Vestea lansată de presa israeliană în 2022, că România este interesată să cumpere Iron Dome, redutabilul sistem israeliano-american de apărare împotriva rachetelor cu rază scurtă de acțiune, a creat ceva vâlvă la București. Cu un război la graniță, dar și cu o armată care își cârpește an de an rănile dotărilor sovietice învechite, e firesc ca armata română să aibă sus pe lista de priorități întărirea apărării antiaeriene.
Care sunt însă șansele ca Israelul să vândă sistemul Iron Dome României, de ce are nevoie armata română de încă un sistem de apărare împotriva rachetelor, pe lângă bateriile Patriot și interceptoarele de la Deveselu și ce ar putea face el în fața unui atac din partea Rusiei?
Ce face Iron Dome?
Iron Dome este un sistem complex de radare și lansatoare de rachete interceptoare, de tip Tamir, care acționează împotriva loviturilor cu rază scurtă de acțiune, care zboară la altitudine relativ joasă, fie că sunt rachete sau lovituri de artilerie. Iron Dome le interceptează și le detonează în aer, înainte ca acestea să-și atingă țintele.
Este printre cele mai performante astfel de sisteme din lume și cu siguranță cel mai testat în condiții de luptă reale. Eficiența sa, pe care armata israeliană o plasează la circa 90% din ținte interceptate, a fost pe larg mediatizată în timpul conflictelor din Fâșia Gaza.
De ce ne trebuie „încă un scut”?
Pentru a ne lămuri la ce bun un Iron Dome în România, trebuie să ne asigurăm că plecăm cu toții de la aceeași linie de start: nu există un sistem de apărare antiaeriană capabil să acopere toate tipurile de lovituri și amenințări. Și chiar dacă, în percepția populară, o baterie americană Patriot, scutul antirachetă de la Deveselu și vechile sisteme sovietice, toate aflate în dotarea României, ar putea să pară că ne apără de același lucru, în realitate nu este deloc așa. Nu orice rachetă care zboară se mănâncă cu același tip de sistem antiaerian, ar putea să sune parafrazarea militară a unei zicale.
