In aceasta vara un grup de elevi de la Colegiul National „ Octavian Goga” din Miercurea Ciuc a primit in ospetie un grup de elevi de la Liceul „Mihai Eminescu” din satul Carapciu, regiunea Cernauti, Ucraina, o actiune incununata de succes si care s-a desfasurat sub egida „ASTRA”.

Asa se face ca Liga Tineretului Roman „ Junimea” din regiunea Cernauti a lansat invitatia de a se intoarce vizita de catre elevii din Miercurea Ciuc si de a vizita Cernautiul atat de legat de sufletele romanilor, prin ce a insemnat de-a lungul zbuciumatei istorii a acestei tari.

Desi plecarea a fost in 26 oct. ora 14, in doua microbuze cu elevi si profesori, sub conducerea directa a domnului Constantin Costea , presedintele Despartamantului Covasna-Harghita al Astrei, a trebuit sa innoptam la Suceava.

Pentru a calca pe acel pamant din totdeauna si vesnic romanesc prin spiritualitatea sa, ai nevoie de viza la frontiera, poti sa o obtii sau nu, apoi lasi sa-ti treaca prin minte tot felul de ganduri care mai de care mai „europene”.

Dupa peripetiile de la frontiera ucrainiana , cu intamplari care mai de care mai penibile, a inceput intr-adevar acea minunata calatorie in inima Bucovinei de nord. Imediat dupa ce am trecut frontiera am fost asteptati de dna Elena Calancea, responsabila de proiect din partea ucrainiana si de directorul liceului din Carapciu dl Tovarnitchi Eugen.

A urmat intalnrea cu dl Vasile Tarateanu, poet, fondatorul si editorul ziarului „Plai Romanesc” pentru care a fost persecutat, inchis si care este cunoscut ca un mare aparator al drepturilor romanilor din Bucovina de nord, deputat in Consiliul regional Cernauti, redactor al ziarului”Arcasul”si cu dl Opait Arcadie presedintele Societatii de cultura romaneasca „Mihai Eminescu”.

Un obiectiv, vizitat apoi, absolut impresionant a fost Universitatea din Cernauti. E mult de spus despre fascinatia ce ne-a cuprins pe toti, dar merita cititorul nostru sa afle cateva date despre aceasta capodopera a arhitecturii europene.

Arhitectul Josif Hlavca (cu peste 80 de lucrari importate) a proiectat aceasta minunatie, a realizat-o intre anii 1874-1882 ca resedinta a mitropolitilor bucovineni

Pentru inaltarea acesteia mai intai s-au construit doua fabrici pentru caramida arsa si s-au folosit doua vararii, deoarece inainte de folosire varul trebuia pastrat in pamant 7-8 ani apoi se amesteca cu lapte duce si albus de ou pentru a crea un liant eficace, iar dificultatea si meticulozitatea care se impuneau, nu a permis constructorilor sa monteze mai mult de 63 de bucati de caramida intr-o zi de munca.

Atat zidul cat si tencuiala cu ornamente arata o finete de tip occidental care si-a capatat respectul si importanta cuvenita, la granita dintre doua mari culturi

La o sala de expozitii de pictura din Cernauti a carui vernisaj l-am pierdut in aroganta si duritatea vamesilor ucrainieni, ne-am intalnit cu Consulul Romaniei la Cernauti, domnul Romeo Sandulescu, de unde am aflat ca in zona sunt 82 de scoli romanesti cu peste 20 mii de elevi, 106 biserici ale enoriasilor romani si cateva publicatii in limba romana.

Complexul este format din trei corpuri, unul central si doua laterale cu axe perpendiculare pe prima, in mijloc un superb parc al carui sol a fost astfel preparat incat sa tina o umiditate constanta pentru protejarea zidurilor, iar intreg edificiul are un solid fundament de plumb care il protejeaza impotriva cutremurelor.

Universitatii are mai multe carari acoperite cu prundis. Pe una din carari se calca o data pe an , la deschiderea anului universitar.

Cladirea a servit ca resedinta mitropolitana , biblioteca , sala sedintelor Sfantului Sinod

Acum acolo se afla decanatul Facultatii de limbi straine si un muzeu de arta bisericeasca In 1873 s-a infiintat Mitropolia de la Cernauti, aici a functionat prima tipografie infiintata de Silvestru Moraru Andrevici, mitropolit intre 1880-1895.

La 30 septembrie 1875 Franz Iosif, rege al Austriei, Ungariei, Boemiei, Croatiei si Mare Duce al Bucovinei va da decretul de infiintare al Universitatii imperial regale”Franz Iosif” din Cernauti. Scopul Universitatii era de a desavarsi germanizarea Bucovinei si de a arunca raze civilizatoare asupra Moldovei si Basarabiei.

S-au infiintat mai multe societati: „Arboroasa”, condusa de Ciprian Porumbescu, „Junimea” condusa de Dimitrie Onciul.

Mihai Eminescu in 1875, la 100 de ani de la rapirea Bucovinei de austrieci, la Cernauti a impartit manifeste tiparite de Mihail Kogalniceanu.

Desi cladita in timpul dualismului austro-ungar, undeva pe un perete sta pavaza stema Moldovei.

In spatele Universitatii intre 1876-1878 s-a amenajat gradina cu plante si copaci exotici , un lac plin candva cu lebede, o padure cu animale salbatice si fantani.

Sala sinodala a fost arsa in 1944 si incendiata biblioteca. S-a refacut in 1957 cu marmura alba si neagra, pastrandu-se coloanele din alabastrul de la Voronet, podul din stejar. In 1963 a fost deschisa Aula Universitatii pentru Conferinte, intalniri oficiale , printre altele ni s-a spus ca toti presedintii Romaniei dupa 1990 au pasit in aceasta incapere

In aceiasi sala de marmura la 28 noiembrie 1918, Iancu Flondor a citit Rezolutia Unirii iar 74 de membrii au votat in unanimitate, Unirea cu Romania.

In biblioteca , parchetul se pastreaza intact de 125 de ani , la fel usile si ferestrele facute din fag si stejar. Peretii sunt tapetati cu matase chinezeasca iar oglinda are 5 straturi de argint ( la aprinderea unei lumini se vad 5 imagini paralele in 5 straturi)

Muzeul a fost transformat in 1959 in depozit de grane, el are o inaltime de 34 metri , apoi acolo a fost instalat un calculator din prima generatie, imens cat sala. A fost restaurata in 1980 iar din 1985 a devenit muzeu de istorie. Incepand cu 1991 a fost deschisa publicului .

Situatia romanilor din zona Cernauti nu este tocmai ”roz”, exista tendinta de deznationalizare, de ucrainizare a scolilor si bisericilor, elevii nu au manuale in limba romana ci traduceri ale manualelor ucrainiene. Se invata istoria si geografia Romaniei dar ele sunt intocmite conform programei ucrainiene

Desi exista un acord bilateral intre Ucraina si Romania se refuza deschiderea unei Facultati in limba romana, exista doar o catedra de limba si literatura romana unde invata 2-3 studenti. Cadrele didactice pentru scolile romanesti studiaza in limba ucrainiana iar absolventilor din Romania nu li se recunosc diplomele. Instruirea premilitara in licee se preda in limba ucrainiana

Incet, parintii isi dau copii la scoli ucrainiene pentru a putea asigura copiilor lor un viitor mai bun. Nu se mai pot cumpara carti in limba romana pentru ca s-a desfiintat si singura librarie romaneasca din Cernauti. Emisiunile in limba romana la televizor sunt de 17 minute pe zi la ora 10 dimineata cand lumea este la serviciu si duminica de jumatate de ora.

Ne-am indreptat spre Carapciu unde am fost asteptati de directori, elevi, profesori si parintiAm fost poftiti in sala de festivitati a Liceului „Mihai Eminescu” unde aproximativ 30 de minute elevii au prezentat un program artistic cu muzica si dansuri populare bucovinene, spectacol la care pe langa elevii si profesorii celor doua scoli au participat rudele si parintii elevilor localnici.

In incheiere au luat cuvantul: dl. director Tovarnitchi Eugen , dl Costea Constantin, d-na Elena Mandru si dl Doru Dobreanu. Delegatia romana a donat carti , reviste pentru elevi, profesori si pentru biblioteca. A urmat o vizita prin toate salile de clasa unde s-a remarcat dragostea de avutia colectiva imbracata in frumusetea autohtona specifica romanilor bucovineni.

S-a facut apoi repartizarea membrilor delegatiei la familii din sat, un lucru nu prea greu intrucat elevii se cunosteau si au asteptat cu nerabdare aceasta reintalnire, la fel si cei mai multi dintre profesori

Asa am reusit sa cunosc una din minunatele familii de romani din Bucovina de nord, cu care ne-am imprietenit in cateva minute, a carei fetita, in clasa a VI-a, Bicer Anisoara a fost incantata de sejurul de la Miercurea Ciuc, o dansatoare si interpreta minunata , o minte sclipitoare, eleva de „nota 12 „( in Ucraina elevii se puncteaza de la 1 la12 ) .

In Romania sigur aceasta fetita ar avea mai multe sanse de afirmare, o familie care ne-a primit mai mult cu ospitalitate moldoveneasca decat ucrainiana, de o caldura sufleteasca de care m-am legat pentru totdeauna.

A doua zi, dupa micul dejun oferit de gazde, foarte divers pentru a se intrece intre ele in bunataturi, am purces spre Cernauti spre a innoda firul intrerupt in ziua precedenta si unde ne astepta dl. Dumitru Covalciuc un om devotat neamului sau, nascut in Opriseni.

El este redactorul cotidianului cultural romanesc „Zorile”, presedintele Societatii culturale „Golgota”in cadrul careia lupta pentru unitatea tuturor organizatiilor romanesti dar si pentru toleranta intre etniile Bucovinei de azi

Intalnirea m-a dezarmat din prima secunda cand domnia sa a spus „ ...de obicei nu discut cu oamenii din judetul Harghita pentru ca dupa ce obtinuseram cu greu dreptul de arborare al drapelului romanesc pe institutiile noastre, in 1992 a venit o delegatie a UDMR din Miercurea Ciuc si dupa o noapte de discutii cu autoritatile locale carora li s-a cerut sa nu arboreze simboluri ale altui stat, a doua zi nu a mai fost nici un steag romanesc, sau ca o sfidare unii mai „profunzi” au decupat partea rosie a tricolorului transformandu-l in steag ucrainian

Iata ca UDMR-ul atat de moralist si vesnic nemultumit, care nu arboreaza conform legii drapelul national in institutiile publice, si-a intins tentaculele otravite si scarboase, acolo unde vor numai sa se infrupte din dulceata si ospitalitatea romaneasca, iar in urma sa lase mizerie si imputiciune specifica unor idei dospite in niste cranii deformate numai spre acaparare, intoleranta si dominatie.

Discutia a a avut loc in curtea casei lui Aron Pumnul, casa revendicata de mai multe familii astfel ca ea nu a putut deveni muzeu pana astazi , dar unde este amplasata statuia marelui poet Mihai Eminescu iar in bataia frunzelor de vant, am petrecut clipe de neuitat reinviind fragmente din viata celor doi.

Intre 1860-1863, Mihai Eminescu s-a inscris la Liceul german din Cernauti unde catedra de limba si literatura romana era ocupata de Aron Pumnul cel care a tiparit „Lepturariul romanesc” in 4 tomuri , tiparit la Viena intre 1862-1865, cea dintai istorie a literaturii romane in texte. Elevul Eminescu a locuit la Aron Pumnul avand grija de biblioteca acestuia.

In 12/24 ianuarie 1866 inceteaza din viata profesorul sau (Eminescu avea 16 ani si era spiritual vorbind fiul adoptiv al lui Aron Pumnul)

"La mormantul lui Aron Pumnul” este poezia de debut al lui Eminescu, publicata in brosura „Lacramioarele invataceilor gimnazisti din Cernauti la moartea preaiubitului lor profesor Aron Pumnul”- semnata M. Eminoviciu-privatist.

Am vizitat apoi orasul, aici locuiesc 90 de nationalitati dintre care 25% ucrainieni si printr-o fortare tipic condeiasca numai 19,8% romani iar liceul unde a invatat Eminescu pe strada care ii poarta numele inscris cu litere ucrainiene nu este un liceu romanesc ci unul ucrainian

Elevii au avut ocazia sa viziteze Manastirea Boian, din domeniul proprietatii lui Ion Neculce si in a carui sat Boian se afla o statuie a acestuia.

Urmatorul popas a fost la cetatea Hotin. A intra in amanunte ne-ar ocupa prea mult spatiu. Important este ca acesti elevi au fost astfel indrumati incat sa se intereseze de fiecare amanunt istoric cunoscut, atata timp cat a fost principala legatura istorica cu Stefan Cel Mare si Sfant, pe malul Nistrului fosta granita estica dintotdeauna a romanilor.

Evident ca marea cantitate de informatii primita de elevi va fi folosita la orele de istorie, aceste informatii fiind pertinente prin faptul ca in colectiv au fost si profesori de istorie care si-au facut datoria nu numai cu sarg ci si cu reala placere.

Cetatea Camenita , asezata in Pocutia unde isi afla izvorul Nistrul, acolo unde locuiau dacii liberi, a impresionat delegatia noastra prin amploarea acestei fortarete cladita pe un canion cum rar iti este sa vezi.

Intr-o zona intens locuita si cu aceasta povara de secole pe formele pastrate impecabil, intr-un pitoresc de neuitat. Trebuie specificat ca aceasta cetate leaga numele lui Petru Musat si a fratelui sau Roman I de regele Poloniei Vladislav , apoi de luptele din Codrii Cosminului si de asediul din 1509 a lui Bogdan.

Timpul a trecut repede, este duminica dimineata si se produce despartirea de gazdele din sat. Copii plang nefiresc, ca la o inmormantare nu ca la o despartire.

Orgoliosi, maturii isi ascund cu greu lacrimile despartirii dar se vede de departe ca e o stapanire fortata, ar fi mai linistitor daca am plange toti „cu voce tare” pentru ca fiecare simte asta chiar daca nu recunoaste, se fac fotografii, se schimba pareri dar se fac multe planuri de viitor.

Pentru nu stiu a cata oara am vazut niste elevi romani care au dat o lectie de iubire profunda pentru semenii lor, demna de o consemnare cel putin la nivel european. Acum stiu sigur ca elevii din Harghita, in speta cei cu care am calatorit sunt nu numai destepti si frumosi ci si mari patrioti, iubitori de ce reprezinta radacina romaneasca.

In acea zi vremea nu a fost prietena cu noi. Cineva a spus „ plange cerul ca plecati si ne lasati prada altor nori care asteapta la orizont”.

Am mai vizitat un muzeu de istorie si etnografie in satul Oprisani „ Maximilian Hacman” cu atatea piese arheologice, din toate perioadele istorice ale Moldovei si apoi Manastirea Banceni care la standardul la care a ajuns in numai cativa ani ,va fi unul dintre cele mai mari lacasuri monahale ale romanilor din estul Europei.

Daca am invatat ca reporter ceva din aceasta calatorie trebuiesc consemnate urmatoarele:

- e minunat sa calatoresti cu elevi destepti, iar daca au si profesorii cu ei cu atat mai mult.

- nu e usor sa simti durerea neamului tau sugrumat mai ales cand suferi de aceeasi durere in tara ta si chiar nu prea mai ai ce face.

- prea multe organizatii a romanilor, dirijate de forte obscure in cardasie cu reprezentantii autoritatilor romanesti duc de fapt la divizarea unitatii culturale a fratilor nostri iar toate ajutoarele guvernamentale romanesti se materializeaza in averi personale ale unor pseudolideri locali care stau linistiti sub umbrela protectoare a autoritatilor locale si a reprezentantilor oficiali romani.

- foarte multi din adevaratii patrioti de dincolo de granita ne-au cerut sa facem ceva ca toate ajutoarele din Romania sa ajunga la destinatia adevarata iar daca aceasta nu se poate, sa fie sistate decat sa provoace discordie in sanul romanilor.

prezentand „ Realitatea Transilvana” si implicit prietenia domnului Director cu poetul Adrian Paunescu, foarte popular printre romanii din est, ni s-a propus o colaborare mai stransa in asa fel incat noi cei care le simtim durerea ca ei, care au fost uitati de fratii din Bucovina romaneasca, cum am fost noi uitati de Guvernul Romaniei, iata o propunere pe care am acceptat-o fara rezerve.

Pentru noi cei de aici foarte important este ca prin orientarea Despartamantului Covasna-Harghita al „ASTREI” condus de domnul presedinte Constantin Costea , „ ASTRA” este pe langa istorie, mai profund contemporaneitate activa.

Cuvintele care se scriu astazi vor ramane poate in analele acestei istorice miscari culturale, dar pentru acum slovele ce se scriu in sufletele copiilor carora le sunt dedicate aceste actiuni, vor fi vesnic nesterse pentru ca pot asigura o continuitate mai sigura decat zece carti prost scrise cu aceeasi bani.

Daca nu am reusit sa prezint nici jumatate din trairile unor oameni minunati cu care am fost la drum, si a celor pe care i-am gasit in Bucovina de nord,

Bucovina a carui nume numai te face sa tresari de emotie, este numai vina mea, ca am ferecat timpul si o parte din spatiul acela, dintr-un egoism constructiv, sa pot oferi bucata din nestemata ce salasluieste in mine, copiilor si nepotilor mei, iar ei sa continue , sa continue, sa continue

Ioan Roman