Mesajul este simplu. Cu începere din data de 14 noiembrie 2012 televiziunea română va retransmite prin canalul TVR info – Euronews tradus parțial în limba română (prin subtitrare).
Decizia a fost luată de PDG-ul televiziunii – Dl.Claudiu Săftoiu – fără o decizie a CA și fără nici o opțiune declarată a publicului său. Decizia generează o serie de probleme.
Proprietarul
In primul rând avem problema proprietarului. Statul român este proprietarul și el a construit această televiziune : SRTV. Ca să simplificăm, statul aparține cetățenilor republicii. Ei plătesc ca această televiziune să-i servească ; să le servească interesele sau dorințele de a fi informați/educați ori de a fi amuzați cu ajutorul divertismentului. Publicul televiziunii române plătește o taxă pentru a avea o televiziune română. Fără să fie consultat prin nici o anchetă de satisfacție, publicului i se oferă ceea ce dorește exclusiv conducerea executivă a SRTV. Ce ne garantează că noul Euronews tradus / subtitrat în română va avea mai mulți spectatori decât Euronews de pe cablu sau Euronews de pe internet? Nimic.
Așa cum știm, orice produs marketing este pus pe piața capitalistă în urma unei ”satifsaction survey” (o anchetă de satisfacție). Adică produsul pe care doresc să-l pun pe piață satisface el o cerință a consumatorului? Ce firmă și-ar permite să arunce pe piață un produs fără să cunoască în prealabil dacă acesta aduce un beneficiu sau satisface o nevoie a consumatorului ? Este oare o acțiune de marketing rațională sau sănătoasă de a propune un produs fără a ști dacă beneficiarul / consumator este dispus să și plătească pentru acesta ?
Se naște întrebarea dacă nu cumva Dl.Săftoiu confundă eficiența marketing cu Statul care dă discreționar ce dorește el cetățenilor fără să-i consulte și, în plus, le mai cere și bani pentru ce le oferă. Cam așa funcționa Televiziunea română înainte de 1989. Orice televiziune națională are un contract social, o responsabilitate de calitate față de cetățenii / spectatori – fiind dealtfel în serviciul intereselor lor (interese definite ca educaționale, de informare justă și corectă, echilibrată și plurală). Serviciul public francez nu are publicitate, de exemplu, tocmai pentru a respecta acest contract. Si pentru a-și respecta publicul.
Alegeri marketing făcute ”după dorința mea”.
Pe de altă parte nu a existat o licitație care să identifice ce societate de televiziune poate să transmită pe lungimea de undă pe care o posedă statul român. Televiziunea română, aflată în situația de a nu mai putea să întrețină un canal propriu (o formă de faliment sau de incapacitate managerială), poate, alternativ, însă să pună la licitație acoperirea de undă (de exemplu pentru Channel 5, TV5 Monde, CNN sau oricine altcineva). SRTV este construcția proprie a statului român și nu există vreun argument social valid pentru a-l ceda pe gratis altcuiva. Cum ar fi ca o televiziune națională din Europa să cedeze unul din canalele pe care le posedă nitam nisam unui consorțiu particular (chiar dacă acesta numără printre acționarii săi și canale finanțate de un stat european sau altul). Orice televiziune urmărește un beneficiu de tip capital. Urmărește să fie ”pe câștig”. Pe înțelesul tuturor : o televiziune publică este un canal de expresie al națiunii (fie ea și multi vocală), dar nu este al altcuia.
Acest gest este o formă de cedare a suveranității și misiunii televiziunii române. Euronews poate fi găsit pe cablu și pe net și nu există nici un argument pentru a fi găsit de public și pe canalul românesc. O televiziune națională este o televiziune realizată cu forțele proprii : cu români, pentru români și despre români sau despre lucruri care au consecințe asupra românilor. A transforma televiziunea română gratuit într-un portal sau un canal de comunicare pentru un post extra național (fie el și de natură pan-europeană). Euronews nu e un canal oficial al Uniunii europeene. El aparține unui concern de acționariat care poate fi găsit pe acest sit : http://fr.wikipedia.org/wiki/Euronews#Dirigeants . Nimeni din UE nu a cerut să cedăm o frecvență națională în vreo negociere cunoscută. Altfel spus, cedăm fără licitație, fără negociere, fără discuții un canal public unui unui canal particular. Este astfel, în atari condiții. televiziunea publică particulară sau publică?
Pe de altă parte, de ce nu cedăm și TVR Cultural unei alte societăți care face televiziune prin Europa. Poate una spaniolă sau germană ? De ce una și nu alta ? Ce avem de câștigat ? Așteptăm, în suita acestei andecdotici, momentul în care Franța va ceda un canal propriu unei televiziuni engleze. Nemții, francezilor. Spaniolii, italienilor și tot așa. Oricărei nații europeene numai expunerea unei asemenea idei ar scoate oamenii în stradă iar inițiatorul unei asemenea inițiative ”exotice” – ca să nu spunem mai mult – ar fi trimis acolo unde Cioroianu îi vedea proiectați pe romi. (Mentalitatea de promovare și de solidaritate cu valorile naționale generează națiuni influente cum ar fi Franța, Germania, Anglia și mai ales națiunea care ne creează veșnic complexe, Ungaria. Noi, cei care am fost întotdeauna în poziție defensivă și care ne mândrim că nu suntem o națiune fostă colonială, adică un fel de ”povero ma oneste” ne vom integra în regim de urgență radiodifuzorul național unui concern privat. Noi dăm și cămașa de pe noi numai să nu fim solidari cu conaționali noștri.
Dl.Săftoiu a sărit ca ars că această acțiune ține de integrarea noastră în Europa. Cine a cerut această formă de integrare ? Din ce știm până acum nici Uniunea și nici cetățenii noștri nu au cerut așa ceva. Atunci cine a cerut ? Cui îi servește ? Dacă ar servi intereselor concernului Euronews atunci de ce nu beneficiază statul român la rândul său de un contraserviciu ? Atâta vreme cât proprietarul / beneficiar nu a fost întrebat cine poate spune ce dorește el ? Poate că mâine, pe aceeași pantă a rațiunii, Cultural va deveni Arte. Si apoi, de ce nu, pentru integrare, TVR1 va fi CNN iar TVR2 va fi AlJazeera șamd.
Cine controlează mesajul e proprietarul.
Misiunea TVR este de a controla mesajul național public. Mesajul este controlat de contribuabilul român și nu contribuabilul de altundeva. TVR reprezintă o viziune particulară asupra evenimentelor (Orice televizune ar fi avut o cartă de angajament moral față de publicul său național : Romania nu are așa ceva ; ea poate face ce doresc cei care sunt la putere, în nici un caz publicul său). Televiziunea publică transmite viziunea publicului contribuabil care plătește pentru o televiziune națională. Adică cel care poate controla conținutul mesajelor sau cine spune și ce spune (adică ceea ce se numește politică editorială). A retransmite mesajul controlat de altcineva nu intră în definiția mesajului comunității care a dorit să aibe propriul său canal media de expresie. Statul român putea (și o face dealtfel) să pună la dispoziție libera sau taxabila transmitere a unui mesaj audiovizuală pe teritoriul României. In mod liber oricui. Euronews este pe cablu. Utilizați în acest sens telecomanda!.
Ce ne spune Dl.Săftoiu ? Că noul TVR News transmite și o producție românească în jur de un sfert de oră pe zi. Adică un program local la ora 16 și 16h30. Cum cele două sunt identice, rezultă că acest post are doar 1.5 % producție română din cele 24 de ore de transmisie. E de remarcat că acest timp reprezintă mai puțin decât orice televizune din cele +/- 200 de posturi TV din România (orășenești, regionale, naționale).
Timp de un an la CNA zeci de televiziuni locale și regionale au venit să ceară licențe de transmisie pentru că transmit în eter specificul național (folclor, Cântarea României, tradiții sătești, reportaje cu agroturism etc). Astăzi, Dl.Săftoiu ne spune că lucrurile stau cu totul altfel. Publicul român nu e interesat (implicit) de acest festivism localist, ci arde de nerăbdare pentru informații euro. Da, este necesar ca o informație din perspectiva europeană și a cetățeanului european să fie accesibilă și chiar adusă de o manieră educațională în casa fiecărui spectator, dar ca o formulă paralelă sau ca un joint venture explicit între o instituție a statului și o societate europeană. In cazul nostru problema constă în minimizarea la aproape zero a intervenției statului acolo unde are el acțiuni cât și libertatea de acțiune. Altminteri Euronews și alte televiziuni au garantată libertatea de acces în România. Ele sunt obligatoriu accesibile pe cablu (must carry în jargon, adică de dus în spate) și există și în alte limbi decât engleza. A transforma Cultural, de exemplu, într-o platformă de explicitare a mentalității creative europeene ar fi de impus. După ani de zile de ICR, să cedăm un teren câștigat ?. Proiectul ICR – fie în formula Patapievici fie în formula Marga – are o unică funcționalitate : promovarea culturii române (nu discutăm aici diferențele dintre o metodă occidentală și o manieră național-comunistă). Să fie acest lucru, din perspectiva Dl.Săftoiu, o greșeală naționalistă sau să reprezinte el o acțiune culturală patriotică ? ICR promovează români, adică le dă bani să poată să muncească, desigur în domeniul lor de expertiză : arta / cultura. Fără ICR mai mulți oameni și-ar pierde mijloacele de subzistență. Nu acesta este și obiectivul acțiunii statului în țările europeene ? (de la Grecia la Anglia, Franța, Spania, Germania și alții). Câteodată, în numele solidarității naționale, Statul creează locuri de muncă pentru cetățenii săi deși știe că aceștia nu fac mare lucru în materie de productivitate și beneficiu comercial. Si asta mai ales în cazul celor care se ocupă cu cultura. Dar fără cultură nu exiști în spațiul european. Fără notorietate – fără un Cărtărescu – nu ești cunoscut, nu exiști și nu ai nici un lobby nicăieri. Mai nou unii se gândesc să-l transforme pe Brancusi în moaște. Asta nu o să aducă nici un ban și nici nu va schimba starea de fapt : Brancusi este un artist francez de origine română. Cine va câștiga în continuare ? Statul francez și circuitul comercial al artei internaționale. Ei deține catalogul și proprietatea majorității lucrărilor artistului. Noi vom aduce doar osanale oaselor artistului, dar nu vom avea nici o lucrare a lui. E mai greu de vândut complexul de la Târgu Jiu și nici nu am reușit de vreo 22 de ani să scoatem un ban din această lucrare.
