Doua dintre puterile statului aproape ca s-au luat zilele trecute la incaierare, pe motiv ca una dintre ele e mai tare in privilegii. Revoltati si iritati, senatorii - fara a mai tine cont de culoarea politica - au retrimis la Comisia juridica ordonanta privind salarizarea magistratilor si au citat-o, saptamana viitoare, pe Monica Macovei pentru a fi audiata.
“Inculpata” Macovei trebuie sa-si justifice impertinenta de care a dat dovada situand judecatorii si procurorii deasupra domnilor parlamentari in materie de salarii, pensii, sporuri, prime, concedii si alte privilegii, platite din banii contribuabililor.
In realitate, indignarea senatorilor - exprimata cel mai vehement chiar de un membru al partidului care i-a acordat sprijin politic ministrului Justitiei - nu este nicidecum una de bun-simt, ci reprezinta doar o reactie de aparare a intereselor propriei gasti, care se considera, probabil, discriminata in raport cu ploaia de favoruri harazite magistratilor.
Dincolo de invidia parlamentarilor, problema exista insa si ea nu poate fi minimalizata. De ani de zile, titularii portofoliului Justitiei si, mai nou, sefii de la Consiliul Superior al Magistraturii ne spun ca treburile merg prost in acest domeniu pentru ca judecatorii si procurorii au salarii mici.
Nefiind platiti corespunzator, acestia ori muncesc in dorul lelii, ori pun botul si iau spaga.
Pe de o parte - din acest motiv, pe de alta parte - de gura Uniunii Europene, s-a incercat sa li se asigure un statut aparte: salarii corespunzatoare; locuinte de serviciu; plata chiriilor; medicamente gratuite si proteze pentru ei si pentru toata familia; calatorii gratuite lunar - inclusiv cu avionul; diurna, transport si cazare la nivel de secretar de stat atunci cand se deplaseaza in strainatate etc.
Ca sa nu mai vorbim de mofturile unora dintre magistrati - intre care se remarca procurorii de la DIICOT, care se dau amenintati de bandele mafiote - si carora li se asigura, tot din banii publici, masina se serviciu si sepepist la usa, uneori chiar si pentru membrii familiei!
De parca in fisa postului acestor domni judecatori si procurori nu ar figura ca obligatie de serviciu tocmai arestarea si condamnarea infractorilor, ceea ce ar face inutile masurile de protectie!
Ce am primit, in schimb, de la Justitie in toti acesti ani, cand statutul si nivelul de trai al magistratilor au crescut considerabil? Nimic din ceea ce asteptam, adica nimic din ceea ce aveau obligatia sa faca potrivit fisei postului.
Imaginea sistemului judiciar din Romania este mult mai proasta decat a Monicai Macovei.
Procurorii de la Parchetul General s-au facut remarcati prin numeroasele propuneri de arestare facute in dosare grele, arestari respinse de instante si - mai ales - prin nefinalizarea marilor dosare de crima organizata, de privatizari frauduloase, de banci si fonduri de investitii falimentate in mod deliberat.
Procurorii de la DNA se fac ca alearga dupa marii coruptii, pe care - de asemenea - inca nu i-am vazut ajunsi in instanta. Spectacolul oferit de judecatori este la fel de lamentabil, fie si daca ne referim doar la ultimele decizii ale CEDO de condamnare a statului roman, care trebuie sa plateasca milioane de euro pentru incompetenta si coruptia din Justitia romana.
Ordonanta boicotata de senatori nu este o scapare a ministrului Justitiei, caci intre salariile marite se afla si cel al domniei sale, in calitate de membru de drept al CSM, precum si cele ale subalternilor sai din minister si din institutiile subordonate care primesc astfel salarii de magistrati fara a profesa in domeniu.
Toate aceste discriminari pozitive pe care ministrul Monica Macovei si-a pus semnatura nu ar fi fost, poate, atat de controversate daca ar fi existat macar un articolas, aruncat prin vreuna din multele legi pe care le-a tot dat Justitiei, in care sa se vorbeasca despre ce anume poate pati un magistrat care isi face treaba cu picioarele.
Si nu e vorba, in primul rand, de o pedeapsa penala, pentru ca asta dureaza ani de zile si, oricum, nu rezolva decat cazurile individuale.
Ministerul Justitiei si Ministerul Finantelor ar fi putut, spre exemplu, sa deschida procese civile impotriva judecatorilor si procurorilor din cauza carora statul roman a pierdut procese la CEDO si sa recupereze de la acestia banii platiti din bugetul public. Acest lucru nu s-a facut - desi legea o permite - pentru ca magistratii au multe drepturi si putine obligatii.
