Franco Frattini, vicepresedintele Comisiei Europene, afirma la Bucuresti: „Este absolut o nebunie sa te joci cu viitorul si aderarea acestei tari". Hanz Gert-Poettering, liderul popularilor europeni: „Stiu ce se intampla in Parlamentul Romaniei in ultima perioada de timp.

Este necesar ca Parlamentul sa faca pasi legali impotriva coruptiei, daca avem in vedere ca este in joc aderarea Romaniei". Philippe Douste-Blazy, ministrul de Externe al Frantei: „Daca Consiliul European va spune sa asteptam (cu aderarea Romaniei la 1 ianuarie 2007), vom astepta".

Olli Rehn, comisarul european pentru Extindere: „Obiectivul 2007 este fezabil, dar ....". Bernard Bot, ministrul de Externe al Olandei: „Decizia privind aderarea Romaniei si Bulgariei ar trebui luata dupa ultimul raport de monitorizare din luna noiembrie".

Rafalelor de declaratii ingrijoratoare la adresa tarii noastre, facute doar in ultima saptamana, li s-ar putea adauga raportul FMI asupra economiei romanesti, cel mai nefavorabil din 1999 incoace.

De buna credinta, Europa transmite Bucurestiului un suvoi continuu de avertismente, in speranta ca Romania va tine seama de ele si va lua masuri sa nu rateze 1 ianuarie. La Bucuresti insa, se pare ca se actioneaza exact contrar asteptarilor UE.

Raportul de monitorizare din mai si nu cel din noiembrie pare sa fie hotarator pentru stabilirea datei aderarii. Sefii de stat sau de guvern din UE vor stabili, in iunie, pe baza acestui raport, daca tara e pregatita sau nu.

Declaratia ministrului de Externe francez avertizeaza ca Parisul, care a sprijinit de atatea ori Romania in ultimii 15 ani in momente foarte grele, nu va misca de aceasta data un deget in favoarea Bucurestiului.

Se dovedeste astfel ca nu intamplator Chirac nu a catadicsit sa-l conduca pe Basescu la usa in timpul vizitei acestuia la Paris. Fara sprijin politic, hotarator va fi doar raportul de tara. In treacat fie spus, numai pe baza lui, Polonia, de pilda, nu ar fi putut adera la 1 mai 2004...

Cum raportul de tara este unul tehnic, in care fiecare nerealizare este semnalata cu un asa-numit „cartonas rosu", puterea de la Bucuresti ar trebui sa aiba motive de ingrijorare.

Ce nu s-a facut intr-un an si jumatate trebuie terminat intr-o luna, fiindca, pana pe 17 mai, cand se publica documentul, va fi si vacanta de Paste, plus ca mai e nevoie de timp pentru redactarea propriu-zisa.

In afara de MAI, care si-a lichidat toate cartonasele rosii, asa cum a constatat Frattini la Bucuresti, nici un alt minister important nu si-a terminat temele. De exemplu, Justitia are nu mai putin de 22 de cartonase rosii, iar Agricultura – 18. Aceste realitati crude nu impresioneaza clasa politica.

Partidele din Coalitie nu par interesate decat de propriile afaceri, de felul cum se pot instala la robinetele de unde a fost alungat PSD-ul si de modul in care se pot pune la adapost de DNA. La Cotroceni, unde ar fi trebuit sa se discute cu creionul in mana ce e de facut cu integrarea, presedintele l-a facut praf pe premier, subminandu-i autoritatea.

Faptul ca apoi, in Parlament, un pedist a sarit sa bata un liberal este doar o continuare fireasca.

Daca puterea de la Bucuresti nu ar dori intrarea Romaniei in UE, ea nu ar actiona prea diferit fata de ceea ce face acum.

Toata lumea se ocupa de orice altceva decat de integrare: fie se incearca invierea fostei Securitati, fie se testeaza rezistenta la rupere a Aliantei, fie se priveste la spectacolul mediatic al luptei impotriva coruptiei. Atuurile pe care Romania le avea pentru aderarea la 1 ianuarie sunt periclitate.

Instabilitatea politica de la Bucuresti impiedica Guvernul sa se concentreze, cat de cat, asupra cerintelor stricte ale UE. Pe acest fundal, obstructionarea Justitiei de catre Parlament a cazut ca un trasnet la Bruxelles. Daca actuala putere doreste ca Romania sa rateze 1 ianuarie 2007, atunci face exact ceea ce trebuie.