Un raport asupra dinamicii datoriilor publice intr-un orizont de timp de 30 de ani publicat sub umbrela Bancii Reglementarilor Internationale-BIS (un fel de Banca Centrala a Bancilor Centrale), arata ca datoria raportata la PIB va atinge 600% in Japonia, va depasi 500% in Marea Britanie, 400% in Grecia, Statele Unite, Olanda si Franta, se va situa in jur de 300% in Germania, Austria, Spania si Irlanda si intre 250-300% in Portugalia si Italia in ipoteza in care ponderea veniturilor in PIB va ramane la nivelul lui 2011, dobanzile se vor situa la nivelul mediei anilor 1998-2007 iar cresterea economica in termeni reali va fi cea estimata de OECD pentru perioadele post-criza.

Ponderea dobanzilor care trebuie platite va urca pana la 27% din PIB in Marea Britanie in acest scenariu. Vedeti mai jos care ar trebui sa fie ajustarile operate in bugetele statelor respective si ce excedent bugetar ar trebui sa obtina fiecare intr-un orizont de timp de 5,10, 20 de ani pentru ca datoriile publice sa revina la nivelul anului 2007 cat si implicatiile pentru pretul bondurilor guvernamentale si detinatorii lor.

Este vorba de raportul “Viitorului Datoriilor Publice, previziuni si implicatii” de Stephen Cecchetti, M.S. Mohanty si Fabrizio Zampolli publicat sub egida BIS, Banca Reglementarilor Internationale, o institutie cu o influenta considerabila in lumea bancherilor centrali, preluat si comentat de John Mauldin in newsletter-ul sau saptamanal pentru investitori.

• Suntem in punctul in care incasarile din taxe sunt reduse, somajul ridicat, iar cheltuielile bugetare in crestere

Putem compara situatia bugetelor publice cu cea a unei familii care are de achitat un credit ipotecar arata Mauldin. Chiar daca suma imprumutata e mare, familia in cauza nu se confrunta cu probleme in a-si achita obligatiile cat timp nivelul dobanzilor ramane redus. Daca insa dobanzile incep sa creasca mai repede decat rata de crestere a veniturilor (in cazul nostru a PIB-ului), atunci ponderea datoriei creste si nu este nici o speranta in a stabiliza deficitul. Din pacate, ne aflam in punctul in care incasarile din taxe sunt reduse, somajul ridicat, iar cheltuielile bugetare in crestere, ca efect al crizei financiare (marile banci au fost salvate cu bani publici va amintiti?).

“In acest moment dobanzile sunt la un nivel exceptional de scazut iar estimarile de crestere pentru economiile dezvoltate sunt cel mult modeste. Asta ne face sa consideram ca intrebarea nu este daca pietele vor incepe sa puna presiune pe Guverne, ci cand” afirma autorii analizei. Cu alte cuvinte, cand vor incepe investitorii, in absenta unor masuri agresive in plan fiscal, sa solicite randamente mai mari pentru actiunea lor curajoasa de a detine bonduri ale unor guverne atat de generoase in cheltuirea banului public?

• Nivelul crescut al datoriei publice genereaza rate de dobanda in crestere pentru bonduri, avand ca rezultat o datorie si mai mare

In unele tari, un fenomen periculos se profileaza la orizont: nivelul crescut al datoriei publice genereaza rate de dobanda in crestere pentru bonduri, avand ca rezultat o datorie si mai mare. “Amanarea unor masuri curajoase in plan fiscal va duce la o crestere abrupta a randamentului in piata bondurilor pentru scadenetele pe termen mediu si lung (vezi varfurile pentru bondurile grecesti, irlandeze, etc. n.n) ceea ce va ameninta consistenta revenirii economice punand sub intrebare sansele Bancilor Centrale de a controla inflatia pe termen scurt si amenintand in final credibilitatea aranjamentelor de politica monetara din prezent”. Ups, asta suna destul de rau chiar in jargonul pasaresco-financiaro-diplomatic care se foloseste in asemenea rapoarte girate de BIS!

Ponderea datoriei guvernamentale in PIB s-a dublat in Marea Britanie de la 47% in 2007 la 94% in 2011 si va creste cu 10% pe an daca nu se iau masuri fiscale curajoase iar cea a Greciei va urca de la 104% la 130%. Spania sta mai bine in acest sens, cu o crestere de la 42% la 74% si adaugand doar 5% pe an dupa 2011 dar economia este in recesiune iar PIB-ul sau se contracta somajul fiind si el la 20%. Portugalia va ridica la randul sau stacheta de la 71% la 97% iar Japonia va incheia acest an cu o datorie publica de 204% din PIB, ce va urma sa creasca cu 9% pe an estimeaza autorii raportului. Tara aspira orice farama de economisire spre bondurile guvernamentale sufocand capitalul care ar putea gasi brese spre zona productiva. De altfel, Reinhart si Rogoff arata ca trei ani dupa o criza bancara nivelul datoriei publice urca in general cu 86%, dar in cazul unei crize severe, nivelul datoriei ar putea urca chiar cu 300% (vezi Irlanda care si-a triplat nivelul datoriei in 5 ani).

• Grosul veniturilor bugetare merge in achitarea dobanzilor. Pa-pa protectie sociala

Raportul BIS pune un accent interesant. “Ne indoim ca actuala criza va fi una tipica in ceea ce priveste impactul sau asupra deficitelor si datoriei publice. Motivul este ca in multe tari somajul si cresterea economica au sanse reduse sa se reintoarca la nivelul dinaintea crizei. Ca rezultat, ajutorul de somaj si alte beneficii vor trebui platite timp de mai multi ani, nivelul ridicat al cheltuielilor guvernamentale va fi mentinut iar nivelul datoriilor si al deficitelor publice va creste. Prin urmare, ponderea dobanzilor ce vor trebui achitate raportat la PIB va avansa constant, de la un nivel de aproximativ 5% in prezent, la peste 20% in Marea Britanie, Japonia, Olanda si Portugalia, depasind bine in toate cazurile analizate 10%. Bineinteles, detinatorii de bonduri se vor “revolta” cu mult inainte ca ponderea in PIB a dobanzilor ce trebuie achitate sa se dubleze si vor solicita randamente in crestere.

• Care ar trebui sa fie excedentul bugetar in cele 12 economii analizate pentru ca ponderea datoriei publice in PIB sa revina la nivelul anului 2007?

Daca se doreste ca aceasta echilibrare sa se produca in 5 ani, e nevoie de o medie anuala de 5-12% din PIB (cu 11,8% pentru Irlanda, 10% in Japonia si Marea Britanie si 8% in SUA). Pentru un orizont de 10 ani, trebuie excendent bugetar anual mediu de 3-6,4% din PIB (3% Austria, 5,8% SUA, 3,7% Olanda, etc) iar pentru o echilibrare in 20 de ani e nevoie de excedente medii de 2-4,5% (cel mai mult, evident, Japonia). Cat de greu este de obtinut asta? Pai sa vedem situatia din prezent, estimari pentru 2011: Austria (-2,9%), Franta (-5,1%), Germania (-2%), Grecia (-5,3%), Irlanda (-9,2%), Italia (0%), Japonia (-8%), Olanda (-3,4%), Portugalia (-4,4%), Spania (-6,6%), Marea Britanie (-9%), Statele Unite (-7,1%). Iar cum tarile in cauza vor trece prin alegeri importante in 2011-2012, nici nu se intrevede vreo imbunatatire de substanta pe termen foarte scurt. Apoi insa austeritatea va fi cuvantul de ordine, vrand-nevrand.

• Unde e Romania in aceasta ecuatie?

Aparent n-a trebuit sa salvam banci de la faliment, dar datoriile publice tot au crescut pentru ca schema imaginata pentru finantarea sectorului bancar a presupus imprumutul de la FMI in paralel cu eliberarea unei parti din RMO. Cum nivelul rezervelor e totusi inca ridicat in Romania (nu sunt insa doar banii bancilor, sa fim bine intelesi, sunt si banii deponentilor autohtoni) sansele aplicarii inca unei “centuri de siguranta”, bineineles pentru a ne proteja de speculatorii cei rai, nu sunt deloc mici. In conditiile in care fiscalitatea romaneasca asupra muncii e oricum sufocanta (e insa loc de crestere berechet la impozitele pe proprietate si nici cota unica nu e asa de batuta in cuie pe cat pare) a inceput deocamdata sa se vorbeasca despre privatizari sau lichidari ale activelor neperformante ale statului la sugestia FMI, cam ca la sfarsitul anilor ’90, pentru a se face rost de bani la buget. Stiu, presedintele a dat asigurari ca nici Romgazul, nici Hidroelectrica nu se vor vinde… da, dar parca si despre acordul cu FMI spunea initial ca nici nu intra in discutie.

Raportul integral BIS il puteti citi aici

Citeste si alte articole ale lui Cristian Dogaru

​