Singura formatiune ce avea datele necesare pentru a distruge monopolul partidului succesor al PCR la sate a fost PNTCD. El a ratat sansa impunandu-se, in ciuda unor lideri apropiati lumii satului, ca Vasile Lupu, ca un partid al elitelor urbane modernizatoare, care l-au pedepsit pentru esecul guvernarii 1996-2000.
Daca ar fi actionat ca un partid taranesc si si-ar fi construit o baza rurala, atunci PNTCD ar fi supravietuit votului din 2000 si situatia spectrului politic ar fi fost astazi cu totul alta.
Aceasta a fost si ramane marea slabiciune a formatiunilor din opozitie, care, fara o baza electorala rurala, conteaza pe votul oraselor mari, progresist, dar exigent, gata sa sanctioneze abaterile de la proiectul de modernizare. Orasul este centrul Opozitiei in statele in tranzitie, dar si locul instabilitatii. A te lasa ca partid numai in seama deciziei orasenilor este o grava greseala.
Chiar daca sursa modernitatii este orasul, sursa stabilitatii unui partid este satul (Samuel Huntington - „Ordinea politica a societatilor in schimbare“). Partidele de opozitie din statele cu o numeroasa populatie rurala, ca Romania, au castigat alegerile pentru mai mult de un mandat numai dupa ce si-au asigurat un procent substantial din votul rural.
Sunt exemplele din statele postcomuniste vecine, unde partidele succesoare care au castigat sprijinul taranilor au guvernat cei mai multi ani.
Inaintea scrutinului parlamentar si prezidential din acest an, partidul de guvernamant, cu acelasi discurs moderat conservator, este din nou beneficiarul acestui nucleu dur de votanti, din acest motiv avand prima sansa in formarea viitorului Guvern.
Ion Iliescu a avut un discurs atent la nevoile satului, valorizand optiunile taranilor (discursul laudativ dupa votul pentru Constitutie), el a fost cel care a conservat sistemul de proprietate colectiva imediat dupa revolutie, poate simtind ca satul romanesc nu este pregatit de marea schimbare.
PSD este considerat de presa centrala un partid retrograd si dispretuit nejustificat pentru ca e votat in primul rand la tara.
Satul este sursa puterii si stabilitatii partidului de guvernamant, dar va intra, datorita procesului de integrare in Uniunea Europeana, intr-un proces de schimbare. Cele mai profunde transformari le va suferi mediul rural, care trebuie sa supravietuiasca si sa devina competitiv.
Acum este momentul pentru fortele de opozitie sa dea batalia pentru sat, dar victoria nu poate fi asigurata decat prin concesii facute mediului rural, prin programe economice adaptate aspiratiilor acestuia, specifice si moderate, si prin cooptarea in politica a unor lideri locali din orasele mici si satele mari care traiesc in valorile sociale si culturale traditionale.
Indiferent cat ar fi de popular, Traian Basescu este un lider cosmopolit, la fel si Theodor Stolojan.
Adrian Nastase este acelasi prototip de conducator, foarte educat, incapabil sa stabileasca o legatura cu locuitorii satelor.
Propunerea lui Ioan Rus, fost ministru al Administratiei si Internelor, de regionalizare a PSD inseamna nu numai descentralizarea puterii, dar si o cale de a intari conducerea, puterea conducerilor locale si provinciile, in care ar fi cooptate si elitele rurale, pe seama celei nationale, receptata ca distanta si la propiu, si la figurat.
Realizat, proiectul lui Ioan Rus, care a sesizat pericolul, dar si oportunitatile, ar perpetua puterea PSD in mediul rural si ar mentine ascendentul asupra partidelor din opozitie, care nu au inca o asemenea strategie. Daca Opozitia castiga alegerile la toamna, fara sprijinul rural le poate pierde, la fel ca in 2000, peste patru ani.
