Ollier, specializata in jurnalism cultural, a fost prezenta la Cluj cu ocazia unui workshop pe care l-a sustinut marti, in cadrul Academiei de Toamna Europa Artium, festival organizat de Universitatea de Arta si Design (UAD).

Se observa tot mai mult un fenomen in mass-media pe care specialistii l-au numit tabloidizare, atat in presa din Romania, cat si in presa din Franta, si din toata lumea. Cum vedeti acest fenomen al tabloidizarii presei? E o amenintare pentru presa de calitate?

Eu pot sa va spun un punct personal de vedere, nu un punct de vedere al directiunii sau al unui analist media. Peste tot exista acest tip de ziare tabloide, dar si un public fidel ziarelor de calitate, asa cum in Franta sunt Le Monde, Liberation, Le Figaro. Toate aceste ziare au un public al lor, care cu greu poate fi captat de presa de tip tabloid.

Problema e ca, acum 25 de ani, cand am inceput sa scriu la Liberation, acesta era un ziar foarte tanar, entuziast, un ziar viu, si eu ma consideram puternica.

Credeam ca, pe masura ce trece timpul, va fi indestructibil, mai profesionist. In 25 de ani, toate punctele mele de reper s-au prabusit ca un nisip miscator. Acum avem pagina de web pe care scriem articole care nu sunt la fel cu cele din editia tiparita. Multi cititori i-am pierdut, celelalte ziare la fel, iar unii ne cumpara pentru suplimentele gratuite diverse.

Nu e opinia mea ca ziarele gratuite cauzeaza moartea ziarelor de referinta, dar influenteaza soarta acestora. Asa e cumva si cu presa de tip tabloid.

Tirajele ziarelor din toata lumea sunt in scadere din cauza internetului. Ziarele de muta repede pe internet. Credeti ca acest asalt va face sa dispara presa scrisa?

Oamenii isi iau multe informatii de la televiziune, de la radio, de pe internet, dar nu, nu cred ca exista pericolul disparitiei presei scrise. Nici sa nu ne gandim la asa ceva. Oamenii au nevoie sa dezbata, sa discute teme, si asta o face presa scrisa. Mai ales oamenii au nevoie sa pastreze ceva, sa se intoarca la ceva, un text, o fotografie. Ziarul e ca un document, poti reveni la el.

Si exista si un obicei de a rasfoi ziarul pe care multi nu il pot abandona. Un ziar e ca un fel de memorie a istoriei.

In Romania, presa culturala are o audienta destul de scazuta, fiind mai mult apanajul unei anumite elite, iar presa de larga informatie nu acorda spatii prea mari jurnalismului cultural. Considerati ca acest fenomen este unul normal sau credeti ca jurnalismul cultural ar trebui sa fie mai permisiv, sa raspunda unei nevoi mai largi a publicului?

Fiecare jurnalist trebuie sa se bata pentru a fi publicat cat mai mult din sfera culturala. Oarecum e la fel si in Franta, pentru ca publicul e stratificat si doreste lucruri diverse. Daca subiectele sunt bine alese, evenimentele sunt interesante, orice editor nu poate decat sa publice acele materiale. Si eu am dus lupte pentru articolele mele despre fotografie. Trebuie sa insistam mereu pentru a publica subiecte culturale.

Sunteti un profesionist al fotografiei, de unde vine aceasta fascinatie a ei? Iata, aici, la Cluj, sunt sute de tineri innebuniti dupa magia fotografiei. Cum se explica atractia aceasta?

Fotografia este emotie, este un mod de comunicare in cele din urma. De cele mai multe ori, ea poate fi raspunsul la ceva interior, dar si cel mai simplu mod de a spune ceva pe intelesul tutoror. E greu de definit ce e fotografia, dar multi o simt ca ceva fundamental interior. Este o modalitate de transmitere interumana, care greu poate fi egalata de altceva.

In plus, este extrem de accesibila, milioane si milioane de oameni pot face poze care raman ca amintiri. Din 1983, de la aparitia primelor fotografii, magia ei a tot sporit si raspunsul trebuie sa il dea fiecare dintre noi.

Cine este Brigitte Ollier?

Brigitte Ollier este ziarista la cotidianul francez Liberation, fiind specializata in jurnalism cultural. A lucrat in radio, in televiziune, a jucat in filme de avangarda si a realizat un scurtmetraj. Ollier a publicat mai multe carti despre fotografie si despre mari fotografi, cum ar fi Henri Cartier-Bresson, Robert Doisneau, Manuel Alvarez Bravo etc.

A mai publicat o carte-reportaj despre viata cotidiana a romilor. La Cluj, ea a fost prezenta a doua oara, impreuna cu celebrul fotograf si jurnalist Rene Burri.