicova

4948 vizualizari

Top 5 articole cele mai ...



Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.
hosted by
powered by
developed by
mobile version
Marţi