HotNews.ro a stat de vorbă cu mai mulți români care muncesc în străinătate, precum și cu două cercetătoare, una din Marea Britanie și cealaltă din Italia, și cu politologul Cristian Pîrvulescu pentru a afla de ce-și pun speranțele în AUR atât de mulți oameni din diaspora.
În timp ce grupul de Facebook „PNL Diaspora Marea Britanie” are doar 1.600 de urmăritori, „USR Marea Britanie” - 8.800 , iar „PSD Marea Britanie” este inactiv din 2022, „Alianța pentru Unirea Românilor - AUR UK” a ajuns la 40.000 de membri.
În urmă cu patru ani, la alegerile din 2020, AUR a obținut 23% din voturile diasporei ocupând locul al treilea, după Alianța USR-PLUS (32%) și PNL (24,9).
Partidul condus de George Simion a fost cel mai votat partid printre românii din Italia și pe locul al doilea în Spania. În Marea Britanie, AUR s-a autodefinit încă din 2019 drept „partidul diasporei” și a construit prima filială aici, cu 20 de reprezentanțe locale.
Ca și în celelalte țări cu o comunitate românească semnificativă, membrii partidului desfășoară campanii complexe, organizează întâlniri constante cu oamenii sau distribuie gratuit publicații cu teme antioccidentale.
Au lansat și „o linie verde” – prin care spun că-i ajută pe românii din străinătate care nu găsesc sprijin la consulate.
AUR și sentimentele de abandon ale românilor care au emigrat
Alina Dolea, cercetătoare și profesoară la Universitatea Bournemouth din Anglia, spune că nu a fost surprinsă deloc de rezultatele alegerilor la votul din diasporă în 2020.
Profesoara româncă cercetează încă din 2019 percepțiile și emoțiile românilor din Marea Britanie prin interviuri și focus-grupuri pe teme majore, precum Brexit, pandemia de Covid, războiul din Ucraina.
Într-unul din articolele ei, Dolea subliniază faptul că, în ciuda diversității diasporei românești din Marea Britanie care include atât antreprenori, profesioniști, muncitori înalt calificați și necalificați, dar și migranți în situații vulnerabile, ceea ce transpare în rândul tuturor este un sentiment de pierdere a rădăcinilor, a mediului familiar sau chiar a statusului social — o tensiune constantă între aici și acolo, neaparținând, parcă, niciunui spațiu.
Dolea consideră că AUR, prin discursul care invocă „discriminarea românilor” din țară și străinătate, a instrumentalizat puternic costurile emoționale ale migrației: teama, rușinea, nevoia de validare și apreciere, negocierea constantă a identității, abandonul și respingerea, atât în străinătate, cât și în țara de naștere, ce e văzută adesea ca un spațiu idilic.
De exemplu, în anul Brexit, afișe în limba română ce avertizau hoții din magazine în legătură cu prezența ofițerilor de poliție îmbrăcați în civil, puteau fi întâlnite la rafturile lanțului de supermarketuri Tesco. Se putea interpreta astfel că toți românii deveneau automat suspecți, prin prisma limbii vorbite.
Alina Dolea crede că prin comunicarea realizată cu ajutorul platformei AUR s-a creat un soi de ecosistem, cu puncte, carduri, ranguri și echipe care îți dă impresia că ești parte din ceva, o rețea de apartenență la un grup care, pentru diasporă, este vitală.
Mesaje precum „Te-ai săturat să vezi cum resursele României sunt prădate fără milă?” sau „Ne continuăm misiunea de a aduce serviciile medicale acolo unde Ministerul Sănătății a eșuat în ultimii 34 de ani” indică o direcție importantă a comunicării AUR: nevoia de justiție, incluzând în comunicarea lor mesaje explicite legate de umilința migranților.
AUR și identitatea națională sau cum ne fură britanicii copiii
Valorile familiei, națiunii, credinței și libertății pe care le promovează AUR țintesc explicit diaspora, consideră Dolea.
„Pe lângă sentimentul de abandon din partea autorităților, mulți români nu se integrează în societățile în care au migrat”, spune Dolea.
„În plus, pentru că mulți sunt foarte conservatori, provenind din comunități românești religioase, mesajul AUR prinde foarte bine.”
Radu (42 ani), un bărbat care locuiește de șapte ani în Londra împreună cu soția și cu cele două fiice ale sale, spune că, prin vot, urmărește un singur scop: să-i dea jos de la putere pe cei ce o dețin de 34 de ani.
Nu ține neapărat ca Simion să iasă președinte, dar vrea o schimbare, vrea oameni noi la guvernare.
Radu spune că îl deranjează când români plecați din țară folosesc, în discursul lor, expresia „la noi în Anglia”, atâta vreme cât s-au născut și au crescut în România. Consideră că un român din Anglia nu este decât un alt plătitor de taxe de care vor beneficia localnicii.
Imaginea pe care acești oameni o au despre România, consideră Alina Dolea, este una idilică, una care nu a existat niciodată sau a existat doar în imaginarul copilăriei.
„M-a surprins să constat limbajul pe care mulți încă îl folosesc în manualele de secol trecut: „țară de glorie”, „neamul nostru strămoșesc”, „limba noastră, o comoară” (termeni specifici propagandei comuniste și a încercărilor sale de românizare a României, prezentând-o ca pe una aproape pură, lipsită de varietate).
Acest curent conservator este cu atât mai pronunțat în diasporă, cu cât țara de destinație este mai progresistă, ceea ce duce adesea la ciocniri culturale”, spune cercetătoarea.
Dolea povestește că atunci când a prezentat rezultatele cercetării sale în cadrul Institutului Cultural Român, unul dintre participanți s-a ridicat și a întrebat: „Dar ce ne facem, doamnă, cu britanicii ăștia care ne fură copiii?”
Dolea a mai ajuns la concluzia că mulți se tem de pierderea valorilor, a limbii, a faptului că generațiile noi nu mai vorbesc românește, „tot soiul de argumente ușor de instrumentalizat”, multe valide, precum cel legat de limbă, dar și acesta ține de cum îți ajuți copiii să negocieze straturile culturale și identitare”.
O altfel de viziune asupra diasporei care susține AUR
Protest organizat de AUR în 2021, față de restricțiile legate de pandemie, la care au participat și români din Italia. FOTO: Vadim Ghirda / AP / Profimedia
Sorina Soare, cercetătoare la Universitatea din Florența, a studiat succesul AUR și a curentului populist în rândul diasporei românești din Italia, discutând cu numeroși membri de partid din Italia.
Câteva dintre rezultatele cercetării ei au fost publicate în articolul „Saved by diaspora? The case of Alliance for the Union of Romanians” publicat de Universitatea Babeș Bolyai.
Soare susține că „imaginea pe care o avem adesea despre AUR și care apare prin presă este cea de antreprenoriat politic, în care îl vedem pe George Simion, cu un stil și comportament care se îndepărtează adesea de normele de comportament instituțional”.
„În străinătate, însă, cred că AUR este mult mai mult de atât. Din cercetarea noastră a reieșit faptul că oamenii au votat AUR pentru că l-au cunoscut pe Simion și l-au simțit ca pe o persoană de încredere. Mulți dintre ei aveau încredere în capacitatea lui de a interpreta societatea din ziua de azi și de a găsi soluții.”
„Dar Simion nu e numai o figură carismatică,” afirmă cercetătoarea. „Oamenii aceștia intraseră în contact cu Simion din anii 2010 când a înființat Platforma Unionistă Acțiunea 2012 pentru reunificarea Republicii Moldova cu România. Avuseseră de atunci posibilitatea de a verifica soliditatea idealurilor lui.”
Soare consideră că o altă greșeală de înțelegere a fost judecata conform căreia, în 2020, AUR a reușit să obțină toate voturile promovându-se exclusiv pe internet. Cercetătoarea spune că nu ai cum să atingi acest procent (22%) doar pe internet și că a contribuit și faptul că George Simion a călătorit în Italia pentru a-i cunoaște pe oameni încă dinainte de 2019, iar aceștia îl știau pentru tema unionistă.
„Eu am avut ocazia să intervievez oameni de aici foarte activi în comunitatea românilor, oameni care strângeau bani și cumpărau rechizite pe care le trimiteau în țară, în septembrie, copiilor cu posibilități materiale limitate, cu mult înainte ca AUR să preia campania sub denumirea de „Ghiozdanul de Aur”.
Interesant a fost să constatăm și că oamenii foarte activi în diasporă au funcționat ca un difuzor de credibilitate pentru AUR, încurajându-i pe cei din țară să voteze cu acest nou partid politic cărora ei s-au alăturat. Așadar, credibilitatea nu era dată atât de mesajul lui Simion, cât de soliditatea acestei rețele care lucra în asociații formale sau informale pentru români”, explică cercetătoarea de la Universitatea din Florența.
Soare insistă asupra faptului că oamenii pe care i-a intervievat, membri ai partidului AUR, departe de a fi acești așa-ziși pierzători ai globalizării, sunt oameni demni de tot respectul, deși nu împărtășesc aceleași valori politice cu ea.
„Nu am dat de niște oameni extremiști. Mulți dintre ei aveau întreprinderi de succes aici, în nordul Italiei, unii sunt medici, mulți acordau o mare atenție educației copiilor lor, chiar dacă ei nu avuseseră parte de educație. Nu sunt de acord cu această diviziune, conform căreia ar exista cetățeni care oferă un vot pozitiv, de calitate democratică, și cetățeni de rang doi care mai bine nu s-ar exprima. Democrația nu funcționează așa”, insistă cercetătoarea.
Jurnaliștii de la Teleleu expuneau într-un material de opinie iluzia antagonică dintre „eroii” și „victimele” diasporei, prăpastia dintre „diaspora educată”, „medicii, cercetătorii și sportivii cu care ne mândrim” și „victimele”, cei care se rușinează să fie „căpșunari”, „badante”, „sclavi”, rușine perpetuată de preocuparea față de cum te văd cei de acasă.
Gabriel (57 ani) este din Iași și lucrează în regim sezonier în Anglia de opt ani, după ce a locuit 18 ani în Italia, muncind în construcții.
Conform lui Gabriel, prețul intrării în UE a fost că am renunțat la agricultură și economie și ne-am transformat în simpli consumatori. Noi suntem slugi în țările lor, nu suntem de bine aici, ci doar pentru bani — atât. Gabriel simte că nimănui nu îi pasă de români. Nu îi pasă clasei conducătoare, care vrea să distrugă puținii agricultori care au mai rămas; străinului… cu atât mai puțin.
„În pandemie, de exemplu, prin aceste rețele de români din Italia, AUR a susținut o campanie prin care distribuia Euthyrox în țară, un medicament important în afecțiunile tiroidale, care nu se găsea lesne în acea perioadă în farmacii.
Mobilizarea de care AUR dă dovadă aici nu este doar acel tip de acțiune tipică altor partide, cu pixuri, cu evenimente de folclor ș.a.m.d. — ci este un partid mult mai atent la nevoile de bază. Trebuie, însă, să fiu mai precisă: nu partidul în sine este baza acțiunilor, cât rețelele de oameni pe care i-au recrutat,” continuă Soare.
Acest activism de bază, cred ea, este cel care a dat rădăcini, vizibilitate și succes partidului.
Ultima dată când Gabriel (menționat mai sus) a participat la o reuniune AUR a fost în noiembrie când, călătorind din Canada și aflându-se într-o escală în Londra, George Simion a organizat o întrunire fulger în demisolul unui hotel din Londra, pentru a schimba două-trei vorbe cu unii membri ai diasporei. Deși micul eveniment a fost anunțat în ultimul moment, sala a fost plină, povestește el.
Soare consideră că, adesea, în spațiul public, AUR este asociat cu termeni care, din punct de vedere științific, sunt problematici. „A spune că AUR este de extremă dreaptă înseamnă să spui că partidul contestă legitimitatea democratică, ceea ce nu este adevărat. Contestă anumite principii, într-adevăr, mai ales legate de dimensiunea liberală a democrației.
În general, ar fi mai corect să îl numim partid populist, de dreapta sau de dreaptă radicală, un partid neoconservator, dar nu de extremă dreaptă. Nu este un partid care poate fi scos în afara legii pentru că vine cu propuneri care nu sunt compatibile cu Constituția.”
Mai toți oamenii cu care a stat de vorbă Soare, asociați fie cu USR, PSD, PNL sau AUR, includ în discursul lor o dimensiune anti-establishment (în opoziție cu principiile convenționale, sociale, politice și economice ale societății); nu își propun o schimbare de sistem, ci o luptă împotriva corupției pe care o denunță adesea.
Și Dolea consideră că în toate diasporele există această componentă de perturbare, zdruncinare a stării de fapt față de țara de origine, oferind exemplul diasporei turcești din Germania care îl susține în proporție foarte mare pe Erdogan. Această temă, a lipsei de interes din partea statului român față de comunitatea din străinătate, comună în discursul românilor din Marea Britanie apare și în cazul celor din Italia.
Ce așteaptă românii din diaspora de la AUR
Radu spune că așteaptă ca AUR să transforme societatea într-una care oferă mai multe șanse tinerilor, pensii mai echitabil distribuite și scăderea numărului de parlamentari. Românul din Marea Britanie urmărește AUR de la înființare și a susținut partidul financiar pentru inițiative precum caravana mobilă.
Nu se simte încă dezamăgit, apreciază că aceștia „și-au păstrat coloana vertebrală de la început”, dar este conștient, însă, că aceasta nu reprezintă o garanție după ce vor ajunge la putere.
Este atras de propunerea legislativă AUR de diminuare a impozitelor pe salarii și creștere a impozitării marilor companii și de aplicare a unui model de impozitare similar Angliei, unde nu plătești nicio taxă dacă ai un venit sub un anumit prag (în Marea Britanie, acest prag este de 12.570 lire).
Spune că vine acasă cu mare drag de fiecare dată și pleacă mereu la fel de dezamăgit, în special pentru părinții lui care, deși au muncit toată viața, au o pensie de mizerie.
Radu este dezamăgit și de lipsa de oportunități de care se lovesc frații și nepoții săi care, deși au absolvit liceul cu note foarte mari, nu au parte, spune el, de nicio susținere din partea statului care să le dea ocazia să își pună în valoare capacitățile.
Adaugă faptul că iubește România și că își dorește să se întoarcă la un moment dat acasă, poate după ieșirea la pensie. Insistă asupra faptului că nici nu se poate gândi la întoarcere în următorii 5-6 ani, înainte ca fetele lui să termine liceul și să își aleagă drumul în viață.
Gabriel, românul din Iași, a candidat în 2012 la Camera Deputaților din partea Partidului Ecologist. Gabriel speră ca AUR să reușească să repună industria și agricultura pe picioare, să susțină micii fermieri, să susțină antreprenorii în primii câțiva ani, la început de drum, scutindu-i de impozite — ca în alte țări occidentale.
S-a săturat de legile permanent schimbătoare care dictează pensiile, s-a săturat de pensiile speciale. Este nemulțumit de tratamentul de care au parte bătrânii. Crede că este inacceptabil ca, în aceeași țară, cineva să primească o pensie de 25.000 de lei, iar altcineva, de 1.000.
Este sceptic, pentru că, dacă nu a văzut nimic bun în 34 de ani, se îndoiește că va vedea de-acum încolo. Crede că nivelul de corupție este prea mare, iar cei care dețin puterea nu au de când să o lase să le scape.
Este de acord cu George Simion când spune că lumea votează AUR pentru că ceilalți n-au făcut nimic. Consideră că rata de vot ridicată pentru AUR este firească și se datorează faptului că acest partid vorbește pe înțelesul poporului — exact ce vrea să audă săracul, pentru că, continuă el pe un ton răspicat, oamenii din România sunt săraci.
Gabriel mai mărturisește că, atunci când s-a întors din Italia în țară a făcut-o din cauza lui Băsescu și a lui Macovei „care m-au păcălit că luptă pentru mine, ca emigrant, și au fost doar lozinci”. Am crezut apoi în Theodor Stolojan și iar am fost înșelat. Am pus botu’ apoi la Răzvan Mihai Ungureanu, Iohannis… și lista continuă.
Gabriel și-a pierdut încrederea, dar speră că, poate, partide ca AUR, care nu au fost încă la putere, vor aduce, totuși, o schimbare.
Dezamăgirea față de mediul de afaceri nefavorabil din România este exprimată și de Romică (52) din comuna Apateu (Arad), care ar vrea să se întoarcă acasă pentru a-și deschide o firmă. Ar vrea chiar să creeze o grupare AUR în Apateu care să îi susțină pe agricultorii locali.
Este convins că dacă lucrurile s-ar îmbunătăți în țară, 90% dintre românii plecați s-ar întoarce acasă. Înainte de a ajunge în Marea Britanie, Romică a locuit și în Spania și în Franța, lucrând întotdeauna ca zugrav. Îl urmărește pe Simion mai ales pe Facebook și îl apreciază pentru că este bătăios, luptător, patriot și caută să facă dreptate, se luptă pentru binele țării. Dar vezi că toți te dezamăgesc: îți promit și când ajung sus, uită.
Politolog: „Putem pune semnul egal între ideile legionare și cele ale lui Claudiu Târziu”
Claudiu Târziu, discurs în Portugalia. FOTO: PATRICIA DE MELO MOREIRA / AFP / Profimedia
Întrebarea ce se pune este în ce măsură așteptările oamenilor din diaspora și promisiunile AUR se întâlnesc cu realitatea?
Politologul Cristian Pîrvulescu spune că discursul AUR include ideologia populistă care scoate afirmațiile din context sau chiar face afirmații neadevărate, credibilitatea fiind puternic susținută de teoriile conspiraționiste.
„Știți cum sunt teoriile conspiraționiste? Strâns legate de educația noastră timpurie. Încă din primii ani de viață, poveștile conspiraționiste au abundat – fac parte din educația copilului. Inclusiv dacă ne gândim la conspirațiile legate de exportul de cereale al Ucrainei care pune în pericol economia românească. Nu există date care să confirme acest lucru.”
Pîrvulescu mai susține că atât agricultura cât și industria sunt la un nivel de dezvoltare mai înalt decât l-a avut României vreodată, iar asta datorită, în cea mai mare parte, integrării în Uniunea Europeană.
Politologul afirmă că una dintre teoriile conspirației care susțin discursul AUR este cea a complotului internațional împotriva României și a unei Românii suverane care se poate autosusține în totalitate, fiind o țară suficient de bogată, care are de toate.
„România are doar sare, toate celelalte bogății sunt foarte greu de exploatat. Au fost exploatate cândva, dar nu mai sunt, și oricum nu ar avea un impact major asupra economiei decât în anumite contexte economico-politice.”
Scoasă în afara unei piețe unite ca cea a Uniunii Europene, mai explică Pîrvulescu, România ar avea numai de pierdut. Politologul nu este doar de părere că AUR nu poate oferi ceea ce promite, dar susține și o întreagă mișcare anti-ecologistă, care neagă, printre altele, efectul poluant al mașinilor diesel.
În ceea ce privește încadrarea sau nu a partidului AUR la „extrema dreaptă”, Pîrvulescu vede lucrurile diferit față de Sorina Soare:
„În România legionarismul a fost o mișcare foarte puternică – prima și probabil singura mișcare din România care a prins o masă atât de mare de oameni. După 1990, ideile legionare au câștigat foarte mult. Putem pune semnul egal între ideile legionare și cele ale lui Claudiu Târziu (președintele Consiliului Național de Conducere).
Singurul motiv pentru ca nu aș cataloga niciun partid românesc ca fiind de extremă dreaptă este că nu îl pot contrabalansa cu nicio mișcare de stânga. Noi nu avem partide sau tradiție de stânga în România.”
Pîrvulescu face trimitere la baza de date Popu-list, un proiect de cercetare care pune la dispoziție o bază de date a partidelor populiste, de extremă-stânga și dreapta, folosind o clasificare comparativ-calitativă realizată de experți, care include partidul AUR în categoria „extrema dreaptă”.
92
44
