Un prieten cu state vechi in televiziune m-a tras deoparte si mi-a spus ultimul banc nascut in spatele micilor ecrane: “Domnisoara, aveti par pe piept sau aveati un decolteu prea adanc in emisiunea de aseara?”.
Ca majoritatea bancurilor (mai bune sau nu), contine o exagerare vadita. Dar nu va mai trece mult pana cand va deveni o realitate comuna. Asa cum se va intampla cu toate moravurile si comportamentele descrise savuros - si trist - in “Ghidul nesimtitului” al scriitorului Radu Paraschivescu. Din nefericire, mass-media din Romania are si aici contributia decisiva.
Puzderia de “domnisoare” care se-ntrec in a-si exhiba la televizor sau in pagina 5 singurele calitati cu care le-au inzestrat natura si genetica nu trebuie condamnate, nu ele sunt niste nesimtite. In fond, unele au ajuns “vedete” nationale direct de la lustruit bara, dar numai dupa ce au avut sansa rara de a intalni vreun celebru descoperitor.
In comparatie cu un bar pentru marinari sau soferi, televiziunea si presa ofera o expunere incomparabila si maresc exponential sansa de a-si gasi fiecare Columb-ul ei.
Cei mai mari nesimtiti sunt aceia care se intrec in a face din presa de toate genurile un vast stabiliment din cele mai sordide, de unde tasnesc in prim-plan creaturi incredibile care altfel n-ar parasi periferia societatii, mediul lor natural. Acestea au devenit singurele “modele” promovate la scara nationala.
Fie ca traiesc la bloc, din dragoste sau intr-o perpetua vacanta mare, au corazon latino ca asa vor fetele si-i spun un ciao nonsalant chiar si lui Darwin pentru ca pentru ca din evolutia speciei umane nu cunosc decat doua elemente: sexul si/sau banii.
Nu razboinicul fals cruciat e nesimtit (oricat de respingator ar fi, el nu cunoaste alte repere de comportament si n-are cum sa se schimbe), ci aceia care-i aprind lumina deasupra (si pe banii lui)!
Incredibil, cele mai dure mostre de nesimtire le ofera adesea emisiunile de stiri. S-a mai scris despre abjectia cu care li se baga microfonul in gura victimelor nenorocite ale unor accidente, talharii, violuri sau dezastre naturale.
Dar Marele Premiu pentru Mega-Nesimtire se cuvine a fi decernat pe viata unei reporterite TV care-l intreba pe un barbat caruia-i murisera intr-o viitura sotia, copilul si mama: “Despagubirile materiale acopera macar partial pierderile suferite?”! Desigur, trebuie sa-l imparta cu cei care au si dat “bun de difuzare” unei asemenea monstruozitati. Dureroasa realitate!..
Pe langa imbecilizarea in masa prin televiziune, presa scrisa pierde zilnic teren, chiar daca produce si ea in serie exemple de nesimtire crasa: ba o doamna ministru facuta betiva pe prima pagina, ba o stire cu numele si prenumele domnisoarei violate, ba o pseudo-ancheta comandata la care nu se publica in veci un drept la replica, ba valuri de reclame - deloc mascate - in spatiu editorial; basca
fluviul interviurilor si reportajelor monden-admirative cu vedetele, sponsorii si finantatorii!
Oamenii “simtiti” nu au disparut inca de tot, dar nici nu se simt prea bine. Un venerabil pensionar, vecin cu mine, a dat doi lei noi ca sa faca o copie color de pe coperta “Ghidului nesimtitului” si a afisat-o la scara blocului insotita de recenzia laudativa a unui autentic erudit. Inutil sa mai spun ca disparuse in dimineata urmatoare.
Asa cum o tot spune Radu Paraschivescu, nesimtitii reusesc mereu sa-si impuna pozitia. Cu un asemenea sprijin mediatic in spate, specia lor va dispare numai pentru a-i face loc uneia mult mai dotate si pradatoare: mega-nesimtitii.
Cu oricat talent s-ar misca rafinatul scriitor (a facut-o si Caragiale) si chiar daca va scrie vreodata “Ghidul mega-nesimtitului”, nu va inchide la non-stop pana atunci...
