Generalul Badalan a fost numit sef al armatei romane chiar inaintea inceperii campaniei electorale, pentru a ocupa locul ramas vacant prin plecarea intempestiva la PSD a sefului Statului Major General.
Alegerea lui Eugen Badalan pentru functia militara cea mai inalta din armata nu este intimplatoare, fiindca Ion Iliescu si partidul de guvernamint au pirghiile necesare pentru manevrarea generalului Badalan in propriul folos. In jur de 100.000 de oameni se subordoneaza sefului armatei.
Poate nu toti ar putea fi convinsi sa voteze cu PSD, dar o parte din ei ar putea fi tentati cu recompense, altii amenintati, iar soldatii simpli - convinsi pe loc inaintea intrarii in sectia de votare. Majoritatea celor 100.000 de lucratori ai MApN au familii si deci voturile ar putea fi multiplicate.
Generalul Badalan, promovat in perioada guvernarii CDR in functia de sef al Contrainformatiilor Militare, stie multe despre ofiterii importanti ai armatei si poate afla si mai multe din dosarele pe care le-a gestionat acum citiva ani. Unii dintre subordonatii sai ar putea reactiona de frica, altii din oportunism.
Dupa modelul generalului Badalan, care ar putea sa se teama de propriul trecut in aceeasi masura in care si-ar putea face griji pentru viitorul carierei construite cu atita sirg.
Acuzat de unii dintre fostii sai camarazi de arme ca ar fi responsabil de moartea unor civili si militari in busculadele care au avut loc la Arad in decembrie 1989, generalul Badalan se apara neconvingator cu argumentul ca justitia nu a luat in considerare marturiile acuzatorilor sai.
Eugen Badalan era insa un potential instigator la crima, intrucit a ordonat masacrarea manifestantilor de la Arad acum 15 ani. Baia de singe nu s-a produs doar fiindca subordonatii sai au refuzat sa execute ordinele. Actualul sef al armatei romane nu a stiut atunci de partea cui sa fie. Incapabil sa se plaseze de partea buna a lucrurilor, inertiile sale
s-au prelungit pina tirziu. In 1998, generalul Badalan avea inca dileme serioase in privinta “variantelor de integrare” ale Romaniei: in structurile occidentale, intr-o structura central-europeana ori balcanica sau “intr-o structura dirijata de la Moscova”.
Numirea lui Eugen Badalan ca sef al Statului Major General este deci problematica din mai multe puncte de vedere: nu stie sa ia decizia corecta la momentul potrivit, este lipsit de scrupule, se adapteaza greu noilor reasezari geostrategice.
Subminat de nostalgii, ezitant, inadecvat pentru o armata moderna si dinamica, consecvent in oportunism, generalul Badalan este sustinut de oameni asemeni lui, precum presedintele Ion Iliescu sau ministrul apararii Ioan Mircea Pascu.
La sfirsit de mandat, astfel de sustineri par subrede, iar generalul Badalan ar putea avea o experienta scurta in functia de sef la armatei daca PSD nu cistiga alegerile. De aceea noul sef al Statului Major General va face orice - cum a facut si in decembrie 1989 - pentru a-si conserva pozitia si deci pentru a ajuta partidul care l-a propulsat intr-un fotoliu atit de important.
PSD nu se teme ca imaginea sifonata a sefului armatei ar putea sa-i afecteze popularitatea, intrucit prea putine ziare, televiziuni sau radiouri au consemnat biografia sa complicata de mortii de la Arad.
E greu insa de crezut ca ministrul apararii nu putea gasi printre militarii de cariera o persoana credibila, cu performante profesionale reale, capabila sa conduca armata romana dupa criteriile NATO.
In prag de campanie electorala insa liderii PSD aveau nevoie de un veleitar de profesie, fara exigente morale, inregimentat alaturi de Ion Iliescu si Adrian Nastase, recoltat dintre generalii pretabili la compromisuri pe baza trecutului neelucidat.
