Consider că este momentul să încercăm să privim dincolo de paradigma actuală a crizelor multiple și să începem să prefigurăm, de o manieră concretă și pragmatică, felul în care ne dorim să arate parcursul economic și social al României în anii următori, scrie Cosmin Marinescu, consilier prezidențial pe probleme de economie, pe blogul său.
Eforturile și măsurile punctuale dedicate surmontării acestei perioade critice trebuie acum însoțite de proiecții ambițioase, axate pe stimularea mediului privat, valorificarea avantajelor competitive și mai buna utilizare a resurselor locale și naționale.
În plan global, sunt încă pași consistenți de parcurs pentru a putea vorbi din nou despre stabilitate și predictibilitate. Semnalele anului trecut de redresare a marilor economii au fost, practic, anulate prin efectele generate de război asupra sectorului energetic și la nivelul lanțurilor de aprovizionare ale unor piețe importante.
Organismele internaționale confirmă fragilitatea economiei mondiale, a cărei creștere se va situa în 2022 în jurul a 3%, conform estimărilor Fondului Monetar Internațional și ale Băncii Mondiale.
La nivelul Uniunii Europene, dependența energetică severă, dereglarea lanțurilor de aprovizionare, dar și fenomenele climatice care afectează potențialul agricol sunt factori noi de instabilitate economică. În aceste condiții, se estimează o creștere economică modestă, de doar 2,7% la nivelul întregului bloc comunitar.
În plan financiar, contextul global este dominat de rate persistente ale inflației, amplificate de criza energetică și de explozia prețurilor la materii prime. Însă trebuie să fim conștienți că inflația actuală, care a debutat în 2021 și a ajuns în prezent la cote record față de ultimele decenii, își are originea în politicile monetare și bugetare de tip “whatever it takes”, adoptate de statele lumii ca reacție de răspuns anti-criză în raport cu provocările economice ale pandemiei.
Mare parte din inflația globală constituie nota de plată a măsurilor monetare și bugetare din pandemie, la care se adaugă spirala inflaționistă a războiului și a crizei energetice
În cazul României, creșterea economică de 5,8% înregistrată în primul semestru reprezintă o performanță peste așteptări, care prefigurează depășirea prognozei de creștere economică anuală de 3,5%. Trebuie subliniată, în acest sens, dinamica sporită a sectorului serviciilor, cu o creștere de peste 8% și 9% pe primele două trimestre, în timp ce industria, însă, continuă să evolueze în teritoriu negativ.
Principalul motor al creșterii economice este în continuare consumul privat, cu un ritm susținut, de 7% și 8% pe primele două trimestre ale anului. Nu la fel stau lucrurile și în privința investițiilor.
De exemplu, ritmul formării de capital fix este de doar 2,2% pe primul semestru, în timp ce investițiile nete din economie sunt într-un ușor regres, de aproape 1%, într-un context marcat încă de incertitudini.
De aici și nevoia de accelerare, în aceste ultime luni ale anului, a implementării investițiilor publice, dată fiind rămânerea în urmă a cheltuielilor de investiții ca pondere în PIB, potrivit datelor la zi aferente execuției bugetare, atât în privința investițiilor din fonduri europene, cât și a proiectelor din bani naționali.
Este însă îmbucurătoare menținerea apetitului investițional extern, demonstrat de creșterea cu aproape 44% a investițiilor străine directe pe primele 7 luni ale anului, chiar dacă acestea nu reușesc să contrabalanseze adâncirea dezechilibrelor externe – probabil cea mai serioasă vulnerabilitate macroeconomică din prezent.
Pe primele 7 luni ale anului, deficitul de cont curent a crescut cu aproape 64% față de anul trecut, ajungând la aproape 15 miliarde de euro, cu circa 5,8 miliarde de euro în plus față de 2021.
Problema este că finanțarea deficitului de cont curent din fluxuri negeneratoare de datorie rămâne la același nivel suboptimal
Problema este că finanțarea deficitului de cont curent din fluxuri negeneratoare de datorie rămâne la același nivel suboptimal aflat la puțin peste 40%, iar în continuare se prefigurează adâncirea deficitului de cont curent, care ar putea depăși semnificativ 8% din PIB la sfârșitul anului.
Aceste evoluții ridică unele semne de întrebare cu privire la calitatea creșterii economice și atrag atenția asupra provocărilor cu care ne confruntăm. Avem de-a face cu probleme structurale mai vechi, și este suficient să ne reamintim că România a intrat în pandemie cu cea mai fragilă situație a finanțelor publice, consemnând în 2019 cel mai mare deficit bugetar dintre toate statele Uniunii, ca rezultat al politicilor hazardate și pro-ciclice ale guvernelor anterioare.
Ulterior, în cei doi ani de pandemie, datoria publică a României a înregistrat una dintre cele mai mari creșteri din Uniunea Europeană, de la 35% din PIB în 2019 la aproape 50% din PIB în prezent, deși România a revenit printre primele la nivelul Produsului Intern Brut de dinaintea pandemiei, încă din trimestrul 2 al anului 2021.
Ne confruntăm așadar cu provocări structurale acumulate de-a lungul mai multor ani, ca urmare atât a politicilor economice defectuoase, cât și a crizelor intervenite sau a unor măsuri disproporționate.
