Iesi vreodata din sala in timpul filmului?

A.L.S.: Da, desi recunosc ca nu e frumos sa iesi din sala… La Cluj nu stiu de ce ma simt incurajat sa stau pana la capat. Mai degraba la Cannes ies de la anumite filme, pentru ca sunt atatea altele care pot fi vazute in tot timpul asta incat zici ca da, uneori iti pierzi timpul inutil.

Cum ti s-a parut TIFF-ul?

A.L.S.: Mie mi se pare ca s-a reusit un pariu foarte dificil pe care nu stiu cat de mult si l-au dorit organizatorii sa-l faca: sa aduci filme care nu apartin mainstream-ului, deci nu sunt pur si simplu comerciale, dar filme care au sigur un continut mai "socant".

Publicul, dupa cum s-a vazut la filmul care a umplut pana la refuz, ba chiar peste, cinematograful Republica (9 songs n.r.) s-a bulucit sa-l vada, desi stia despre ce este vorba. Filme pe care nu le vezi la televizor (asta fiind si conceptul), care ar fi cenzurate acolo sau s-ar da dupa miezul noptii, aici fac sali pline.

Organizatorii reusesc sa combine exigenta unui anumit tip de cinema, mai degraba alternativ, poate marginal cu transformarea acestui tip de cinema in argument comercial. Aceste filme aduc bani, asta e chestia desteapta! In afara de asta, sigur ca publicul simte nevoia si unor comedii, sa se deconecteze.

Sau, de exemplu, cine ar fi crezut ca un documentar ("Visul Ceh") va intra pe primul loc in topul preferintelor publicului? Suntem in Romania, lumea nu se prea duce la filme, dar iata ca merge in numar atat de mare si voteaza la un documentar! Ei, asta numai la TIFF se poate intampla!

Ce are special festivalul de la Cluj?

A.L.S.: In primul rand, eu cred ca se sprijina pe doua lucruri foarte importante, pe care sta foarte solid. Unul fara altul ar iesi un festival schiop. In primul rand, organizarea este impecabila. Pentru ca, fara organizare, poti sa ai cele mai bune intentii, cele mai renumite filme, tot ar iesi aiurea.

Organizare nu inseamna doar ca toate merg ca pe roate, ci, in primul rand, respect pentru timpul spectatorului. Se intampla si la casele cele mai mari, de exemplu la Venetia te poti astepta ca filmul sa inceapa dupa o jumatate de ora, sau chiar dupa o ora… Cel de-al doilea lucru este selectia. Daca filmele nu sunt echilibrate, atunci treaba nu ar functiona.

Selectia este in mod declarat provocatoare, obraznica…pentru ca numai asa poti sa trezesti interesul publicului blazat din ziua de astazi.

Filmul din deschiderea festivalului, "Old Boy", poate fi considerat un preambul la ceea ce avea sa vina?

A.L.S: Sigur ca da! A devenit deja o traditie ca filmul de debut sa fie ca un manifest al editiei respective. In acest sens, este bine ca publicul este receptiv la acest tip de oferta.

Argumentul acesta ar putea fi considerat ca fiind putin smecher-obraznic – el merge pe ideea de a tenta publicul cu fructul oprit, chiar publicul cel mai pudibond nu poate rezista tentatiei, si atunci se duce la film, lucru care se traduce prin incasari record.

Nu stiu, pe termen lung, cat va functiona acest lucru, pentru ca, la un moment dat, daca aduci numai filme de genul asta, risti sa creezi o senzatie de satietate, spectatorul se obisnuieste si cu cele mai oribile lucruri.

Consideri ca publicul care vine sa vizioneze filmele festivalului de la Cluj este unul avizat?

A.L.S. In mod sigur, da. Cand s-a hotarat sa se faca festivalul la Cluj, s-a avut in vedere numarul record inregistrat in cinematografele clujene. Un alt argument a fost faptul ca publicul este foarte receptiv la noutati. Si spun asta si cu o umbra de melancolie, pentru ca s-au dus atat de multi oameni la "9 songs", care nu este un film extraordinar.

In schimb, la filme mai vechi si mai dificil de perceput vin poate maxim 10% din cei care au fost prezenti la primul. Si faptul ca sunt proiectii, una dupa alta, in trei cinematografe, ca vezi lumea pe strazi alergand de la un cinema la altul, cu pliantul in mana, asta da o frenezie extraordinara.

Un alt argument (si asta clujenii trebuie s-o ia ca pe un compliment) – Clujul este un oras mai mic decat Bucurestiul, ori, in capitala, lumea s-ar pierde in peisaj, dar aici se creeaza o febra cu care te intalnesti la tot pasul, totul se coaguleaza in jurul acestui centru in care se afla aceste trei cinematografe.

Este publicul care alege sa intre la filme suficient avertizat de ce urmeaza sa vada?

A.L.S. Aici eu am o teorie, de fapt a spus-o intr-un fel Hitchcock: "e foarte sanatos sa-ti fie frica". Eu am mers si mai departe si am zis ca toate aceste filme in care vezi tot felul de ciudatenii, orori etc., contribuie la sanatatea mintala a spectatorului.

Pentru ca totul se intampla acolo pe ecran, e un fel de defulare prin substitutie, prin procura, iar cei care se feresc de astfel de contacte cu zona de umbra pe care o vezi pe ecran au o mare problema. Nu vreau sa generalizez, dar daca nu poti sa exprimi tot ceea ce gandesti, pentru ca nu te lasa societatea, ajungi sa ai probleme. De aceea exista cinematograful si celelalte arte.

Ai vazut reactii interesante la filmele prezentate la Cluj?

A.L.S. Pot sa zic doar ca uneori publicul de aici reactioneaza prea cuminte. Ardelenii, cunoscuti ca oameni mai seriosi, mai asezati, au prins, se pare, gustul "nebuniilor" oferite spre vizionare de organizatori, ceea ce e bine.

Pentru ca eu cred ca orice om, daca vrea sa inteleaga ceva din lumea in care traieste, trebuie sa aiba un contact permanent cu cinematograful, pentru ca el este, totusi, oglinda cea mai fidela a epocii. Aici, poate afla ca lumea e mult mai bogata si mult mai diversa decat a aflat el de acasa sau din scoala.

Noi am trait aici intr-un glob de sticla, el s-a spart, dar unii inca mai stau ca si cum el ar exista in continuare. Depinde de fiecare. Eu am o vorba, e interzis sa interzici!

Cum e sa vezi TIFF-ul vazut prin prisma evenimentelor de gen din Europa?

A.L.S. Mai relaxat. La Cannes, de exemplu, unde exista o presiune uriasa, tot timpul tinzi sa faci ierarhii si sa astepti marea capodopera. Poate ea nu vine intotdeauna, poate vine si nu iti dai seama, tocmai pentru ca esti bruiat de aceasta presiune continua.

Atunci ti se intampla sa cataloghezi drept proaste niste filme care poate sunt doar mediocre, dar, in contextul respectiv, totul ia alte proportii. La Cluj, dat fiind numarul mai mic al filmelor in competitie, totul e mai linistit. Cum spunea si Cristi Puiu, Clujul incepe sa semene cu Salonicul (care a ajuns la a 46 a editie), doar ca ii lipseste marea.

Conteaza pentru membrii juriului ca un film din competitie a mai luat premii?

A.L.S. Uneori conteaza, dar cu o conditie: daca premiezi un film care nu a luat nimic, acela sa fie cel putin la fel de bun ca cel premiat. Eu am fost foarte mandru ca juriul din care am facut parte la TIFF a premiat "Noi Albinoi". Dupa acest premiu filmul s-a bucurat de o mare atentie peste tot in lume, premii peste premii, cronici extraordinare.

Daca ai fi fost si anul acesta in juriu, pe cine ai fi premiat?

A.L.S. In primul rand trebuie sa recunosc ca nu am vazut toate filmele. Eu am incercat sa vad tot ce m-a tentat, fara sa tin cont de ierarhii. Din competitie, mi-a placut mult Whisky, un film complet, caruia i-as da marele premiu, iar, pentru interpretare, as premia actorii Luminita Gheorghiu si Ion Viscuteanu din filmul lui Cristi Puiu, "Moartea Domnului Lazarescu".