Recent, a vazut lumina tiparului lucrarea „Lumea din jurul Rusiei: 2017. Contururile unui viitor nu prea indepartat”. Este vorba despre o culegere de teze ale unui viitor studiu global vizand conditiile de dezvoltare a Rusiei, cercetare efectuata sub directionarea lui Serghei Karaganov si la care si-au dat concursul cei mai de seama analisti si politologi ai tarii.
Va prezentam un interviu acordat de Serghei Karaganov cotidianului rus Komsomolskaia Pravda.
Karaganov este unul din cei 100 cei mai influenti intelectuali ai Rusiei, conform topului alcatuit de publicatiile de analiza si comentarii Foreign Policy (SUA) si The Propect (Marea Britanie).
Cine va castiga noul „razboi rece” dintre Rusia si SUA si care, aparent, tinde sa prinda viteza?
Serghei Karaganov: Nu este vorba de nici un „razboi rece”. Pur si simplu, concurenta dintre Rusia si SUA, dintre Rusia si UE se intareste. Iar de vina nu este nici Litvinenko, nici tergiversarea primirii Rusiei in OMC...
Dar scandalul carnii poloneze?
Serghei Karaganov: Cu atat mai mult motivul nu este carnea poloneza. Astea nu sunt decat simptome, niste cosuri aparute pe fata. Lucrurile sunt mult mai profunde. Ultimii 10 ani au adus lumii schimbari radicale in domeniul energiei: acum un deceniu 80% din resursele energetice mondiale apartineau companiilor private, in special occidentale. Acum, aproape 80% apartine companiilor de stat. Si, evident, nu occidentale.
Aproape ca in Rusia?
Serghei Karaganov: Da. Iar acest detaliu a schimbat intregul tablou al lumii. Mai ales pentru europeni, care depind tot mai mult de resursele energetice externe. Pentru ei lumea s-a intors cu susul in jos. De aceea se simt vulnerabili si slabi in relatiile cu noi.
O a doua cauza profunda o constuie faptul ca la sfarsitul anilor 90, Occidentul a crezut ca a invins modelul liberal democratic al capitalismului, intruchipat de SUA si UE. Occidentul s-a bucurat de victorie. S-a dovedit ca reactia a fost prematura. Americanii si-au facut provocat o uriasa paguba politica cu Irakul, diminuandu-si influenta in lume.
Iar europenii s-au impotmolit in criza generata de extinderea UE si pierd, la randul lor, din influenta. In fata au iesit noii giganti capitalisti, definiti de Occident drept tari ale capitalismului tanar sau chiar autoritar. Este vorba de China, Rusia...
O Rusie puternica enerveaza Occidentul?
Serghei Karaganov: Nu asta e principala explicatie. Occidentul ataca din slabiciune, straduindu-se sa se mentina pe pozitii. Nu este un atac, este un contraatac. Este un fel de strigat salbatic, de genul celui care s-a auzit din Rusia in anii 90, cand rusii se simteau jefuiti, calcati in picioare, umiliti, cand Rusia ii acuza pe toti ca vor sa o rupa in bucati.
Cum poate fi evitata o cursa a inarmarilor?
Serghei Karaganov: Sistemul american de aparare antiracheta in Europa este, de fapt, o tentativa de provocare. Intreaga istorie a „razboiului rece” reprezinta raspuns la o provocare cu alta provocare, la prostie cu alta prostie. Asa ceva trebuie evitat.
Daca nu vom actiona cu tact, daca vom ridica zid dupa zid, daca din parea noastra vor apare contramasuri, nu doar simplu aluzii la desfasurarea rachetelor cu raza medie de actiune, vom primi contramasuri.
Ce fel de contramasuri?
Serghei Karaganov: De exemplu, NATO se va extinde in Ucraina. Va fi cea mai puternica contramasura, capabila sa arunce Rusia cu multi ani in urma.
Cum trebuie actionat?
Serghei Karaganov: Sa-i lasam sa-si instaleze radarele si sistemele lor de urmarire. Cum se spune, bine ati venit. Daca joci corect, acesta va deveni punctul nevralgic al strategiei americane in lume. Cel putin in urmatorii 15 ani, Rusia nu va fi amenintata. In proportie de 80%, scutul american din Europa are caracter politic.
Pe de alta parte, Rusia trebuie sa se gandeasca la aliante strategice. Optima, dar prea putin realista, in aceasta etapa, este alianta cu UE, pe baza afacerii propuse de Putin: schimb de active, accesul Rusiei la retelele europene de distributie in schimbul permisiunii de a participa la exploatarea zacamintelor de hidrocarburi, ca parteneri ai companiilor rusesti.
Crearea, in acest fel, a unui sistem de interdependenta activa, capabila sa sporeasca din punct de vedere calitativ securitatea energetica a Europei. Pe acest fundament se poate construi atat o alianta economica, dar si una politica. Deocamdata, europenii se tem de agresivitatea noastrta. Si, desigur, SUA se va opune unei asemenea aliante.
In urmatorul deceniu, Rusia va reusi sa se impace cu Polonia si tarile baltice?
Serghei Karaganov: Aceste state actioneaza la ordinul SUA, pentru ele America fiind un partener chiar mai apropiat decat UE. Ce-i de facut? Mai nimic. Asta-i soarta. Cu unele din tarile membre UE, relatiile naostre sunt destul de bune: cu Bulgaria, Ungaria, Romania, Cehia, cu Slovacia. Iar aceste relatii trebuie dezvoltate.
Ce se va intampla cu Transnistria si Abhazia?
Serghei Karaganov: Integritatea Moldovei poate fi restabilita. Dar Transnistria va avea un statut aparte, acolo vor ramane bazele militare rusesti. Va fi o federatie, dar cu un grad ridicat de autonomie. Practic, am convenit deja acest lucru cu Moldova.
Dar UE si, in special, SUA impiedica derularea normala a acestui proces, pentru ca nu vor ca el sa evolueze dupa un scenariu rusesc. In privinta Abhaziei, in 15 ani ea a devenit un stat ca toate celelalte. Are propriile ei institutii, deseori mai eficiente decat in statele puternice, are propria ei justitie. Sansele ca Abhazia sa revina in componenta Georgiei sunt reduse aproape la zero.
Anul 2008 poate deveni un an de cotitura in istoria Rusiei?
Serghei Karaganov: Prognozam ca nu. In schimb, urmatorii 6-8 ani vor fi pentru Rusia foarte importanti si dificili. Va fi loc si pentru greseli, dar si pentru mari succese. Mediul extern va fi haotic, deosebit de periculos, dar si propice extinderii influentei. De aceea, in conditiile unei diplomatii inteligente, Rusia ar putea avea de castigat.
De ce greseli va trebui sa se fereasca viitorul presedinte al Rusiei?
Serghei Karaganov: Sa se lase dus de valul preturilor ridicate la resuse energice, tarife care se vor mentine, din fericire, dar si din nefericire, in urmatorii ani. Un val care poate sa infunde, treptat, Rusia in nisip, transformand-o intr-un stat de mana a doua. Daca nu se va investi intr-o noua economie si in educatie, in stimularea mintilor. Asta ar fi una.
A doua greseala de care trebuie sa se fereasca - sa se lase atras intr-o confruntare cu Occidentul.
