Cu fiecare zi care se scurge, cu fiecare nou incident militar şi diplomatic care face din Ucraina şi din comunitatea internaţională ţintele unei agresiuni nedeclarate dar tenace, cu fiecare comunicat şi conferinţă de presă în care insolenţa sovietică de altădată este resuscitată retoric, Rusia se apropie de punctul dincolo de care orice întoarcere va deveni imposibilă. Escaladarea conflictului este deliberată, iar miza ţine de redefinirea identităţii ruse în raport de un Occident ale cărui valori sunt contestate, deschis.
Ceea ce nu înseamnă că Rusia lui Vladimir Putin nu cultivă cu atenţie şi asiduitate amicii şi tovarăşii de drum din comunitatea euro- atlantică. S –a observat, iar dovezile abundă, că o parte semnificativă a partidelor populiste şi de extremă dreaptă din Europa sunt parte a unei reţele informale care sprijină, adesea zgomotos, iniţiativele lui Putin. Dezordinea continentală nu poate fi decât terenul ideal pentru intrigile ruse.
Şi poate că mai neliniştitoare estre fragilitatea europeană, relevată de graba cu care diferiţi oficiali au evocat necesitatea de a identifica un teren de acomodare şi de înţelegere cu statul care atentează la integritatea teritorială a Ucrainei. Alegerile pentru Parlamentul European sunt, în acest nou context, un test pentru capacitatea europeană de a reacţiona la gesturile pirateşti şi anexioniste ale Rusiei.
Un Parlament ornat de dreapta extremă şi dominat de socialişti va fi, neîndoielnic, pregătit să ofere lui Vladimir Putin acel ton conciliator pe care acesta îl aşteaptă.Divizarea, dependenţa energetică, complicităţile economice, laşităţile sunt cărămizile pe care se ridică acest edificiu şubred de astăzi al Uniunii Europene. De aceea , poate, regăsirea unui nou curaj euro- atlantic este alternativa la această abandonare graduală a angajamentelor şi pregătire pentru noi şi noi cedări.
Timp de două decenii, în spaţiul academic şi în cel politic, “Războiul Rece” şi spiritul său au fost blamate, fiind acuzate că întrupează acea mentalitatea agresivă şi revanşardă de care noile elite europene şi americane doreau să se despartă. Fantasma concordiei universale a fost alimentată, constant, însoţită fiind de visele de pacificare a lumii, prin acţiunea unei baghete magice.Astăzi, acest palat utopic imaginat de politicieni şi de diplomaţi se află în ruine,iar sinteza ideologică barocă a lui Putin se suprapune peste proiectul de regăsire a măreţiei sovietice.
Curajul din epoca “ Războiului Rece”se cere reafirmat şi regăsit. Eliberarea naţiunilor din Europa Centrală şi Orientală, protejarea democraţiei constituţionale, îndiguirea agresiunii sunt elemente care nu pot fi negociate. Ca şi după 1948, Occidentul, având în centrul său Statele Unite, este confruntat cu alegeri etice şi strategice, în egală măsură. A fost un timp în care Vestul nu ezita să apere principiile care se hrăneau din vocaţia libertăţii şi din matricea moştenirii comune iudeo-creştine.
A fost un timp când dilemele relativismului moral nu slăbeau această hotărâre de a rezista avansului comunist. Spre acest timp al fermităţii şi asumării valorilor trebuie să ne indreptăm, la rândul nostru, neuitând că puterea Rusiei, de ieri şi de astăzi, este produsul slăbiciunii noastre.
Citeste intreg articolul si comenteaza peContributors.ro
