Dupa ce a fost afacerist, pesedist si terorist, Omar Hayssam a ajuns vedeta TV. Teoretic, pe sirian il cauta toata lumea: serviciile secrete (ale noastre si ale aliatilor), politia, Interpolul, Procuratura si Fiscul. In aceste conditii te astepti ca teroristul numarul 1 al tarii sa-si fi gasit adapost prin grotele Afganistanului, prin vreun iglu de eschimos si sa taca precum un peste.
In fond, serviciilor secrete rusesti le-au fost necesare doar cateva minute pentru a-l localiza, dupa semnalul mobilului, pe cecenul Dudaiev prin munti si de a-i trimite o racheta in cap. In loc de asa ceva, Omar are o activitate de oficiu postal: trimite fax-uri, trimite SMS-uri, scrisori, documente si sta aproape doua ore la telefon, in direct la Antena 3.
Culmea e ca acest caz nu e deloc unul izolat. Practic, infractorii de calibru de la noi au trecut intr-o noua etapa calitativa. Pana nu demult, baietii astia destepti se multumeau sa fuga din tara cand simteau ca sunt pe punctul sa piarda lupta in Justitie.
Asa a facut yoghinul Bivolaru, asa a facut „mama FNI” Maria Vlas, cehul Priplata, consilierul ministerial Ristea Priboi, niste presedinti de banci falimentate cu cap. Acum, lucrul asta nu mai e de ajuns, oamenii vor rejudecarea procesului in presa, preferabil in prime-time la TV.
Pana si celebrul Necolaiciuc, escrocul care a dat o gaura de aproape un miliard de euro CFR-ului, e sensibil la imagine. Managerul care a dotat calea ferata cu costume de scafandru nu e deranjat de cele 26 de dosare penale pe numele sau, dar e indignat ca e facut escroc, asa ca ii bombardeaza pe ziaristi cu telefoane date de peste granita, din locuri unde nu e inchisoare si intristare.
In curand, daca lucrurile o tin asa, toti fugarii o sa-si faca bloguri si emisiuni TV. Pentru ca trebuie sa existe o ordine, urmaritii internationali vor fi gazde de talk-show, unde invitati vor fi urmariti mai mici, cu mandate europene sau interne.
Acest fenomen, tip „Urmaritul zilei, in direct”, a luat nastere din mai multe cauze. In primul rand, in tarile civilizate, entitatile implicate intr-un astfel de caz alcatuiesc un mecanism eficient. La noi, cand nu-si pun talpi unii altora, stanga Procuraturii habar nu are ce face dreapta Politiei care, la randul ei, n-are nici o treaba cu Politia de Frontiera.
Cateodata se poarta si razboaie in cadrul aceleiasi structuri, cum s-a intamplat cu Ministerul de Interne ravasit de Sintion. In sfarsit, cand nu-i coruptie, cand nu-i vointa, e prostie in stare pura. Astfel, procurorul DNA Tulus s-a apucat sa ancheteze un senator, sa vaza daca n-a votat interesat o lege. Pentru asta a cerut parlamentului stenogramele discutiilor, provocand un scandal urias.
Scandalul a fost perfect inutil, avand in vedere faptul ca stenogramele erau pe internet. Basca, ditamai DNA-ul nici n-a stiut bine pe cine ancheteaza, adresand cererea Camerei Deputatilor, in loc s-o trimita la Senat. Una peste alta, cu greseli, cu vicii de procedura, procesele merg un pas inainte, doi pasi inapoi, c’asa se fac anchetele pe la noi.
In final, din Beirut cu dragoste, Hayssam ne zice ca e bine sanatos, ceea ce le doreste si anchetatorilor sai.
