Nota: Acest articol este o sinteza a unor analize publicate sau in curs de publicare de “Politeia Geopolitical Analyses” si este o continuare a articolelor – “Magreb (Nordul Africii) / Maroc, Tunisia, Libia si Egipt” si “Peninsula Araba / Arabia Saudita si Emiratele din Golf”.
Preambul
Cateva lucruri pe care cititorul trebuie sa le ia in considerare citind materiale referitoare la informatiile primite din aceasta regiune in general sau din analizele mele in particular:
1. Sursele de informatii – una din marile probleme ale unei analize corecte a evenimentelor din aceasta zona sunt informatii apropiate de adevarul faptic, “decorticate” de manipularile, inventiile si fanteziile locale, preluate cu buna stiinta sau amatorism de mass-media internationala. Fara indoiala cele mai bune surse sunt ziarele in limba araba publicate in Marea Britanie, in frunte cu ziarul Al-Hayat (Viaţa), ziarul intelectualilor arabi din diaspora sau Asharq Al Awsat (Orientul Mijlociu), ziarul oligarhilor arabi din aceeasi diaspora. Ambele publicatii au traduceri partiale (si foarte selective) in limba engleza ale unor articole din ambele publicatii. Sursa adevarata ramane totusi in limba araba. Desi ambele ziare apartin unor proprietari sauditi, de multe ori si pentru perioade destul de indelungate, ziarele respective au fost interzise in Arabia Saudita. Al-Hayat apartine Printului Khalid bin Sultan (fiul ministrului apararii al Saudiei – vezi postarea precedenta); ziarul Asharq Al Awsat apartine Printului Faisal bin Salman (fiul guvernatorului capitalei Riyadh). Pentru analize economice este de preferat Asharq Al Awsat, pentru cele politice – intotdeauna Al-Hayat. Date mai mult sau mai putin obiective despre presa araba puteti citi in raportul think –tankului, Carnegie Endowment. Ultimul din 2011, il aveti aici. Cu presa israeliana este mult mai simplu. Avem in dreapta nationalista Jerusalem Post si in stanga pacifista Haaretz (Tara) in limba engleza. In limba ebraica avem in dreapta nationalista, Makor Rishon (Prima Sursa), in stanga pacifista, Haaretz. Ziarele mai echilibrate, cu un anumit pluralism, sunt Yedioth Ahronoth (Ultimele Stir -Ynet) si Maariv (Apusul).
2. Discursul local al mass-mediei din Orientul Mijlociu arab/islamic. Unul dintre lucrurile principale pe care trebuie sa-l inteleaga cititorul analizelor din aceasta regiune este ceea ce se numeste “limbajul dublu” (doublespeak), extrem de pronuntat in aceasta regiune de zeci de ani. Inaugurat de fostul presedinte al Egiptului, Gamal Abdel Nasser si ajuns la o manifestare groteasca in discursurile lui Yasser Arafat se refera la diferenta enorma intre ceea ce se spune in limba araba audientei arabe si ceea ce se spune audientei internationale in limbile respective. Cred ca cel mai bun exemplu sunt emisiunile Al Jazeera in limba engleza si cele in limba araba.
Situatia actuala si schimbarile posibile in regiunea mentionata.
Ipotezele de lucru ale analizei acutale sunt bazate pe evenimentele ultimelor saptamani, pe un parcurs accentuat spre un climax anticipat in saptamanile viitoare, probabil in lunile martie-aprilie ale acestui an, sunt:
1. Greu de anticipat o slabire a tensiunilor in regiune si amanarea unei confruntari Israel-Iran. La fel de greu de anticipat o schimbare pasnica a regimului lui Bashar al-Assad de la Damasc.
2. Confruntarea Israel – Iran va fi locala si nu in forta maxima de care sunt capabile ambele puteri regionale. Aceasta confruntare ar putea incepe prin ciocniri proxi intre Israel si aliatii Iranului din regiune – Siria, Hezbollah, Hamas. Acest gen de confruntare convine tuturor partilor beligerante, poate mai putin Israelului si Libanului, care sufera ambele de o expunere a centrelor civile, cu posibile daune substantiale in infrastructura, dar si in victime omenesti.
3. Acest gen de confruntare convine marilor puteri, inclusiv Statelor Unite (inainte de alegeri), Rusiei, NATO (slabita, ineficienta si dezbinata), Siriei (slabirea presiunii asupra regimului), Turciei (curatarea foarte “ieftina” a regiunii de elemente inamice regimului de la Ankara), Saudiei (slabirea presiunii iraniene in regiunea sudica a Orientului Mijlociu).
4. Marele pericol intr-o asemenea confruntare poate fi reprezentat de doua evolutii, care intr-o anumita conjunctura pot degenera intr-un razboi total intre Israel si Iran, fara o posibila mediere inainte de aceasta catastrofa. Prima evolutie ar fi o catastrofa civila produsa de Hizbullah in Israel, care ar riposta la o distrugere de proportii in Liban; a doua ar fi o actiune neconventionala in Iran.
Siria
Nota: Aveti mai jos fragmente din analiza efectuata de mine acum zece luni, in articolul “În numele tatălui!” publicat pe data de 28/04/2011. Tot ceea ce am scris acolo este relevant si actual astazi mai mult decat acum 10 luni. Mai putin numarul victimelor, care a crescut aproape exponential.
Exact cum era de anticipat, ONU nu a reusit sa ajunga la concluzia ca in Siria se produc crime impotriva unor civili care isi cer drepturile exact ca in Tunisia, Egipt si multe alte tari din Orientul Mijlociu. Rusia si China au hotarat la unison ca Siria nu este un pericol pentru pacea mondiala si deci nu este cazul ca ONU sa intervina intr-o problema interna, generata de conflictul dintre poporul sirian si regimul dictatorial instaurat deja de o jumatate de secol.
Citeste tot articolul si comenteaza pe Contributors.ro
