Curtea Constitutionala a Romaniei a publicat vineri motivarea deciziei din 8 aprilie privind conflictul juridic de natura constitutionala, cand CCR a decis ca Senatul trebuie sa redacteze o hotarare in cazul votului din 25 martie privind cererea DNA de reţinere şi arestare preventivă a senatorului Dan Şova. Senatul nu a redactat pana acum respectiva hotarare, presedintele Senatului Calin Popescu Tariceanu afirmand ca asteapta motivarea Curtii Constitutionale.

Dan Sova in SenatFoto: Agerpres

Fragmente din motivarea Curtii Constiutionale:

Preşedintele Consiliului Superior al Magistraturii afirmase in cererea adresata Curtii Constitutionale urmatoarele: "conflictul este unul juridic de natură constituțională, izvorul acestuia reprezentându-l nesocotirea de către Senatul României a dispoziţiilor imperative ale art.76 alin.(2) din Constituţie la soluţionarea cererii de încuviinţare a reținerii şi arestării senatorului Dan-Coman Şova, omisiunea Senatului României de a pune dispozițiile art.173 din Regulamentul Senatului în acord cu prevederile art.76 alin.(2) din Constituţie, respectiv nesocotirea de către Senatul României a dispozițiilor imperative ale art.67 din Constituţie la soluţionarea cererii de încuviinţare a reținerii şi arestării senatorului Dan-Coman Şova, prin faptul că nu s-a adoptat o hotărâre.

În toate aceste situații, consecințele directe ale atitudinii instituţionale a Senatului României sunt împiedicarea autorităţii judecătorești de a-şi exercita atribuțiile recunoscute de Constituție şi încălcarea principiului separaţiei şi echilibrului puterilor în stat. Astfel, reținând că hotărârile prin care se încuviinţează reținerea şi arestarea unui senator se adoptă cu votul majorităţii membrilor săi, Senatul a nesocotit dispozițiile constituționale consacrate la art.76 alin.(2) din Legea fundamentală. Consecința directă a acestei încălcări a prevederilor constituționale este chiar împiedicarea autorităţii judecătoreşti de a-şi exercita rolul constituțional.

Preşedintele Consiliului Superior al Magistraturii mai arată că, potrivit dispoziţiilor constituţionale şi regulamentare, asupra cererii de încuviinţare a arestării preventive, Senatul se pronunță printr-o hotărâre. Sesizat fiind cu o astfel de cerere, Senatul trebuie să hotărască în sensul admiterii sau respingerii acesteia. Or, în cazul cererii de încuviinţare a reținerii şi arestării senatorului Dan-Coman Şova, Senatul nu a adoptat o hotărâre prin care să admită sau să respingă cererea formulată de ministrul justiţiei arătând doar că s-a pronunţat prin vot secret asupra cererii, nefiind întrunit numărul de voturi necesar pentru încuviinţarea reținerii şi arestării a unui senator. Astfel, omisiunea Senatului de a adopta o hotărâre în urma formulării unei cereri de încuviinţare a reținerii şi arestării este de natură a înlătura acest act de decizie de la exercitarea oricărei căi de atac ori forme de control. Faptul că Senatul a transmis o simplă comunicare, care nu echivalează cu o hotărâre, constituie în fapt un refuz de soluționare a cererii formulate de ministrul justiţiei cu privire la încuviinţarea reținerii şi arestării senatorului Dan-Coman Şova, aspect care situează în mod clar Senatul în conflict juridic de natură constituţională cu autoritatea judecătorească."

In urma acestei cereri, Curtea Constitutionala a cerut un punct de vedere de la Ministerul Public - Parchetul de pe langa Curtea de Casatie si Justitie si Senatului pentru a isi adresa punctele de vedere. Senatul nu a transmis punctul sau de vedere.

In schimb, in punctul sau de vedere, Ministerul Public a aratat, printre altele, ca Senatul nu a asigurat conformitatea art.173 din propriul regulament cu Legea fundamentală nici prin modificarea acestei dispoziții, nici pe cale de interpretare şi, în consecinţă, a desfășurat o procedură în temeiul unei dispoziții neconstituționale. Mai mult decât atât, nu a adoptat o hotărâre cu privire la cererea de încuviințare a reținerii si arestării cu care fusese sesizată, aşa cum obligă art.67 din Constituție şi art.121 alin.(1) din Regulamentul Senatului. Neavând natura juridică impusă de normele invocate, actul emis în această procedură de Senat – comunicare - este inexistent şi nu semnifică soluționarea cererii formulate de ministrul justiţiei cu privire la reținerea şi arestarea unui senator; totodată, situația descrisă poate fi considerată şi un refuz de soluționare a cererii respective. Această poziție a Senatului României reprezintă un conflict juridic de natură constituțională în condițiile în care această Cameră parlamentară s-a situat deasupra Constituției, arogându-şi un statut supra-constituțional şi, totodată, a refuzat îndeplinirea unor acte care intră în atribuțiile sale. Efectul juridic direct al acestui conflict constă în împiedicarea autorităţii judecătorești de a-şi exercita atribuțiile constituționale şi, subsecvent, încălcarea principiului separației şi echilibrului între puterile statului."

Cu privire la omisiunea Senatului de a adopta o hotărâre prin care să răspundă cererii de încuviinţare a reținerii şi arestării senatorului Dan- Coman Şova formulată de ministrul justiţiei, la solicitarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu consecinţa neîndeplinirii obligaţiei constituţionale prevăzute de dispoziţiile art.67, art.72 alin.(2) şi art.76 alin.(2) din Constituţie, Curtea reține următoarele:

• Autonomia regulamentară de care beneficiază cele două Camere ale Parlamentului în temeiul dispoziţiilor constituţionale prevăzute de art.64 alin.(1) le dă dreptul acestora de a dispune cu privire la propria organizare şi procedurile de desfăşurare a lucrărilor parlamentare. Ea constituie expresia statului de drept, a principiilor democratice şi poate opera exclusiv în cadrul limitelor stabilite de Legea fundamentală. Autonomia regulamentară nu poate fi exercitată în mod discreţionar, abuziv, cu încălcarea atribuţiilor constituţionale ale Parlamentului sau a normelor imperative privind procedura parlamentară. Normele regulamentare reprezintă instrumentele juridice care permit desfăşurarea activităţilor parlamentare în scopul îndeplinirii atribuţiilor constituţionale ale forului legislativ şi trebuie interpretate şi aplicate cu bună-credinţă şi în spiritul loialităţii faţă de Legea fundamentală (a se vedea Decizia Curţii Constituţionale nr.209 din 7 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.188 din 22 martie 2012).

• Prin urmare, regimul juridic constituţional, legal şi regulamentar impune ca, în temeiul art.1 alin.(5) din Constituție, normele referitoare la încuviințarea reținerii, arestării sau percheziției deputaților şi senatorilor să fie interpretate şi aplicate cu respectarea principiilor nediscriminării, al ierarhiei actelor normative şi al supremaţiei Constituţiei.

• Imunitatea parlamentară este direct şi indisolubil legată de mandatul de deputat sau de senator şi reprezintă ansamblul de dispoziţii legale care asigură deputaţilor şi senatorilor un regim juridic derogatoriu de la dreptul comun în raporturile lor cu justiţia şi în scopul de a le garanta independenţa.

• Imunitatea parlamentară a fost definită ca fiind un mijloc de protecție, menit să apere deputaţii şi senatorii de eventuale presiuni, abuzuri și procese șicanatorii îndreptate împotriva lor în exercitarea mandatului pe care îl au de îndeplinit, având drept scop garantarea libertății de exprimare și protejarea împotriva urmăririlor judiciare abuzive. Imunitatea presupune o dublă protecţie: iresponsabilitatea și inviolabilitatea. Iresponsabilitatea este protecţia pe care o are parlamentarul de a nu răspunde juridic pentru opiniile sale politice exprimate în exercitarea atribuțiilor mandatului. Domeniul său cuprinde protecţia împotriva sancţiunilor privind actele şi faptele săvârşite în exercitarea mandatului, apărându-i libertatea de exprimare.

• Iresponsabilitatea parlamentarului este reglementată expres de dispoziţiile art.72 alin.(1) din Constituţie. Inviolabilitatea presupune un set de reguli privind urmărirea penală, trimiterea în judecată sau o serie de măsuri preventive, precum percheziţionarea, reţinerea sau arestarea, şi este prevăzută de dispoziţiile art.72 alin.(2) şi (3) din Constituţie. Potrivit normelor constituţionale, deputaţii şi senatorii pot fi urmăriţi şi trimişi în judecată penală pentru fapte care nu au legătură cu voturile sau cu opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului, dar nu pot fi percheziţionaţi, reţinuţi sau arestaţi fără încuviinţarea Camerei din care fac parte, după ascultarea lor. Camera Parlamentului are libertatea de a decide cu privire la cererea privind încuviințarea reținerii, arestării sau perchiziționării membrilor săi, prin hotărârea adoptată exercitându-și dreptul propriu de a aproba sau de a respinge cererea formulată de organele competente.

(…)

• (…)Cererea ministrului justiţiei, însoţită de raportul Comisiei juridice, se supune spre dezbatere şi adoptare plenului Camerei din care face parte deputatul sau senatorul, în termen de 5 zile de la depunerea raportului. Potrivit alin.(4) al art.24 din lege, „Camera hotărăşte asupra cererii cu votul secret al majorităţii membrilor săi. Hotărârea Camerei se comunică de îndată ministrului justiţiei şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, în termen de 3 zile. Data comunicării către ministrul justiţiei este data intrării în vigoare a hotărârii.”

• !!! Din analiza coroborată a textelor constituţionale şi legale, rezultă că asupra cererii de încuviinţare a reţinerii, arestării sau percheziţionării deputatului ori a senatorului, formulată în condiţiile legii, Camera Parlamentului este obligată să dezbată şi să se pronunţe printr-o hotărâre, care se comunică ministrului justiţiei şi se publică în Monitorul Oficial al României. Camera Parlamentului, respectând procedura constituțională și legală, are libertatea deplină de a decide cu privire la această cerere, prin hotărârea adoptată în ședința plenului exercitându-și dreptul de a aproba sau de a respinge cererea cu un atare obiect. Nici Constituţia şi nici Legea nr.96/2006 nu face distincţie între hotărârile adoptate în funcţie de soluţia rezultată ca urmare a exprimării votului membrilor Camerei respective: încuviinţarea reţinerii, arestării sau percheziţionării deputatului ori a senatorului sau refuzul încuviinţării măsurilor procesual penale menţionate. Or, potrivit principiului „ubi lex non distiguit, nec nos distinguere debemus”- unde legea nu distinge, nici interpretul său nu o poate face, actul adoptat de Camera Parlamentului, indiferent dacă acesta consemnează admiterea sau respingerea cererii de încuviinţare a reţinerii, arestării sau percheziţionării deputatului ori a senatorului, trebuie să îmbrace forma unei hotărâri care se comunică autorităţii publice care a adresat solicitarea şi se publică în Monitorul Oficial al României.

• Curtea reţine că Senatul a răspuns cererii de încuviinţare a arestării senatorului Dan-Coman Şova printr-un act, denumit "comunicare", care nu a fost publicat în Monitorul Oficial. Situatia juridica (din 25 martie cand a fost votul - n.r.) a fost consemnată în procesul-verbal al şedinţei. Procedura, însă, nu a fost finalizată prin formalizarea rezultatului votului în actul juridic care să îl consfinţească – hotărârea Senatului, redactarea acesteia constituind o operaţiune tehnico-juridică obligatorie, întrucât documentul astfel întocmit este cel în baza căruia votul care a avut loc în plenul Camerei produce efecte juridice.
  

• Curtea constată că refuzul Senatului de a redacta şi publica hotărârea adoptată în şedinţa Plenului din 25 martie 2015 echivalează cu neîndeplinirea unei obligaţii constituţionale, legale şi regulamentare, care angajează această autoritate publică într-un conflict juridic de natură constituţională cu autoritatea care a solicitat încuviinţarea arestării unui senator, respectiv Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin intermediul ministrului justiţiei.

• Senatul are obligaţia de a redacta hotărârea adoptată în şedinţa plenului din 25 martie 2014 prin care a decis cu privire la cererea de încuviinţare a arestării senatorului Dan-Coman Şova, de a comunica hotărârea autorităţilor publice competente şi de a o publica în Monitorul Oficial al României.

Amintim ca pe 8 aprilie Curtea Constitutionala, sesizata de presedintele Consiliului Superior al Magistraturii, a admis existenta unui conflict de natura juridica intre Ministerul Public - Parchetul de pe Langa Inalta Curte si Senat, "declansat de refuzul Senatului de a redacta si publica hotararea care atesta rezultatul votului dat in plen" in cazul cererii privind arestarea preventiva a senatorului Dan Sova.

Ca urmare a deciziei CCR, Senatul are obligatia de a redacta hotararea, de a comunica hotararea si de a o publica in Monitorul Oficial. Decizia CCR in cazul sesizarii de catre CSM a fost luata cu majoritate de voturi.

Intrebat daca este la latitudinea Senatului sa decida in baza carei legi - Constitutie, Regulament sau Statutul senatorilor si deputatilor - a fost luata respectiva hotarare, Zegrean a precizat: "Da, este la latitudinea lor si mai mult decat atat, acea hotarare va putea fi atacata la CCR de cei care vor considera ca este nelegala sau neconstitutionala".

Hotararea respectiva nu a fost pana acum redactat si publicata, potrivit lui Tariceanu, pentru ca se astepta motivarea CCR.

PNL a anuntat in acest context ca va ataca la CCR aceasta hotarare, atunci cand va fi publicata in Monitorul Oficial.

Citeste si: VIDEO Momente incredibile in Parlament: Senatoarea Florina Jipa i-a dat cu mir pe frunte lui Dan Sova, inaintea votului pentru ridicarea imunitatii: Mai lasati-ma cu Constitutia!