„Nu ne putem vedea weekend-ul ăsta, are fii-mea petrecere. Și sâmbătă, și duminică. Și cred că toată luna e ocupată, să verific agenda. Da, mâine e ziua lui David, apoi e Mara, care a fost la ziua ei, și-apoi sunt colegii de grădi. Nu, e imposibil să ieșim în parc împreună.”
De când au devenit zilele de naștere ale copiilor mai ceva ca nunțile? E drept, copiii nu cred că se plâng din cauza asta, dar bieții părinți cu ce-au greșit? Că a devenit o obligație, o demonstrează întreg protocolul: se trimit invitații, se confirmă, se duce darul. Sărbătoritul e dator să dea de mâncat și de băut, la părinți și la copii dacă îi ține buzunarul pe mami și pe tati. Dacă nu, ăia mici mănâncă meniuri sofisticate, în timp ce ăia mari înghit în sec în rezervația destinată lor la locul de joacă. Dacă printre invitați nu se strecoară cel puțin o zână sau o trupă care pictează copiii pe față în prințese și spidermeni, petrecerea e un eșec. Nu ai nimic din filmul “Frozen”, nicio Elsa, niciun Olaf, nu exiști.
Un haos controlat
Tortul de marțipan poate să aibă și etaj, iar de personalizat trebuie personalizat după preferința copilului. Oricum, entuziasmul celor mici față de opera de artă nu durează mai mult de două secunde, după care Mickey din vârful tortului rămâne fără cap, prințesele sunt lăsate fără mâini și fără pantofi. Când se cântă “La mulți ani!”, copiii sunt puțin debusolați, nici nu mai știu de ce s-au adunat aici și care e motivul distracției.
În boxe e musai să urle trupa Zurli sau cele câteva melodii pentru copii dintr-un playist românesc ce învârte aceleași melodii. Haosul e oarecum controlat, se mai aude câte un icnet, o bușitură urmată de un plânset sau vreun pârâcios care dă fuga la mama să spună că Luca l-a împins sau că Sofia nu se joacă și cu ea.
CITEȘTE CONTINUAREA PE TOTULDESPREMAME.RO
2
0
