Primul gest decisiv al lui Traian Basescu dupa validarea sa de catre Curtea Constitutionala, dar inainte cu putin de a deveni sef al statului - intrucat nu a depus inca juramantul in Parlament - a fost acela de a refuza, pur si simplu, sa mearga la Bruxelles alaturi de Ion Iliescu. Si, fara sa ezite, a luat un alt avion.
A fost reactia fireasca, in raport cu crima politica savarsita de Iliescu pe sest, dupa alegeri si care a insemnat gratierea lui Miron Cozma. A omului care a pus, in repetate randuri, in cel mai mare pericol noul stat democrat al romanilor, intarziind cu ani de zile integrarea noastra europeana.
Daca mai exista cineva in aceasta tara care avea dubii, referitoare la complicitatea dintre Iliescu si Miron Cozma legata de organizarea mineriadelor, a razboiului romano-roman, dar si a loviturilor aplicate statului in sine, incepand de ieri situatia s-a limpezit. Nu numai ca au fost complici. Au avut si o intelegere privind eliberarea lui Cozma. Iar in spatele ei a fost omerta. Legea banditilor.
Traian Basescu, ales de romani ca presedinte pentru un prim mandat de cinci ani, s-a simtit ofensat, in calitatea pe care o are si in numele cetatenilor acestei tari, de gestul lui Iliescu. Si a fost obligat sa faca, la randul sau, un gest lipsit de echivoc.
Prima si cea mai importanta consecinta este ca intre fostul si viitorul presedinte e greu de presupus ca mai poate avea loc, in urmatoarele zile, un dialog constructiv. Si care ar fi fost, poate, extrem de necesar. Iar acest impas al comunicarii va ramane chiar daca ieri, in panica, Iliescu a revocat decretul de gratiere. Implicatiile uriasului scandal provocat de Iliescu sunt multiple.
Si trebuie sa le analizam. Deoarece - cu sau fara nenorocitul de decret - ele isi produc efectul. Ba, li se adauga chiar si o dimensiune juridica. Pentru ca o gratiere nu poate fi revocata. Intr-un stat de drept. Si nici macar intr-un stat totalitar.
Ion Iliescu este cel mai versat politician, reprezentand o stanga comunista resapata si silita de mersul istoriei sa treaca de la cazacioc la valsul vienez. Sa mimeze democratia, europenismul si pro-occidentalismul in general. Preluand asa cum a preluat puterea, prin confiscarea unei mari revolte populare, acest politician si-a indeplinit misiunea.
Cu o rara abilitate, a intarziat istoria cat a putut. Si a stiut sa mentina acel echilibru care i-a fost favorabil lui si celor pe care i-a impins in noua nomenclatura politica, economica, financiara si a sistemului de aparare. A fost un bun actor. De multe ori, pentru a nu-si devoala adevaratele intentii, a facut surprinzatoare gesturi democratice.
Un despot in substanta lui, care a incercat si uneori chiar a putut sa se infatiseze lumii drept luminat. Totusi, nu putea ramane, asa cum s-a vazut chiar acum, la iesirea de pe scena, nimic mai mult si nimic mai putin decat prizonierul propriei educatii si a propriilor acoliti. Dar oare paraseste scena?
Rar se intampla ca Iliescu sa nu joace la doua capete. I-a bagat sub nas hartia lui Nastase. Care a semnat ca primarul. Sunt convins ca primul-ministru a semnat in aceste zile hartii la gramada. Si ca habar nu a avut ca a facut primul pas pentru gratierea lui Cozma. A iesit pacalit. Si mototolit in ultimul hal. Totusi, nu trebuie victimizat. Trebuia sa caste ochii.
Dar acum, urmarea este o radicalizare a societatii. Pe un nou teren de lupta. De data aceasta, o majoritate zdrobitoare este plasata de o anumita parte a baricadei. Si prea putini raman in gradina lui Iliescu. Si totusi, versatul politician a provocat acest tambalau.
E prea cinic Iliescu si prea calculat si prea egoist pentru a-l fi gratiat pe Cozma numai si numai fiindca acesta a raspuns chemarii lui, punandu-si in pericol libertatea. Poate ca Iliescu a dorit sa faca imposibila o formula de coabitare care ar fi putut conduce la un guvern de larga coalitie.
El vrea sa puna mana pe PSD cu orice pret si nu este catusi de putin interesat de instalarea unui executiv slab, lipsit de suficient suport politic, care sa cada sub responsabilitatea acestui partid. Probabil forteaza ramanerea in opozitie, profitand si de pozitia lipsita de echivoc a lui Basescu, care impinge in forta Alianta DA la guvernare.
Un PSD in opozitie ar fi primejdios, daca nu cumva chiar mortal, pentru un guvern fragil. Oricare ar fi fost rationamentele lui Iliescu, efectul e clar. Intrucat el nu negociaza nimic, nu are ce pierde. Cine are de pierdut e Nastase. Gratierea lui Cozma este o auto-lovitura de imagine pentru Iliescu si devine un urias handicap pentru Nastase, in tentativa acestuia de a ramane la guvernare.
Iar Nastase isi pecetluieste soarta pentru ca a balmajit-o. Pentru ca nu a reactionat in forta.
Acum se poate rupe PSD. Deja razboiul a inceput prin declaratia de ieri a lui Mihai Tanasescu. Acum, generata de acest scandal, poate avea loc despartirea apelor. Dar tot acum Iliescu poate fi debarcat de PSD. Si poate incepe innoirea, in opozitie, a partidului. Atentie, insa: Iliescu nu este un sinucigas politic. El a urmarit ceva. Si va incerca ceva.
In timp ce Nastase, orbit de dorinta de a sta la guvernare, incaseaza pumni din directii pe care nu le poate anticipa.
