Interviu HotNews.ro

Vineri, 21 august 2009, 8:32 Actualitate | Internaţional

Lumea spionajului nu seamana deloc cu cea in care se invarte James Bond, spune I.C. Smith, unul dintre cei mai longevivi si cunoscuti agenti ai Biroului Federal de Investigatii din SUA. Intr-un interviu pentru HotNews.ro, I.C. vorbeste despre sexspionaj, despre respectul pentru Stasi, despre Caraman si Pacepa si cum FBI si CIA au ratat sansa sa impiedice atentatele din 11 septembrie.

Adrian Novac: Un diplomat englez a demisionat recent dupa ce a fost filmat cu prostituate. Consulul roman in Moldova a fost inregistrat si el intr-un caz similar. Este santajul sexual o modalitate de a elimina o figura publica? Cat de dese sunt astfel de cazuri in lumea serviciilor secrete?
I.C. Smith: Istoria este clara in acesta privinta: sexul si spionajul au fost mana in mana inca de la inceputuri. Sun Tzu a vorbit despre folosirea concubinelor in obtinerea de informatii. Chiar in Biblie putem citi povestea lui Samson care a fost tradat de Dalila catre filisteni, dupa ce aceasta le-a spus dusmanilor ca parul lui era sursa puterii sale extraordinare.

In timpul Razboiului Rece, a existat cazul Gabrielei Kliem, doar una dintre cele cateva tactici pline de succes adoptate de catre Stasi. Kliem a fost secretara vest-germana de la ambasada americana din Bonn, sedusa de un agent Stasi est-german. Kliem a oferit o multime de documente iubitului sau, fara sa suspecteze ca el era agent Stasi si avea sotie in Germania de Est.

Mult mai recent, am avut aici, in Statele Unite, cazul scandalos Parlor Maid, in care a fost implicata o chinezoaica care a avut relatii sexuale nu doar cu unul, ci cu doi agenti de contrainformatii din FBI. Recent, la Conferinta internationala a spionilor din Raleigh, am discutat in detaliu acest caz si altele de "sexspionaj".

Asadar, sexul si spionajul sunt active si prezente in continuare. In arena politica sunt, de asemenea, inca raspandite. Poate ca exista "ceva" in situatia unui politician ales intr-o pozitie publica care il face sa-si asume astfel de riscuri. Sau, poate, devin politicieni tocmai cei care sunt dispusi sa-si asume astfel de riscuri.

Aici, in Statele Unite, acest lucru este o continua sursa de amuzament si uimire. Toti ne aducem aminte de "flirtul" pe care presedintele Bill Clinton l-a avut cu Monica Lewinsky la Casa Alba. Si, chiar in acest an, au existat cazurile unor importanti politcieni prinsi ca au avut relatii cu femei care nu erau sotiile lor: guvernatorul din Carolina de Sud a disparut cateva zile, recunoscand ulterior ca a zburat spre Argentina la amanta sa, iar un influent senator din Nevada a fost prins avand o relatie sexuala cu o membra din staff-ul sau. In paranteza fie spus, atat guvernatorul, cat si senatorul sunt fundamentalisti religiosi, care au adoptat valorile familiale si voteaza conservator de fiecare data. Exista ironii chiar si in politica si sex!

A.N.: Avem in Romania numeroase cazuri de politicieni implicati in cazuri de coruptie insa foarte putini dintre ei ajung sa fie condamnati. Pe de alta parte, putem vedea ca politicieni americani, demascati ca fiind corupti, ajung in inchisoare. De ce credeti ca se intampla asta? E America mult mai dispusa sa lupte impotriva coruptiei?
I.C.: Am spus deseori ca democratizarea unei tari este un proces, nu un eveniment, lucru pe care noi, cei din Statele Unite, il mai uitam uneori. Irakul este un exemplu in acest sens.

Romania a avut generatii intregi care n-au experimentat democratia si este nedrept poate sa ne asteptam ca Romania, sau orice tara de acest fel, sa devina pur si simplu peste noapte o practicanta a democratiei.

Pe de alta parte, am comparat uneori coruptia publica cu spionajul: ambele au loc atunci cand se produce o tradare fundamentala a increderii publice. In plus, coruptia mai ales, dar si spionajul pana la un punct,  au un efect devastator in ceea ce priveste increderea publicului in institutiile de guvernamant si in cei alesi sa conduca acele institutii. Si coruptia, dar si spionajul, au un impact nefavorabil asupra securitatii nationale a tarii.

Nu pot sa vorbesc in mod specific despre situatia din Romania, insa pot sa-ti spun ce cred ca este esential pentru o tara ca sa poata combate coruptia: trebuie sa existe un sistem judiciar independent si trebuie sa existe un sistem penal (incluzand procurori si anchetatori) liber de influente politice si interferente. Acesta este o cerinta uriasa. In cazul nostru, al americanilor, dupa atatia ani, inca avem incercari de interferenta a oficialilor in anchete "delicate" din punct de vedere politic. Procurorii trebuie sa aiba nu doar independenta pentru a conduce astfel de anchete si, de asemenea, nu trebuie sa se teama. Si, in plus, e impoartant daca procurorii nu au ei insisi ambitii politice.

Cat priveste anchetele, ele trebuie sa fie conduse de cineva care nu e interesat neaparat in promovare si care are puterea sa reziste presiunii din interiorul propriei institutii, atunci cand e necesar sa realizeze o investigatie "sensibila" din punct de vedere politic. De exemplu, cand am fost transferat in Arkansas, am putut sa ma retrag si am luat decizia de a nu mai accepta orice alta promovare care mi se ofera. Cu alte cuvinte, cariera mea nu putea fi afectata nefavorabil de anchetarea potentilor politici.

Insa, chiar si astazi, sunt inca uimit de siretenia unora dintre politicieni care cred ca au mostenit dreptul sa-si abuzeze functiile, din simplul motiv ca au fost alesi. Faptul ca citesc despre ei in ziare sau aud despre ei la stiri este insa  reconfortant, chiar si numai pentru faptul ca realizez ca sistemul pe care il avem in aceasta tara functioneaza. Nimeni, dar absolut nimeni nu trebuie sa fie deasupra legilor. Cei care sunt in functii alese trebuie sa aiba standarde de responsabilitate mai inalte decat cetatenii care i-au pus in acele pozitii.

Cred ca noi, in Statele Unite, consideram coruptia publica ca fiind complet inacceptabila, insa aceasta este rezultatul unui proces de democratizare care a durat decenii la rand, un proces care inca se desfasoara. Sper ca lucrul acesta sa se intample si in Romania. Dati-i timp, insa puneti presiune pe cei care au tradat increderea celor care i-au ales.


Despre spionul de tip James Bond si vecinul tacut de alaturi

A.N.: Care este profilul "clasic" al unui spion? Este mai aproape de imaginea de James Bond sau de cea a vecinului linistit de alaturi?
I.C.: Am cunoscut atat personajul flamboiant, extravagant care era apropiat de James Bond-ul lui Ian Fleming, dar si pe cel al vecinului de alaturi, tacut si modest. Pot sa pun insa fara ezitare ca cel din urma este cel mai eficient. Spionul perfect este acela care se afla intr-o camera si despre care, ulterior, nimeni nu-si aminteste ca a fost acolo. Spionul perfect nu are infatisare, cel putin la exterior nu prezinta interes pentru nimeni.

Un bun exemplu este cel al lui Larry Wu-tai Chin (n.red. agentul CIA care a lucrat trei decenii pentru chinezi) care era mereu gata sa munceasca, intotdeauna placut si nu parea niciodata interesat sa primeasca medalii sau felicitari. Se spunea despre el ca avea putina personalitate, ambitie scazuta insa era de incredere si intotdeauna la dispozitie. Si a fost eficient pentru 30 de ani. Acesta este genul de spion care este cel mai eficient.

A.N.Ce face un agent FBI? Viata lui e aventuroasa si plina de neprevazut, precum cea infatisata din filmele de la Hollywood?
I.C.: Cei mai buni agenti FBI sunt cei cu vieti bine inchegate, cu familii, prieteni si interese dintre cele mai diferite. Acest tip de agent este foarte rar portretizat in filme si romane. Cei mai multi dintre agentii care apar in carti de fictiune sunt enigmatici si, de multe ori, lupi singuratici. Agentul FBI clasic are insa familie, se concentreaza pe aceleasi lucruri ca si vecinii din cartier, se gandeste cum sa plateasca facturile si daca isi permite aparatul dentar al copiilor, daca sa accepte o promovare care inseamna sa-si ia familia si sa se mute intr-un oras strain. Aceasta este viata tipica pentru un agent FBI.

Si este o viata care are propriile ei contradictii. De exemplu, n-am putut niciodata sa spun familiei ce faceam, nici chiar sotiei mele. Sa afle aceste lucruri ar fi insemnat sa poarte o povara uriasa pe umeri, fara sa punem la socoteala faptul ca, in domeniul securitatii nationale, a impartasi din secretele pe care ti le-a incredintat FBI ar fi o incalcare a increderii. Cand am scris volumul INSIDE, nu i-am aratat sotiei manuscrisul pana ce nu a fost procesat de FBI.



Spionajul in Europa de Est. Caraman si Pacepa

A.N.: Ati fost seful unitatii diviziei de contrainformatii pentru Germania de Est si, probabil, ati avut de-a face cu numerosi spioni din fostele tari comuniste. Cum erau ei? Cat de eficienta era munca lor?
I.C.: In FBI, la fel ca in oricare alt serviciu de securitate sau de informatii, exista o practica esentiala a "ceea ce trebuie sa stii". Cu alte cuvinte, o persoana trebuie sa cunoasca anchetele de care trebuie sa stie si atat. Astfel incat, e dificil pentru mine sa comentez activitatile serviciilor de informatii din Polonia sau Cehoslovacia, de exemplu.

Am avut insa atunci, si acum poate si mai mult, o mare admiratie pentru Stasi. Cred ca a fost cel mai important serviciu de informatii din cadrul blocului sovietic, superior chiar KGB-ului. Cred ca una dintre marile enigme ale Razboiului Rece a fost lipsa relativa de succes a Occidentului impotriva celor din Stasi. Din punctul de vedere al FBI-ului, au fost oportunitati foarte putine de a localiza si a recruta spioni Stasi. Preocuparea principala a est-germanilor era Germania federala, unde au avut succese mari, si nu Statele Unite. Acesta a limitat si ea capacitatea FBI de a desfasura operatiuni de contrainformatii eficiente impotriva celor din Stasi. Chiar si cu o agenda limitata, daca stam sa ii comparam cu MI-6, KGB sau CIA, est-germanii au reprezentat un serviciu mai dur, mai inventiv si mai dedicat decat maestrii lor sovietici.

A.N.: Mihai Caraman a fost un celebru spion roman in interiorul NATO. Va amintiti de cazul sau? Cat de mari au fost pagubele facute de el si de agentii sai pentru Alianta Nord-Atlantica?
I.C.: Pentru a-l parafraza pe faimosul umorist american Will Rogers, stiu despre Caraman numai ceea ce am citit in ziare. Din cate cunosc, Mihai Caraman a fost singurul ofiter de contrainformatii dinntr-o tara a blocului sovietic care a primit o recompensa inalta din partea KGB pentru munca desfasurata impotriva NATO. In plus, au existat controverse legate de pastrarea sa intr-o functie guvernamentala dupa caderea comunismului, in timp ce pentru generalul Ion Mihai Pacepa inca se pastra sentinta de condamnare la moarte, ani buni dupa moartea lui Nicolae Ceausescu.

Insa ce pot sa afirrm este ca despre Mihai Caraman se spunea ca a fost extraordinar de eficient in sustragerea secretelor NATO, care erau apoi date sovieticilor. Pagubele produse de actiunile sale au fost enorme, insa, in mod evident, nu moartale pentru NATO.

A.N.: Fostul general Ion Mihai Pacepa a fost cel mai inalt ofiter din serviciile secrete care a evadat vreodata din fostul bloc estic. A fugit in Statele Unite si a cooperat cu serviciile de informatii americane in diferite operatiuni impotriva regimurilor comuniste din Europa de Est. Cum i-ati caracteriza activitatea dupa ce ajuns in SUA? A ajutat el la doborarea Cortinei de fier?
I.C.: N-am avut ocazia sa ma intalnesc cu generalul Pacepa insa eram constient de existenta sa. Nu-mi amintesc sa fi vazut vreunul dintre rapoartele sale, mai ales ca actionam in domenii in care probabil ca el nu activa. Stiu ca locuia in SUA la cativa ani dupa ce guvernul comunist din Romania fusese rasturnat si nu cred ca s-a intors vreodata in tara.

In SUA exista un numar mare de oameni care au "tradat" tarile lor si au facut din SUA noua lor casa: fosti ofiteri KGB, ofiteri de informatii si militari cubanezi, spioni chinezi, oficiali de contrainformatii polonezi. Multi duc o viata linistita, la vedere, in timp ce altii, chiar si astazi, traiesc sub identitati asumate, avand "trecutul" creat de noi. 

Insa cat de importanti au fost spionii din ambele tabere in timpul Razboiului Rece este o problema pe care academicienii si profesionistii din lumea informatiilor inca o discuta. Dupa parerea mea, razboaiele dintre serviciile de informatii au fost un succes daca tinem cont de faptul ca ele au impiedicat un conflict mult mai mare si mai periculos intre marile puteri. Pentru cei care au "tradat" de ambele parti, voluntarii (si cei mai multi dintre cei care au lucrat pentru cealalta tabara au fost voluntari si nu oameni recrutati; erau simplii mercenari in motivatia lor)  au oferit o idee in ceea ce priveste modul de gandire al celeilate tabere, nu doar al capacitatilor militare.

Asa ca, daca tinem cont de acest lucru, dezvaluirile generalului Pacepa legate de agentiile de informatii din blocul comunist sau de Pactul de la Varsovia, nu doar Romania, au dus fara indoiala la o intelegere mai profunda a modului de gandire si a atitudinii adversarului. In "Arta Razboiului", Sun Tzu scria cu mai mult de 2500 de ani in urma: "Cunoasterea dispozitiei adversarului poate fi obtinuta de la alti oameni si... dispozitiile inamicului pot fi obtinute doar de la spioni". Este, in opinia mea, la fel de important sa cunosti starea adversarului, cat si capacitatiile sale militare. 


Esecurile FBI si CIA. Lupta impotriva terorismului

A.N.: FBI si alte agentii de informatii au fost criticate pentru ca nu au anticipat atentatele de la 11 septembrie 2001. Sunt aceste critici justificate? Cum s-a intamplat ca nu au reusit sa le intrevada?
I.C.: Orice critica la adresa FBI, CIA, NSA si alta agentie de acest fel, pentru esecul lor in ceea ce priveste atacurile din 11 septembrie, este complet justificata. Scopul principal al existentei acestor servicii este acela de a proteja poporul american. Ei insa au esuat.

Din punctul de vedere al FBI, nu a fost vorba despre o lipsa de informatii. Agenti ai Biroului Federal din Oklahoma, Minnesota, New York si New Mexico au trimis avertismente cartierului general al FBI, in legatura cu faptul ca ceva nu era in regula si chiar au recomandat declansarea unor investigatii. Un agent a cerut, de exemplu, ca FBI sa contacteze toate scolile de zbor din SUA pentru a determina cine sunt cursantii, dupa ce s-a aflat ca exista un numar de studenti din Orientul Mijlociu care iau lectii de zbor, inclusiv unul care avea un poster cu Osama ben Laden in camera sa. Un alt agent a relatat ca un student le-a spus instructorilor sai ca doreste sa invete doar cum se piloteaza un avion, fara sa fie interesat sa invete metodele de decolare si aterizare.

Toate aceste informatii au fost pur si simplu ignorate de factorii de decizie din cartierul general, un grup de birocrati de cea mai rea speta, care au uitat ca erau anchetatori si nu birocrati. Informatia a existat; modul de implementare a acestei informatii a fost insa cel care a dus la esec.


A.N.: Ce e diferit acum? E America mai protejata, mai securizata?
I.C.: Raspunsul scurt este acela ca nu stiu daca suntem mai protejati. A fost dificil sa facem distinctie intre afirmatiile legate de contracarea unor atacuri si realitate si logoree politica. Credinta mea este ca nu a fost niciun atac adevarat care sa fi fost oprit. Al Qaeda actioneaza bazandu-se pe propria sa agenda si pe propriul scenariu, nu pe unul folosit de SUA sau de oricine altcineva.

Cineva poate spune ca au trecut ani multi intre atacurile de la World Trade Center (n.red 1993 si 2001) si eu suspectez faptul ca Al Qaeda, daca inca mai are capacitatea sa coordoneze astfel de atacuri, nu face altceva decat sa castige timp si sa aleaga o tinta, precum si cele mai bune mijloace de atac. Si tineti cont de faptul ca succesul atacatorilor din 11 septembrie s-a datorat atat incapacitatii sistemului de securitate creat sa opreasca astfel de atacuri, cat si abilitatii atentatorilor.

Atacatorii au incalcat orice regula a clandestinitatii in saptamanile care au precedat atentatelor: au umblat cu mari sume de bani, au luat amenzi pentru viteza, au mers la cluburi de striptease, au avut postere cu Osama ben Laden in camere. Si au fost inca multe alte lucruri, incluzand informatii provenite din partea comunitatii internationale potrivit carora Al Qaeda vrea sa recurga la atacuri sinucigase realizate cu avioane, care ar fi trebuit sa sune alarma. Informatia a existat, insa a fost ignorata.

Insa, in Statele Unite, lucrurile sunt diferite. Este pur si simplu o bataie de cap sa zbori, tinand cont de masurile draconice de securitate care sfideaza logica. De exemplu, din cauza corectitudinii politice, nu poti sa faci diferente intre pasageri. Cu siguranta ca nu au existat cazuri in care bunici infirme, care merg cu ajutorul bastonului, au incercat sa deturneze un avion, insa procedurile de securitate prin care trebuie sa treaca ele sunt aproape identice cu cele folosite in cazul barbatilor din Orientul Mijlociu.

Si, din punct de vedere legislativ, am adoptat asa-numitul Patriot Act, care este exemplu de democratie in faza ei cea mai proasta. Legiuitorii, grabindu-se sa le arate alegatorilor ca fac ceva, au adoptat o lege urias, au creat o birocratie greoaie si care nu functioneaza, Departamentul Securitatii Interne, deregland activitatea unor agentii importante precum Garda de Coasta si Serviciul Secret. Nimeni nu si-a pus o intrebare simpla: "Daca Patriot Act ar fi fost adoptat inainte de 11 septembrie, ar fi prevenit atacurile?" Raspunsul este un NU categoric! Dar congressmenii au adoptat documentul, putini, daca nu niciunul, l-au citit, apoi s-au intors in districtele lor zicand ca au rezolvat problema.

Suntem oare mai protejati decat inainte de 11 septembrie? Probabil ca da, datorita multelor resurse varsate in comunitatile din domeniul inteligentei si al aplicarii legii, dar si a succeselor militare impotriva Al Qaeda si a talibanilor. Insa nu stim cu siguranta daca Al Qaeda a incercat intr-adevar sa lanseze un alt atac important.


A.N.: Castiga SUA si aliatii lor, intre care si Romania, razboiul impotriva terorismului?
I.C.: Una dintre caracteristicile terorismului de orice fel este aceea ce are un caracter ciclic. Exista un flux si un reflux al amenintarilor reprezentate de diferitele grupari teroriste si chair de tipurile de terorism pe care le reprezinta. De exemplu, aici, in Statele Unite, am vazut grupuri precum Weathermen castigand importanta, pentru ca apoi sa intre intr-un con de umbra si sa fie inlocuit de miscari de extrema dreapta, precum militiile.

Desigur, Weathermen si militiile sunt teroristi domestici, in timp ce Al Qaeda este o organizatie internationala. Insa la fel a fost si Armata Rosie japoneza, care a disparut in neant dupa ce se ridicase. Daca privim Al Qaeda in acelasi fel, am putea spune ca organizatia va disparea ca si amenintare terorista. Unii cred, si tin sa le dau dreptate, ca acest lucru se intampla chiar in aceste momente. Cu timpul, teroristii pur si simplu isi pierd capacitatea si dorinta de a-si continua operatiunile.

Daca intra-adevar asta se intampla in prezent, atunci va fi foarte dificil sa evaluam cat de bine ne descurcam impotriva terorismului reprezentat de gruparile din Orientul Mijlociu si de Al Qaeda in particular.  Declinul activitatilor teroriste ale Al Qaeda este datorat eforturilor comune, atat din punct de vedere militar cat si al schimbului de informatii, al natiunilor din intreaga lume sau e vorba despre faptul ca teroristii insisi nu mai au suflu? Cred ca este o combinatie a ambelor lucruri.

Insa exista un aspect pozitiv al cooperarii dintre natiuni, care au descoperit ca exista un lucru care le uneste si care depaseste barierele de limba, cultura, istorie. Este nevoia de a colabora in orice chestiune care depaseste frontierele, iar terorismul se afla la mijlocul acestui lucru. Cooperarea internationala este esentiala in lumea de astazi, si aceasta include colaborarea in chestiuni de economie, infractiuni informatice, droguri, imigratie, genocid si, evident, terorism.


Citeste mai multe despre I.C.Smith pe pagina sa de Internet. Biografia sa informala poate fi citita in documentul atasat.