Emilia Cilibiu, personajul principal din „Babardeală cu bucluc sau porno balamuc”, interpretat de actrița Katia Pascariu, ar fi prima pe o scurtă listă cu personaje feminine cu impact pentru cinematografia românească recentă, în opinia Laurei Mușat, redactorul-șef al revistei „Films in Frame”.
Pentru că cel de-al doilea număr tipărit al revistei „Films in Frame” este dedicat femeilor din filmul autohton, ne-am folosit de acest prilej pentru a vorbi cu redactorul-șef al publicației, Laura Mușat, despre femeile care schimbă industria cinematografică, dar și despre #metoo-ul românesc.
„Films in Frame” este o publicație online, bilingvă, care apare din 2019 cu sprijinul Asociației de Dezvoltare a Filmului Românesc (ADFR), și care privește industria cinematografică locală și internațională de azi prin materiale scrise de către unii dintre cei mai cunoscuți critici și jurnaliștii de film români.
„Pentru că noi suntem preponderent în online și scoatem doar un număr tipărit pe an, este foarte important ca fiecare ediție să reflecte anul cinematografic respectiv, iar în cazul lui 2022, cel mai important moment a fost, după părerea noastră, declarația curajoasă a actriței Viorica Vodă, pe scena Premiilor Gopo din aprilie.
Pentru prima dată, abuzurile la care sunt supuse femeile din mediile performative au fost explicate cu subiect și predicat de o victimă, la un eveniment televizat și intens mediatizat, ceea ce s-a transformat apoi într-o mișcare apropiată #metoo-ului american.
Ne-am dorit să vorbim despre și cu femeile din filmul autohton, pentru că în sfârșit am simțit că vocea lor contează și credem că e important să le susținem”, spune Laura Mușat despre tema centrală a acestui număr.
„În 99% dintre roluri personajul feminin depinde de un bărbat”
Laura Mușat/ Arhiva personală
În opinia publicistei, industria cinematografică din România este una misogină.
„Sunt prea puține roluri pentru femei - actrițele având oricum o „dată de expirare” și în 99% dintre roluri personajul feminin depinde de un bărbat. Sau este pusă într-o poziție inferioară bărbatului.”
Cu toate acestea, mișcarea #metoo a avut prea puține ecouri în interiorul industriei cinematografice din România, așa că o întreb pe Laura cum explică ea acest lucru.
„Cum să vorbești, când rolurile sunt atât de puține și automat apare frica că, dacă o faci, nici acelea nu vor mai fi? Asta pe de o parte. Apoi, cum să vorbești când presa transformă de multe ori o declarație în cu totul altceva, răstălmăcind vorbele. Și cum să vorbești chiar tu, victima, când de cele mai multe ori îți ia ani de zile ca să poți mărturisi și cuiva apropiat?
Trăim într-o țară care, din punctul de vedere al mentalităților, încă este blocată în timp. Noi nu știm să susținem femeile din spatele unor astfel de declarații curajoase.
Viorica Vodă a fost criticată în social media de actrițe pe care eu le consideram inteligente din punct de vedere emoțional, dar care s-au dovedit că nu pot face distincția între om și gestul lui curajos.
Poate Viorica Vodă nu e o femeie cu un caracter demn de apreciat, nu știu, dar chit că ar fi așa, ce a făcut este de apreciat, de admirat și ar fi fost normal să primească mai multă susținere pentru asta. Cunosc multe actrițe care au trecut prin abuzuri (verbale, psihologice sau chiar sexuale) încă din timpul facultății.
Cele care vorbesc, li se închide gura mai devreme sau mai târziu. Sau pur și simplu, nu sunt băgate în seamă, ceea ce mi se pare cel mai grav - și foarte dureros. Iar cele care nu vorbesc nu pot fi judecate că nu o fac din motivele explicate mai sus.
Schimbarea va veni când instituțiile își vor arăta sprijinul, precum și toți bărbații care empatizează dar nu fac nimic ca să schimbe lucrurile - și aici mă refer la actori care observă abuzuri și nu le amendează, la regizori care în continuare scriu roluri secundare pentru femei, sau roluri care nu le scot în evidență și care nu știu să se comporte pe un platou, la directori de teatre și cadre didactice”, explică redactorul-șef al „Films in Frame”.
Personaje feminine din filmul românesc
O rog pe Laura să ne facă o mică listă cu personajele feminine din filmul românesc care i se par cel mai bine conturate, cele mai de impact pentru cinematografia noastră. Iar ea începe cu Emilia Cilibiu din „Babardeală cu bucluc sau porno balamuc” - interpretată de Katia Pascariu, pentru modul în care își susține punctul de vedere până la capăt și luptă pentru credințele și principiile ei.
„Sanda din filmul cu același nume al Cristianei Nicolae, lansat la începutul anilor 1990, pentru puterea și demnitatea pe care o are o femeie simplă din România acelor vremuri plină de prejudecăți.
Și Georgiana din „Waiting for August” (documentarul Teodorei Ana Mihai, care locuiește în Belgia, acesta fiind debutul ei), care nu este de fapt un personaj ficțional ci o puștoaică de 16 ani care își crește singură cei șase frați, în timp ce mama lor, cu care sunt într-o constantă legătură, este plecată în străinătate, la muncă.
Nu știu unde este și ce face Georgiana azi, dar dacă citește acest interviu, aș vrea să afle că m-a emoționat foarte mult felul în care și-a asumat toate responsabilitățile, păstrând armonia și echilibrul din familia ei”, completează Laura.
Despre femeile care au reușit să schimbe cinematografia românească ea spune că le-ar enumera în primul rând pe Malvina Urșianu, Cristiana Nicolae și Elisabeta Bostan - „cele trei deschizătoare de drumuri, singurele regizoare din timpul comunismului care se zbăteau într-o lume dominată de bărbați”.
„Apoi este Anca Damian, care a reușit să ne pună pe harta internațională datorită animațiilor ei. Ada Solomon este un exemplu extraordinar de determinare și stabilitate, îi apreciez mult aceste calități. Este, poate, cea mai cunoscută figură feminină din anii 2000 și cu siguranță un model.
Însă Ada avea deja o vârstă când s-a apucat de producție de film, nu mai era chiar o puștoaică în căutare de răspunsuri despre lume și despre cine este ea, cum (încă) suntem cele născute în anii 90.
De aceea cred că în prezent este prea devreme să discutăm despre femei care reușesc să schimbe cinematografia românească pentru că cele care vor reuși mai departe fac parte din generația născută post-comunism, într-o lume mai deschisă și (sper eu) mai lipsită de prejudecăți”, spune Laura.
În opinia acesteia există multe femei care vor schimba ceva în anii care vin, cum ar fi actrițele Ada Galeș sau Ioana Bugarin, regizoarele Monica Stan, Adina Pintilie, ca să dăm doar câteva exemple.
O rog să ne spună și câteva tinere cineaste aflate la început de drum pe care ne-ar recomanda să le urmărim.
„Pe lângă cele enumerate puțin mai sus, le-aș numi și pe Ana-Maria Comănescu - pentru umorul ei și empatia față de public. Și ea este o tânără care cred că va deschide noi drumuri prin filmele ei. Pe Ana Voicu, o tânără producătoare motivată și foarte pasionată de ceea ce face.”
Comediile românești și succesul filmului Teambuilding
Filmul Teambuilding. Screenshot via Youtube
În ultimii ani noile comedii românești au reușit să aibă încasări record, iar „Teambuilding” a devenit chiar filmul românesc cu cele mai mari încasări din toate timpurile.
În acest context, sunt curios să aflu de la Laura dacă consideră că aceste producții sunt benefice în general pentru cinematografia românească, chiar dacă sunt ușoare și superficiale și nu vor lua premii la Cannes.
„Da, sunt benefice. Pentru că doar așa se creează diversitatea și e mare nevoie de ea. Ce nu cred că este benefic, este să vezi mari autori care își dau ochii peste cap la fiecare comedie pe care ei o consideră de prost-gust. Gusturile nu se discută, în final.
Nici eu nu mă pot uita cap-coadă la „Miami Bici”, dar asta nu înseamnă că nu există public pentru el. Sau că aceste comedii ușoare nu pot evolua în timp în niște producții cu un umor mai inteligent. Important e să fii deschis să înveți, iar ceilalți să fie deschiși să descopere (și altceva)”, susține Laura.
0
0
