Un tun ca la carte este cel in care o fabrica este dezmembrata si vanduta, bucatica cu bucatica, la fier vechi. Atunci avem de-a face cu un profit garantat, rapid, fara multe batai de cap.

La fel s-a intamplat si in cazul Uzinei Termice din Comanesti, maritata la pret mult mai mic decat cel de pe piata. Firma care a profitat de pe urma unor manevre mai mult decat dubioase este SC AMAPOLLA SRL, devenita celebra in urma mismasurilor intreprinse la Banca Transilvania.

De asemenea, firma este cunoscuta si in urma unor scandaluri de presa cu privire la mafia alcoolului.

Pentru ca Uzina Termica din Comanesti era mai mare decat era necesar, conducerea acesteia, reprezentata prin directorul general Mihai Calin si adjunctul Ştefan Czoboth, a hotarat dezmembrarea si vinderea acesteia. A fost numit responsabil de dezmembrare maistrul Gica Mitrofan.

Pentru acest pas, s-a intocmit caiet de sarcini si s-a dat unda verde pentru o licitatie. Achizitionarea caietului de sarcini si, deci, asigurarea unui loc la licitatie presupunea achitarea sumei de 318 milioane de lei. Toata aceasta actiune a avut loc in anul 2003.

La licitatie s-au inscris patru firme: SC MEGALEX TRADING SRL Constanta, SC MERIDIAN GROUP SRL Constanta, SC AMAPOLLA GROUP SRL Onesti si SC GIRONAP SRL Onesti.

In cele din urma, si-a aratat dorinta de a achizitiona cazanele scoase la mezat si SC SOMA Bacau, numai ca societatea nu a fost primita la licitatie, motivul invocat de conducerea societatii fiind cel ca societatea bacauana a ajuns prea tarziu.

Joc de glezne

La licitatia propriu-zisa, s-a inceput strigarea de la pretul stabilit, de 5,2 miliarde lei. Dupa numai cateva minute, se ajunge la trei oferte: 5,4 miliarde lei din partea SC AMAPOLLA Onesti, 5,5 miliarde din partea MERIDIAN GROUP Constanta si, la a doua etapa de strigare, 19,1 miliarde de lei din partea societatii GIRONAP.

Conform procedurilor, in termen de doua saptamani societatea care fusese declarata invingatoare la licitatie trebuia sa se prezinte si sa inceapa dezmembrarea propriu-zisa, adica sa-si ia acasa fierul pentru care oferise cel mai bun pret.

Numai ca, dupa scurgerea termenului, GIRONAP nu da nici un semn de viata, motiv pentru care este exclusa din competitie. Mai raman in schema doar ofertele de la MERIDIAN GROUP si AMAPOLLA, desi logic ar fi fost ca licitatia sa se repete, daca se dorea urmarirea intereselor Uzinei din Comanesti.

Nu a fost asa si, dupa retragerea societatii MERIDIAN GROUP, este declarata castigatoare societatea AMAPOLLA din Onesti. Se prezinta la fata locului Radu Horia Craciun, din partea societatii onestene.

De fapt, dupa modul in care a decurs licitatia, este mai mult decat evident faptul ca inainte de declansarea acesteia fusesera facute cartile.

Altfel nu se explica de ce doua societati – MERIDIAN si GIRONAP – au fost dispuse sa piarda garantia de peste 300 de milioane, platita la achizitionarea caietului de sarcini.

Incepe distractia

In momentul in care s-a decis vinderea tuturor obiectivelor care nu mai erau trebuincioase s-a intocmit un caiet de sarcini care reflecta dorinta ca Uzina Termica sa fie cea care iese bine.

Inexplicabil si flagrant, dupa ce AMAPOLLA a fost declarata castigatoare, directorul si adjunctul sau hotarasc schimbarea acestuia cu un alt caiet de sarcini, din care sunt sarite puncte intregi.

Daca la inceput se cerea firmei castigatoare sa cantareasca cu cantarul Uzinei tot ceea ce scoate pe poarta prestatorului de servicii termice, cel de-al doilea caiet de sarcini omite acest punct, de altfel unul destul de important.

Apoi, in cel de-al doilea caiet nu se mai prevede o schema clara a obiectivelor care vor fi dezmembrate, acestea fiind denumite generic, fara sa se tina cont de componenta fiecaruia.

Daca inainte un siloz pentru carbuni cuprindea, cu subpuncte, si cazanele, turbinele si tevaraia aferenta, acum ea este denumita vag, lasand la indemana sudorului sa “scape” unealta de taiat fier mai pe langa. Cine castiga de aici? Cumparatorul!

Apar grecii in ecuatie

Se semneaza un Contract Comercial, cu numarul 905, intre Uzina Termica din Comanesti si firma AMAPOLLA, prin care se fixeaza suma de preluare a obiectivelor vandute la valoarea de 5,4 miliarde, atat cat oferise societatea din Onesti, plus TVA, obtinandu-se astfel suma de achizitie de 6,426 miliarde lei.

Peste aceasta suma, AMAPOLLA avea obligatia de a depune in banca o garantie de buna credinta, calculata la 10 procente din valoarea finala. Aceasta garantie are menirea de a acoperi eventualele gauri lasate in bugetul vanzatorului de catre cumparator.

Daca toate clauzele sunt respectate, firma depunatoare de garantii isi poate lua inapoi banii. Garantia in discutie nu a fost insa depusa, si nimeni nu a avut nimic de obiectat. In schimb, accepta sa plateasca banii in trei transe.

AMAPOLLA, castigatoarea licitatiei prin retragerea celor din fruntea listei, nu executa ea lucrarile de dezmembrare, ci trece mai departe la cesionarea acestora.

In schema apar trei contracte incheiate, in aceeasi zi!, intre patru firme: AMAPOLLA da in cesiune lucrarile de dezmembrare catre SC CONSALT TRADE Constanta, acestia plaseaza mai departe catre SC TOMINI TRADING Constanta si, in cele din urma, dezmembrarea revine SC LILINIR IMPEX Prahova.

Toate actele sunt parafate imediat, ca si cum firmele asteptau, linistite, sa imparta prada, in data de 23 aprilie 2003 (contractele 485, 4340, 4341, 4342). Toate societatile care au primit de la AMAPOLLA lucrari de hacuire a fierului din cazanele Uzinei au fost reprezentate de administratori greci.

80 de tiruri au spus adio!

In total, fierul vechi vandut de conducerea Uzinei Termice de la Comanesti la subpret reprezenta “600 de tone de cupru si alama si 400 de tone de tevi. De asemenea, toate instalatiile care au fost vandute au fost refacute, incepand cu 1990.

In total, pe portile Uzinei Termice au iesit aproximativ 80 de tiruri cu fier”, explica Spiridon Hanganu, membru in AGA, desemnat de Primaria Comanesti. Pentru ca actele cuprinse in caietul de sarcini nu spuneau clar ce se ia si ce se lasa, taierea fierului s-a facut ca-n codru.

“Au plecat cu fierul cumparat, dar pe langa acesta au disparut si alte piese din Uzina. Noi am facut un inventar si, in afara celor vandute la licitatie, s-a constatat lipsa altor obiective, aproximate in lei la 10-15 miliarde”, spune Spiridon Hanganu.

Obiectivele despre care vorbeste reprezentantul AGA nu figurau nici pe lista pieselor vandute prin licitatie, dar nu erau nici amortizate sau cu forme de casare. Adica erau bune si nu exista motiv de a scapa de ele. In viziunea aceluiasi reprezentant, fierul vechi a luat calea Greciei, parasind portul din Constanta.

Supozitia are o urma de credibilitate – firmele care au participat la hora sunt din Constanta, iar reprezentantii lor sunt greci.

Pierderi umflate

Ca banii platiti pe fierul de la Comanesti sunt un soi de praf in ochi este clar. Numai din resturile adunate de cei de la Uzina si vandute catre Remat Bacau s-a obtinut suma de 1 miliard de lei, adica o sesime din ceea ce a platit AMAPOLLA.

Pe de cealalta parte, expertul angajat de cumparator, Marcel Bulinski, noteaza pe marginea tabelei cu obiective vandute o pierdere prin debitare de 25 de procente. Adica, in urma taierilor cu aparatul de sudura s-a pierdut un sfert din fier, ecuatie total ilogica.

In ceea ce priveste resturile lasate in urma ospatului AMAPOLLA, ele nu aveau ce cauta. Conform intelegerii initiale, curtea trebuia sa ramana curata.

Dar acest lucru nici nu mai conteaza, daca tinem cont ca banii initial hotarati, care am stabilit ca sunt de ochii lumii, nu au intrat toti in conturile Uzinei Termice. Transele stabilite erau de 1,5 miliarde, si ultimele doua in valoare de cate 2,413 miliarde. Din ultimele doua transe lipsesc 1,4 miliarde.

Situatia nu a putut fi explicata GAZETEI de cei incriminati, pentru ca atat directorul Mihai Calin, cat si adjunctul Ştefan Czoboth sunt, de mai multe luni, in concediu medical. Adjunctul are concediu medical inca din septembrie.

Incepand cu luna octombrie a anului precedent, atat Calin cat si Czoboth au fost schimbatui prin decizii ale Consiliului Local Comanesti, respectiv a Consiliului de Administratie a Uzinei.

Asa director, asa afacere

Intre Comanesti si Moinesti a existat un contract prin care Uzina Termica din prima localitate asigura energie termica si pentru moinesteni. La contract s-a renuntat. Dar in sol a ramas o bucata buna de conducta care, in bani, reprezenta ceva.

Multa vreme, bucata de conducta a dat de furca organelor competente, jandarmii pazind timp indelungat acest obiectiv. Existenta conductei se pare ca i-a facut cu ochiul directorului Mihai Calin. In martie 2002, echipaje ale Politiei Bacau au prins o echipa de hoti de fier vechi.

Printre cei doritori de bani din fier vechi se numara, surpriza!, chiar directorul Uzinei Termice. Mihai Calin a fost retinut o noapte in arestul Politiei Bacau pentru aceasta pata de pe rever. Se pare ca el a fost ajutat sa vada soarele de un binecunoscut om de afaceri din zona Comanestiului.

Iz penal

Cele doua manevre facute de directorul Mihai Calin si de adjunctul Ştefan Czoboth sunt nu numai paguboase, dar chiar ilegale, ele fiind instrumentate in acest moment de Parchetul National Anticoruptie Bacau.

Peste 30 de acte reprezentand contracte, adrese si altele au fost depuse spre rezolvare oamenilor legii, la care se adauga alte acte ce oglindesc situatia de fapt si care trebuie solicitate de anchetatori de la conducerea comanesteana.

Intre timp, puterea locala din Comanesti a decis trecerea pe linie moarta a celor doi directori care, cu exceptia vinderii uzinei la fier vechi mai au ca si carte de vizita pierderi imense inregistrate de Uzina Termica.