Este nevoie de un prim si mare gest de onestitate fata de membrii de partid, acela al asumarii de catre fosta conducere a responsabilitatilor sale pentru enormul si triplul esec electoral.

La toate acestea as mai putea adauga izolarea interna, izolarea externa, coruptia, aroganta… Propun si sustin o serie intreaga de masuri care sa duca la o schimbare imediata si radicala a imaginii partidului. Doresc sa devenim un partid al oamenilor onesti, apropiat de nevoile cetatenilor, pe baza unui program de reforma realist, coerent, dinamic si modern.

Prin schimbare de imagine inteleg adoptarea unui program clar de reforma, a unei oferte concrete si realiste de protectie sociala si, nu in ultimul rand, restructurarea conducerii partidului prin aducerea in fruntea sa a unor oameni noi, nepatati si carora nu le pot fi imputate esecurile de pe urma carora zeci de mii de membri si simpatizanti suporta acum consecintele".

Acesta era mesajul lui Teodor Melescanu din vara anului 1997 catre conducerea PDSR detinuta, dupa esecul la alegerile generale din 1996, de Ion Iliescu.

Declaratiile de atunci si de acum ale liderilor PSD seamana pana la coincidenta, ca si probelemele despre care fostul ministru de Externe al Cabinetului Vacaroiu vorbea intr-un interviu acordat ziarului Dimineata, din care am selectat fragmentul anterior.

Declaratia lui Teodor Melescanu venea inaintea unui moment important in viata PDSR, Conferinta Nationala unde avea sa se produca a doua mare scindare a partidului de guvernamant.

Teodor Melescanu, Iosif Boda si Marian Enache, trei dintre oamenii de incredere ai presedintelui Ion Iliescu au asteptat de la acesta o actiune ferma impotriva coruptiei si arogantei conducerii PSD si un ajutor in lupta cu gruparea Adrian Nastase.

In vara lui 1997, la fel de torida pentru partidul succesor al FSN, Ion Iliescu i-a permis lui Adrian Nastase sa-i execute pe cei trei, care au parasit PDSR, constituind o noua formatiune politica. Ion Iliescu a condus partidul pana la alegerile din 2000, iar Adrian Nastase si-a intarit pozitia pentru a bifa punctul 2 al carierei visate, pozitia de premier.

Ce va face Ion Iliescu in vara lui 2004, ii va permite copilului sau de suflet Adrian Nastase sa-i inlature de la conducerea partidului pe oamenii apropiati lui, printre care se afla, la o prima strigare, Mircea Geoana, Viorel Hrebenciuc, Doru Ioan Taracila? Lasand in 1997 deciziile majore pe mana lui Adrian Nastase nu a gresit, daca privim retrospectiv.

PDSR a castigat alegerile din 2000, avand insa timpul necesar pentru reconsolidarea partidului si terenul pregatit de incoerenta actului de guvernare al coalitiei CDR-PD-UDMR.

In fata PSD mai sunt doar patru luni pana la alegeri, iar cel mai greu in balanta cad propriile esecuri. Adrian Nastase este de data aceasta in pozitia de a ceda in fata lui Ion Iliescu si nu este foarte clar daca presedintele are un alt as in maneca, cu exceptia lui Ioan Talpes.

Ion Iliescu mizeaza probabil pe faptul ca premierul nu are suficienta forta sa rupa partidul asa cum a facut-o Melescanu in 1997, fiind greu de presupus ca va fi urmat de liderii pe care i-a adus sambata in fruntea partidului, ca Dan Nica sau Ilie Sarbu.

El ar putea sa-i convinga cel mult pe tinerii din jurul lui Victor Ponta, Titus Corlateanu, Cristian Jura, dar nu cred ca acestia ar fi dispusi sa plece intr-o aventura politica cu Adrian Nastase.

Un rationament la rece ar arata ca nici macar premierul nu-si poate permite sa iasa in afara PSD, motiv pentru care probabil va juca in august pe cartea lui Ion Iliescu, tinand cont si de faptul ca declinul PSD i se datoreaza, in mare masura.

Ce rost au in aceste conditii mutarile realizate sambata, prin aducerea unor membri ai Guvernului la partid si propulsarea in fruntea ministerelor a unor personalitati din esalonul doi?