Iata ca un act normativ de acum aproape 13 ani - e vorba de Legea nr.333 / 2003 - care, aparent, a trecut neobservat, se pare ca-si va produce efectele juridice incepand cu data de 01 ianuarie 2016. Intr-un mod cel putin curios, normele metodologice au fost date in aplicarea actului respectiv dupa mai bine de 9 ani - am in vedere aici H.G. nr. 301 / 2012 - si au tot fost amanate de la aplicare. Pana acum. Ce reglementeaza, pe fond, pentru societati, cele doua acte normative anterioare la care am facut trimitere ? In esenta, este vorba de obligatia ce revine tuturor societatilor - indiferent de tipul activitatii pe care o desfasoara si de natura capitalului social, dar care detin bunuri ori valori cu orice titlu - de a efectua auditarea de risc la securitatea fizica pentru sediul social si sediile secundare in care functioneaza, in vederea stabilirii si reglementarii masurilor de securitate conforme prevederilor legale in materie.

Foto:

Aceasta analiza sau auditare de risc privind securitatea fizica are scopul de a informa firmele cu privire la masurile pe care trebuie sa le implementeze, ca urmare a identificarii unor neconformitati in raport de grilele de securitate fizica prestabilite prin referentialul normativ.

Ceea ce doresc sa precizez este faptul ca aceste masuri necesar a fi implementate sunt continute intr-un raport intocmit de persoane autorizate in acest sens, iar ducerea lor la indeplinire este obligatorie intr-un termen reglementat de maxim 60 de zile de la aducerea lor la cunostiinta contribuabilului. Analiza de risc se revizuieste cel putin o data la 3 ani, in cel mult 60 de zile de la producerea unui incident de securitate in firma sau in cel mult 30 de zile de la modificarea caracteristicilor arhitecturale, functionale sau a obiectului de activitate al firmei.

Chiar daca tariful acestor evaluari de risc nu este prestabilit si urmeaza a fi negociat pentru fiecare caz in parte - desigur, in functie de complexitatea proiectului, care tine cont de tipul obiectului de activitate, de numarul de unitati analizate, de valoarea activelor societatii respective sau de alte caracteristici precum amplasamentul - exista totusi un lucru cert: cuantumul amenzii, cuprinse intre 5.000 lei si 10.000 lei, in cazul nerespectarii acestei obligatii de catre firme. Un lucru extrem de important pe care eu personal l-am inteles din parcurgerea textului de lege este acela ca - in situatiile in care exista contracte de prestari servicii cu firme autorizate de paza din domeniu - obligatia avizarii planurilor respective se transfera catre acele firme.

Practic, firmele - vor, nu vor - trebuie sa scoata din buzunar alti bani pentru efectuarea acestor analize de risc la securitatea fizica, in caz contrar sanctiunile prevazute nefiind deloc de neluat in seama. In mod evident, tariful acestui audit de securitate este o cheltuiala in plus la nivelul firmelor, iar aceasta va fi resimtita cu atat mai puternic in cazul micilor afaceri (o mica pizzerie, o frizerie etc.)

Pe langa costul in sine al acestui audit de securitate, costul necesar implementarii masurilor dispuse in urma acestui audit (cum ar fi instalarea de sisteme de securitate, camere de luat vederi etc.) reprezinta, in mod cert. o povara suplimentara pentru micile afaceri, iar perceptia va fi aceea a unui inconvenient financiar major, cu atat mai mult in situatiile in care obligativitatea alocarii unui buget pentru un nivel de securitate certificat de catre politie nu este perceputa ca fiind o necesitate si in beneficiul real al firmei, ci ca o ingerinta in managementul intern al unei afaceri private.

Pentru a legimita necesitatea acestor noi reglementari, nu pot sa nu mi pun o intrebare care imi vine in minte aproape firesc: exista un indicator de masura a eficientei acestor masuri in raport cu indicatorii de criminalitate, comunicati la urma urmei tot de catre politie? Din cate stiu eu, nu, nu exista¬Tocmai de aceea, demersul acestor persoane autorizate sa efectueze aceste evaluari de a explica beneficiile acestei masuri il apreciez ca fiind efectiv unul esential, pentru ca firmele sa nu asimileze costurile respective ca fiind unele de natura parafiscala.