Ministru uselist si gropar al ICR, corifeul neo-protocronist Andrei Marga a publicat in ziarul “Ziua de Cluj” al amicilor sai Octavian Hoandra (pana recent si director de comunicare al ICR-Marga) si Rares Bogdan (favorit al aceluiasi Marga), un text in care il admonesteaza pe Andrei Plesu. Distanta dintre domnii Plesu si Marga ca anvergura ideatica, ca vocatie constructiva si ca farmec intelectual este precum aceea dintre Mozart si Salieri. Articolul lui Marga este o explozie nedisimulata de vanitate ulcerata, de mediocritate tafnoasa. Vorbele lui Marga ilustreaza o paradigmatica rabufnire resentimentara. “Urasc, deci exist”. Si pe cine sa urasc mai tare decat pe cel care emana calm, caldura, inteligenta si buna cuviinta? Striga in acest articol un mistuitor complex de inferioritate. Inteleg ca textul a aparut initial pe site-ul ICR. Cum se spune in justitie, e vorba de o circumstanta agravanta. Cu ce drept foloseste Andrei Marga o institutie publica pentru a-si defula instinctul revansard?
Il public aici cu comentariile mele in italice. Mentionez petitia cu titlul “Adio, ICR!” initiata de scriitorul Radu Vancu si ii indemn pe cititori sa o semneze. Eu am facut-o.
http://www.petitieonline.ro/petitie/adio_icr_-p28301144.html
OCHIUL CURȚII
de Andrei Marga
L-am tratat mereu pe Andrei Pleșu cu un amestec de colegialitate și condescendență.
Condescendenta? Cu ce drept? Care sunt meritele extraordinare ale lui Marga spre a se raporta astfel la Andrei Plesu? De fapt, ma intreb cu ce drept trateaza el oamenii in chip condescendent? Discutati cu universitarii din Cluj despre lunga domnie a lui Marga la UBB. Ineleganta atitudinilor sale este proverbiala.
Fiind împreună în guvernul Radu Vasile, l-am pus alături de cei pe care i-am tratat cu respect. Devenind între timp, se pare, ochiul curții, Andrei Pleșu mă atacă, înăuntrul unei ofensive mai largi împotriva a tot ceea ce este viu și promițător în țară, după aprilie 2012, când a început schimbarea regimului din România. Crin Antonescu, Victor Ponta, Cristina Anghel, Ioan Ghișe, Petre Roman sunt, de asemenea, țintele sale.
Diatribele anti-europene si anti–americane ale lui Crin Antonescu, asaltul la adresa institutiilor statului de drept, plagiatul si accentele anti-occidentale ale lui Ponta (v. recenta iesire impotriva Monicai Macovei, de socanta inspiratie putinista), iata ce defineste, pentru Marga, “tot ce este viu si promitator in tara”. Noul Chisinevschi, admirator declarat al lui Putin, recunoaste ca e vorba de o schimbare de regim inceputa in aprilie 2012. In ce directie, domnule Marga? A luminii care vine de la Rasarit? Cred ca daca ar avea o clipa de sinceritate, ar spune ca e mandru de dezastrul politic din vara anului trecut.
Nu merită să comentez sfătoșeniile unui frustrat în fața istoriei. Cu toate acestea, fac cinci mențiuni.
Daca Andrei Plesu este un frustrat, sa admitem ca sursa “Horia” este un mare satisfacut in fata istoriei. Istoria l-a privilegiat, l-a rasplatit, l-a rasfatat si l-a mangaiat. Fostul lector universitar de marxism si presedinte al Consiliului Asociatiilor Studentilor Comunisti din Centrul Universitar Cluj (functie din nomenclatura), cel care dadea informatii Securitatii despre oaspetii straini (batjocorind increderea acestora) isi permite sa-l ia peste picior pe cel care a fost hartuit in anii 80, trimis “la munca de jos”, calomniat, surghiunit din Bucuresti si cate altele. Ii face lui Andrei Plesu un mare hatar: catadicseste sa faca “cinci mentiuni”.
În primul rând, nu există nicio probă pentru susținerile sale în ceea ce mă privește. Eu nu am fost servitorul unei curți care va sfârși într-o detestare generală. Eu nu am discutat niciodată despre modele în politică și nici nu am turnat vreodată pe cineva. Acum observ – cum, de altfel, bănuiam – că Andrei Pleșu și învățăceii săi nu par străini de dosariada menită să-i compromită pe intelectuali, de la Adrian Marino încoace, precum și pe cei care mai pun în mișcare lucrurile. Pe scurt, Andrei Pleșu vorbește fără probe, ceea ce, în condiții normale, ruinează un moralist.
Ba da, domnule Marga, ati fost si sunteti servitorul entuziast al curtii useliste. Ba da, ati dat informari Securitatii sub nume de cod. Daca nu e adavarat ceea ce-a publicat Colegiul CNSAS, dati in judecata aceasta institutie. Cum n-ati facut-o, din cate stiu, pana acum, nu ne ramane decat sa spunem ca nu spuneti adevarul. Adica mintiti. Andrei Plesu nu vorbeste fara probe, Dvs nu spuneti adevarul, deci va descalificati nu doar ca intelectual, dar si ca, vorba raposatului, “simplu cetatean”. De ce recurgeti la deriziune cand vorbit despre oamenii care il pretuiesc pe Andrei Plesu? Este ceva rusinos in a fi “invatacelul” unui intelectual de valoarea sa? Il plang pe tanarul din Romania care nu a intalnit in viata un model spiritual precum acela reprezentat de Andrei Plesu. Are Romania zilelor noastre multe personalitati comparabile cu Andrei Plesu? Mi-e teama ca vorbele Dvs suna blasfematoriu.
În al doilea rând, Andrei Pleșu a folosit, ca puțini alții în această țară, bani publici pentru o promovare personală chestionabilă. Îmi pare rău că trebuie să o spun, căci fiecare luptă pentru recunoaștere. Poți avea însă o conștiință curată câtă vreme tu nu ai promovat decât ca favorit al oricărui regim? Las răspunsul în seama fiecăruia.
Nu Andrei Plesu a folosit bani publici pentru promovare personala, ci Dvs, cu volumul aparut la editura institutiei pe care o conduceti. Ati calcat in picioare principiul esential al evitarii conflictului de interese. Reamintesc ca “New Europe College” este o institutie privata. Cand a fost Andrei Plesu un favorit al regimului comunist? Dvs insa ati fost. Nu cunosc vreun text al Dvs de ruptura cu trecutul de nomenclaturist ideologic. Nu cunosc luari de pozitie in care sa fi sustinut programatic decomunizarea. Andrei Plesu a facut-o. Domnule Marga, nu cred ca ma puteti acuza de parti pris. Cand am scris recomandarea pentru Dvs la Wilson Center, la inceputul anilor 90, am spus ca sunteti un intelectual democrat, un carturar umanist. Pe vremea aceea, cred ca erati. M-am inselat? Ce s-a intamplat intre timp? Chiar aici, pe “Contributors”, am laudat sprijinul Dvs pentru excelenta revista “Verso”, disparuta din pseudo-ratiuni pe care le regretam amandoi. Dar nu am cum sa tac atunci cand vad cum actionati abuziv si discretionar. Nu am cum sa tac atunci cand constat ca v-ati masluit trecutul (stiti bine la ce ma refer). Nu am cum sa tac atunci atacati valorile autentice ale culturii romanesti. Iar Andrei Plesu este una dintre acestea. Nu una dintre multe altele, ci una de varf. In clipa cand ramaneti singur cu constiinta Dvs, sunt convins ca nu puteti contesta acest lucru.
În al treilea rând, Andrei Pleșu se opintește să discute situația României care, precum în orice țară europeană, depinde de politică. Andrei Pleșu vrea imposibilul: să ne convingă de faptul că el nu face politică, atacând politica schimbării unui regim. I-aș spune direct că greșește, căci nu se pot păcăli la infinit oamenii cu un discurs pretins „apolitic”, într-o situație evident dependentă de politică Aproape toate textele sale acre conțin această ipocrizie: înlocuirea discuției politice propriu-zise cu considerații laxe, moral-estetice, despre orice.
Andrei Plesu nu are nevoie de mine ori de altcineva pentru a dovedi falsitatea eclatanta, de-a dreptul buimacitoare, a spuselor Dvs. Sunt cunoscute luarile sale de pozitie critice la adresa unor actiuni ori declaratii ale lui Traian Basescu. La fel, acelasi Andrei Plesu a scris lucruri aspre despre magnatii USL. Andrei Plesu este un spectator angajat, in sensul aronian al conceptului. Dvs sunteti doar angajat. Puteti indica macar o delimitare a Dvs de tandemnul Ponta-Antonescu? Cred ca sunteti prima persoana care il acuza pe dl Plesu de “acreala”. Mi-e teama ca suferiti de o dezolanta confuzie a perceptiilor…
În al patrulea rând, Andrei Pleșu, grație unor împrejurări pe care nu le discut aici, întâmpină puține critici și alternative cunoscute de public la discursul său. El este tratat cu complezență pentru că este mereu simpatic, cum își dorește. În fapt, ce propune Andrei Pleșu? Efectiv nimic. Având respect pentru șarmul său de cafenea, nu pot să nu reiau o maximă: „toate florile să înflorească”. Adaug însă că de aici nu rezultă că toate fructele sunt bune.
Citeste tot articolul si comenteaza pe Contributors.ro
