Fostul ministru al Justitiei comenteaza, pentru Cotidianul, ultimele evenimente din domeniul pe care l-a administrat: decizia Curtii Constitutionale privind procurorii militari si ultima varianta a Legii ANI.
Cum comentati decizia Curtii Constitutionale (CC), potrivit careia procurorii militari nu vor mai avea dreptul de a instrumenta cazuri in care sint implicati si civili?
Daca decizia CC, care nu a fost inca publicata, i-a avut in vedere pe procurorii militari, atunci ea nu are legatura cu prevederile Constitutiei si nici cu jurisprudenta CEDO. Aceasta era o problema numai pe vremea cind deciziile de netrimitere in judecata ale procurorilor militari nu puteau fi contestate in instanta, ceea ce nu mai este cazul astazi.
Am fost extrem de surprinsa sa citesc in presa referiri la o decizie CEDO impotriva Romaniei, decizie care se refera numai la judecatorii militari, in timp ce se pare ca decizia CC din Romania i-a avut in vedere pe procurorii militari.
Sa fim bine intelesi, eu nu sint adepta mentinerii parchetelor si a instantelor militare, dar aici discutam despre ce prevede si ce nu prevede Constitutia Romaniei.
Ce spune jurisprudenta CEDO in acest sens?
In hotarirea Maszni versus Romania din 2006, citata in presa ca argument al deciziei CC, CEDO a afirmat ca judecatorii militari romani nu au toate garantiile de independenta si impartialitate cerute de articolul 6 din Conventie si, prin urmare, civilii judecati de tribunalele militare nu beneficiaza de un proces corect.
In hotarirea CEDO este vorba numai de judecatorii militari, nu se discuta in nici un fel despre procurorii militari care au facut ancheta.
Dincolo de justificarea juridica, cum considerati ca vor fi consecintele practice?
Exista un risc real ca dosarele aflate in lucru la sectiile militare ale Parchetelor sa fie intirziate. Sa nu uitam ca in Romania am asistat si la inchiderea unor dosare ca urmare a implinirii termenului de prescriptie si, din pacate, nu a existat nici un fel de raspundere.
A fost o decizie susceptibila de influente politice?
Foarte posibil. Mai ales ca multi dintre judecatorii CC au fost numiti pe criterii politice si nu pentru ca ar fi fost specialisti notorii in drept constitutional.
Cine ar putea fi „beneficiarii“ acesteia?
Avind in vedere ca dosare cu o importanta foarte mare pentru opinia publica si pentru istoria recenta a Romaniei privesc si politicieni, acestia sint beneficiarii deciziei. Sint ingrijorata si pentru alte dosare in care au fost trimisi in judecata politicieni si care se afla pe rolul CC pentru solutionarea unor exceptii de neconstitutionalitate invocate de acestia.
Componenta Consiliului National de Integritate a iscat un scandal chiar in momentul in care s-au facut propuneri. Au fost nominalizati parlamentari, unii retrasi intre timp, cum este cazul Rodicai Stanoiu... Ar putea fi CNI controlat politic?
Din pacate, exista toate sansele ca CNI sa fie controlat politic. In acest context reamintesc si faptul ca ANI este practic subordonata Senatului. Procedura de selectie pentru CNI a fost netransparenta atit la nivelul partidelor politice, cit si la nivelul CSM.
Nici un partid nu a explicat cum a ales un anume candidat si nici care ar fi calitatile profesionale si etice care recomanda persoanele propuse. Iar daca ne uitam la unii dintre candidati, acestia nu corespund criteriilor etice si de integritate necesare pentru o pozitie in CNI.
Care sint scaparile Legii ANI in varianta adoptata acum?
Unul dintre textele care va scadea mult eficienta ANI este cel referitor la sarcina probatoriului. De pilda, persoana a carei avere este cercetata de ANI poate refuza, fara nici o motivatie, expertizarea bunurilor sale, fapt care va ingreuna foarte mult procesul de control.
Reamintesc ca, potrivit Conventiei ONU impotriva coruptiei, sarcina de a justifica dobindirea averii trebuie sa revina persoanei cercetate, iar partea din avere care nu poate fi justificata trebuie confiscata.
O alta carenta a legii este perioada redusa in care pot fi efectuate verificarile, respectiv numai pe durata exercitarii mandatului de catre persoana verificata. In varianta initiala se prevedea ca verificarile pot fi dispuse si intr-un interval de cinci ani dupa incetarea mandatului, pentru bunurile dobindite in timpul acestuia.
In varianta de acum, chiar daca exista indicii sau plingeri referitoare la modul dubios in care s-au obtinut bunuri sau bani, nu se mai pot face verificari. Dupa cum vedem, politicienii si-au luat masuri de siguranta impotriva aplicarii efective si serioase a controlului averii.
In plus, restrictionarea verificarilor strict pentru durata mandatelor face inutila depunerea declaratiei de avere la incetarea mandatului sau a functiei publice.
O alta critica se refera la sesizarea ANI. Pentru ca o sesizare sa fie admisibila, ea trebuie sa fie formulata de o persoana interesata, deci nu de orice persoana. In plus, faptul ca Legea ANI prevede expres ca cel care sesizeaza poate fi tras la raspundere penala pentru formularea unor plingeri neintemeiate va avea un efect descurajant pentru cei care ar dori sa sesizeze ANI.
Nu in ultimul rind, definitia conflictului de interese este foarte restrinsa - rudele de gradul intii (parintii sau copiii) -, punind sub semnul intrebarii relevanta verificarilor efectuate de ANI, pentru ca pot exista conflicte de interese generatoare de coruptie si intre rudele de gradul doi sau mai mare. Aceeasi observatie este valabila si in privinta regimului incompatibilitatilor.
