Vreme de aproape 25 de ani, mi-am dedicat parte din timp, și din bani, ca să contribui direct la îmbunătățirea condițiilor de muncă și de viață pentru cercetătorii din România.
Revin la mediocritatea din cercetare: cu puține excepții, calitatea și nivelul cercetării științifice din România rămâne … sub covor. Precum gunoiul, bugetul de stat pentru cercetarea științifică este trecut sub preș. Nu contează că există angajamente semnate de guvern, pentru aderarea la comunitatea europeană. Nu contează că avem oameni capabili, educați și inteligenți, gata să facă muncă de calitate.
Finanțarea este pe baze clientelare. Majoritatea tinerilor nu știu să aplice pentru granturi, sunt prost plătiți, au șefi incompetenti, iar finanțatorul nu are interes să-i ajute. Deficitul bugetar duce la lipsă de interes, la scăderea numărului de publicații științifice, și implicit la scăderea calității acestora. E un cerc vicios, sau mai bine zis o spirală descendentă.
Majoritatea cercetătorilor se luptă cu lipsa banilor pentru materiale, consumabile, aparatură auxiliară; de salarii competitive pe plan european, nu poate fi vorba. Și-atunci, ce-i de făcut?!
Am scris, în Dilema și în „De veghe în cercetarea românească”, că minerii ies cu bâtele, cercetătorii cu pașapoartele. Cei care au curajul, sau cei care nu au stomac pentru sistem, iau drumul exilului. Cu siguranță, mulți dintre ei, ca mine, au undeva o sămânță de nădejde că, într-o bună zi, se vor repatria. Nimeni nu alege exilul pentru că nu își iubește țara. Dimpotrivă, cred că majoritatea celor plecați continuă, așa cum pot, să ajute. Colaborări, publicații în comun, conferințe științifice, aplicații pentru granturi, chiar scrisorile de recomandare și eforturile de-a-i educa pe cei tineri, sunt forme de ajutor.
Din păcate, eu unul am ajuns la concluzia că aceste eforturi, chiar dacă sunt de folos pe termen scurt, nu ajută pe termen lung, nu au impact la scară națională. Mediocritatea, sistemul clientelar, impostura și plagiatorii sunt în frunte. Minciuna stă cu regele la masă, în timp ce adevărul e ascuns sub preș. Nimeni nu vrea să vorbească despre dispariția tineretului performant…
După 25 de ani de încercări, după speranța momentului Funeriu/Florian, după ce plagiatorii dovediți au rămas în fruntea societății românești, am ajuns la concluzia că mediocritatea a învins. Pentru mine, a murit speranța. Nu mai am nicio iluzie că, într-o bună zi, voi reveni în România. Nici măcar post mortem.
Românilor, frați și surori, așa nu se mai poate. Inspirați-vă de la chinezi, de la italieni, de la americani sau de la marțieni – de la cine vreți voi. Dar e cazul să recunoaștem că cercetarea științifică este o prioritate națională; că fenomenul de „brain drain” este detrimental la scară largă, și că fără investiții masive, viitorul României rămâne ca și prezentul: furat.
Vreți o Românie puternică pentru urmașii voștri? Stopați mediocritatea, investiți în tinerii performanți, în cercetarea științifică, și puneți mână de la mână să reconstruiți Țara. Acum, pentru că niciodată este deja foarte aproape…
Tudor Oprea, MD PhD
Professor of Medicine and Chief, Translational Informatics Division
UNM School of Medicine
Albuquerque, NM 87131
0
0
