Am ezitat mult pana sa aleg o ultima parte in trilogia reformei necesare in Romania. Am inceput sa scriu despre munca si raportul cultural la aceasta, dar am abandonat dupa o jumatate de pagina si dupa ce un bun prieten m-a avertizat sa nu fiu prea protestant ca nu voi fi inteles (deja a fi la timp e o cerinta protestanta… Cel putin istoric…).
Discutiile in jurul legii “asistentei” sociale mi-au atras atentia, mai ales ca termenul este folosit si preferat in locul altora posibile, cel din titlu fiind doar o propunere pe care o voi argumenta din perspectiva bio-antropologica. Accentuez asupra acestui fapt, caci pana acum argumentele citite se afla mai degraba in spectrul politic, ideologic sau si sentimental.
Omul este o specie care face parte din putinele specii “eusociale” – vreo douasprezece la numar – alaturi, printre altele, de furnici, termite, albine, si un popandau obscur. Ce inseamna acest lucru? Inseamna ca solutia pentru supravietuire este inteleasa ca solutie de grup si genereaza practici de diviziune a functiunilor bio- sociale . Noi am numi acest lucru diviziunea muncii, insa ea ajunge la nivel biologic – suficient sa ne gandim ca furnicile cedeaza capacitatea reproductiva unei singure femele, celelalte durori devenind sterile lucratoare. Aceste specii eusociale sunt singurele care construiesc structuri complexe de locuire, mai mult sau mai putin permanente, si care efectiv asigura solidaritatea de grup necesara supravietuirii.
Acum, in lumea biologilor exista o explicatie dominanta a altruismului care se intalneste peste tot in lumea vie, eusociala sau nu, bazata pe reducerea teoriei lui Darwin la interpretarea urmatoare: fiecare individ este interesat sa isi transmita genele si asta ar fi generatorul principal al solidaritatii care se manifesta in grupul inrudit – haita, clan, etc. Astfel, unii indivizi se sacrifica pentru perpetuarea genetica a fondului familial. E o perspectiva pe care si antropologii o folosesc mult in studiul retelelor de rudenie, o perspectiva atat de adancita in practica stiintifica incat a devenit nechestionabila. Ea se rasfrange asupra lumii sociale si explica un fenomen des intalnit: nepotismul, favorizarea familiei.
Insa aceasta explicatie nu cuprinde toate fenomenele legate de lumea vie, cu atat mai putin se pare lumea fiintelor eusociale – cele care, repet, sunt singurele capabile sa construiasca structuri materiale complexe de locuire. Cum explicam deci largirea grupului de la familie la structuri complexe, cum explicam diviziunea muncii si specializarea, cum explicam iesirea de sub tirania patriarhala si acceptarea structurilor moderne democratice care implica recunoasterea celuilalt ca parte din acelasi grup fara a fi inrudit? Inca din primele sale scrieri, biologul E.O. Wilson cauta explicatia in studiul fiintelor eusociale, in special al furnicilor. Un recent articol al sau aparut in revista Nature – imediat si vehement controversat – propune o alternativa de gandire: altruismul nu ar fi neaparat generat de egoismul reproducerii genetice ci de necesitatea supravietuirii speciei asigurate prin grupul structurat in afara rudeniei dar care este solidar prin diviziunea muncii. Suportul demonstratiei sale este asigurat si de colaborarea cu doi matematicieni printre care Corina Tarnita (cercetator la Harvard, de origine romana). Un articol in The Atlantic, semnat de Howard W. French acopera bine cariera si teoria lui Wilson. Extrag aici pasajul important pentru argumentare : ” ‘agentul cauzal este [...] avantajul [construirii] unui cuib ce poate fi aparat.’ Cu alte cuvinte creaturile eusociale sunt determinate sa colaboreze nu datorita rudeniei ci datorita avantajelor pe care fiecare grup le castiga prin diviziunea muncii.”
Citeste tot articolul si comenteaza pe Contributors.ro
