Cind presedintele Iranului, Mahmoud Ahmadinejad, si-a lansat blogul ahmadinejad.ir in august, opinia publica l-a numit “un truc publicitar".
Presedintele Libiei, Muammar al-Gaddafi, a intrat in atentia media printr-un post pe site-ul personal in care acuza conducerea FIFA ca intretine “piata de sclavi", iar printul Charles si-a postat un filmulet in care sint surprinse momente dintr-o zi obisnuita.
“Cotidianul" i-a cautat si pe ceilalti lideri ai lumii care au debutat pe web, intrebind expertii in branding si analistii politici ce poate face un site bun pentru imaginea lor, dar si cit rau poate aduce dupa ea o pagina prost facuta.
Netul da o fata umana
“Oamenii participa la politica din fotoliul de acasa, cetatenia pe Internet devenind un trend mondial. Cel mai pregnant se manifesta in SUA, unde fiecare candidat stringe fonduri pentru campanii online, atragindu-si sustinatori pe Internet.
Si Nicolas Sarkozy are asa ceva in Franta si pina si acest maniac, presedintele Iranului, si-a facut un blog", spune analistul politic Cristian Ghinea, adaugind ca instrumentele virtuale dau “o fata umana" sefilor de stat, personalizindu-si astfel relatia cu cetatenii.
“Internetul reuseste sa atraga noi segmente de public, pe care nu ar reusi sa le abordeze prin mijloace traditionale.
Acestea sint insa oarecum limitate de nivelul financiar sau de dezvoltare tehnologica, cum ar fi cazul Romaniei de exemplu", explica Simona Filip, Branding Consultant la Grapefruit, agentie care a realizat, de altfel, site-uri pentru doi politicieni americani, un candidat pentru Congres si celalalt la portofoliul de guvernator al Californiei in 2004.
“Electoratul zilei de miine lucreaza pe messenger, citeste ziarele online sau le primeste via RSS feeds, vede stiri broadband online, umbla cu IPodul dupa el si e inscris in Second Life. Alegatorii zilei de miine sint tinerii de azi, care prefera sa-l vada pe Bush sau pe Basescu intr-un sitcom.
Pasul urmator pentru sefii de stat este sa aiba un profil virtual si un nickname", prevede Dorothea Ionescu Vinau, expert media.
Ardeiul prezidential
Desi www.basescu.ro a ramas neschimbat de acum doi ani, de cind fostul primar al Capitalei a cistigat alegerile prezidentiale, el continua sa stringa peste 600 de vizitatori pe saptamina.
Consilierul prezidential Adriana Saftoiu spune ca, in urma lansarii site-ului electoral, s-a observat ca acesta era accesat in special de publicul tinar, cu virste de la 20 pina la 40 de ani, care isi lua “mult mai multe informatii de pe Internet decit din fluturasi", si de catre romanii din afara granitelor.
Oferta prezidentiala, rezumata in sase angajamente fata de alegatori, platforma-program si biografia fostului capitan de nava nu sint insa punctele de atractie ale paginii de web. Internautii gusta mai mult cele doua jocuri, in care pot sa ajute un ardei sa obtina majoritatea in Consiliul General al Primariei sau au sansa sa tinteasca chipul prezidential.
“Dragi “internauti”, am fost in cursa, dar nu m-am lasat prins. Si nu m-au virusat! Ba, mai mult, am cistigat. Datorita voua", le multumeste seful statului romanilor care ii viziteaza pagina virtuala.
Scopul scuza prietenia
“Site-ul de campanie al lui Traian Basescu a fost o surpriza placuta, fara echivoc. Dupa ce a devenit presedinte, Basescu si-a postat comunicarea pe site-ul oficial, respectind morga celei mai inalte functii in stat. Acelasi lucru s-a intimplat si cu John Howard, primul-ministru al Australiei.
Basescu a lansat conceptul “Guerilla digitala”, Jonh Howard a vorbit fara perdea despre tot felul de subiecte, Internetul i-a ajutat enorm, pe amindoi. Cei doi oficiali s-au tras de sireturi cu tinerii internauti, cu scopul precis de a-i cistiga drept adepti, in campania electorala.
Prietenia s-a terminat in momentul in care scopul a fost atins", este de parere Dorothea Ionescu Vanau.
400 de poze cu Iuscenko
Si presedintele rus, Vladimir Putin, are un site de cind a cistigat alegerile, dar spre deosebire de omologul autohton, oficialul de la Kremlin a pastrat un ton serios si inainte si dupa campanie. “Dragi prieteni", isi intimpina el navigatorii cunoscatori de rusa, pe prima pagina.
Pentru cei familiarizati doar cu engleza, versiunea este scurta si consta intr-o singura pagina, cu discursul sau despre campania electorala si raspunsurile la intrebarile alegatorilor. “Nu pot sa fiu obiectiv in legatura cu Ucraina. Pentru ca o iubesc prea mult!", isi introduce entuziast site-ul personal (www.iuscenko.com.ua) presedintele ucrainean, Victor Iuscenko.
Programul electoral, in jur de 1.200 de stiri cu actiunile sale din 2004 si 2005, precum si peste 400 de poze cu el de la diverse evenimente stau inglobate pe site-ul lui Iuscenko, disponibil si in limba engleza.
Cu sotia la un click distanta
Presedintii Poloniei, Slovaciei si Cehiei, Lech Kaczinski, Ivan Gasparovic, respectiv Vaclav Klaus pastreaza acelasi trend pe www.lechkaczynski.pl, www.gasparovic.sk si www.klaus.cz.
Pagina liderului slovac are insa o sectiune speciala dedicata sotiei sale si, pe linga fotografiile oficiale, o serie cu poze infatisindu-l pe inaltul demnitar cu pusca de vinatoare, sau incarcind finul cu furca in caruta. In schimb, utilizatorii pot rasfoi in engleza, franceza, rusa si lituaniana discursurile liderului lituanian Valdas Adamkus, pe cabinetul virtual al acestuia, www.adamkus.lt.
Intr-una dintre pagini, presedintele isi insira cu propriile vorbe hobby-urile, in compania unor poze ce il ilustreaza pe bicicleta sau lovind cu racheta o minge de tenis. Seful de stat sloven, Janez Drnovsek, si-a construit chiar un blog personal, in limba nationala, www.janezd.blog.siol.net, impartit in actualitate, film, foto, Internet si sport, acesta fiind animat insa de numai cinci postari.
Monotonie occidentala
La citeva clickuri mai la vest, nici site-urile occidentalilor nu frapeaza prin inovatii virtuale sau prin bogatia variantelor lingvistice. Diferentele stau insa in actualizarea lor zilnica si designul stilizat. Presedintele austriac, Heinz Fischer, multumeste si el alegatorilor din 2004, afisindu-si rezultatele de la urne chiar pe prima pagina www.heinzfischer.at.
Alaturi de interviuri si doctrina politica, liderul austriac a adaugat si fotografii din diferitele etape ale vietii: copilarie, adolescenta gen Elvis, studentie, maturitate politica. In acelasi ton se prezinta si premierul danez Anders Fogh Rasmussen, la www.andersfogh.dk, dar si prim-ministrul Australiei, John Howard, la www.johnhowardmp.com.
“Verzii sint doar niste comunisti care miros si sint penibili. Democratii sint si ei stupizi si se urasc intre ei", scria insa Howard, inainte de alegeri, pe blogul personal la www.johnhoward.blogspot.com. In schimb, Ferenc Gyurcsny si-a pus pe roate un blog dupa ce a ajuns premier al Ungariei, blog ce sta in picioare din 31 ianuarie 2006.
Gyurcsny a stirnit cea mai mare vilva pe blogul personal dupa ce a postat in intregime discursul sau referitor la guvernul mincinos, care a adunat aproape 7.000 de comentarii online. Acum, jurnalul virtual al premierului a ajuns la 216 insemnari, postate aproape zilnic, fiecare inregistrind, in medie, 500 de opinii din partea vizitatorilor.
Prodi si Merkel tin bine friiele virtuale
Atractiile principale pe romanoprodi.it, pagina premierului italian, sint fisierele multimedia si albumul cu 58 de fotografii, dintre care o serie consistenta cu oficialul pe motocicleta, pe bicicleta, turnind cafea la oaspeti sau cumparindu-si ziare. Premierul olandez Jan Peter Balkenende este si el in ton cu ultimele inovatii virtuale.
Balkenende isi posteaza aproape in fiecare zi gindurile pe blogul jpbalkenende.nl, dar si fisiere video cu preocuparile zilnice, iar reactiile nu se lasa asteptate. Cancelarul german Angela Merkel a gasit si o solutie originala de a aparea saptaminal pe ecranele cetatenilor.
La www.bundeskanzlerin.de, internautii pot vedea in fiecare saptamina cite un clip de 3-4 minute in care cancelarul teuton vorbeste despre tot felul de teme, de la ziua mondiala a femeii la imbunatatirile bugetului de stat din 2007.
Pe linga categoriile clasice, site-ul lui Merkel contine si capitolul “Pentru copii", unde se explica pe un ton scolaresc ce inseamna un buget de stat, o constitutie sau niste alegeri electorale.
