In numarul sau pe lunile iulie-august, care apare azi, 8 iulie, in chioscuri, prestigioasa revista “Cahiers du Cinéma” publica un top de zece pozitii consacrat celor mai subversive filme din intreaga istorie a cinematografiei. Printre acestea se numara si filmul-eseu “Videograme dintr-o revolutie”, realizat de Andrei Ujica si Harun Farocki in 1992.

Dupa cum spune Nicole Brenez prezentand topul, revista si-a ales ca motto intrebarea retorica “Poate dialectica sa sparga zidul de caramida?”. In fiecare luna sunt alese zece personalitati si o tema. Cele zece personalitati alcatuiesc un “Consiliu de Insecuritate”. Rezultatele sunt asezate in revista in ordine cronologica, deci ideea de top nu presupune un clasament.

Singura cerinta este ca votantii sa redacteze si o fraza justificativa pentru alegerea facuta. Ideea acestor topuri (in numarul urmator va fi publicata lista celor mai bune zece filme despre curaj) este de a da o replica voturilor de pe site-ul de specialitate imdb.com si box-office-ului (care nu tradeaza calitatea cat cantitatea), opunandu-le preferintele unor cunoscatori.

Titlul topului e si el subversiv, nu doar lista - “Top of the Pops 3000 Anti-IMDB”.

“Videograme dintr-o revolutie”/ “Videogramme einer Revolution”, realizat de AndreiUjica si Harun Farocki in 1992, a fost considerat cel mai subversiv film din istorie de catre cineastul argentinian Mauro Andrizzi.

Iata cum justifica Mauro Andrizzi alegerea sa:

“Revolutia, in direct. Cum sa faci o revolutie cu ajutorul televiziunii. Un bun exemplu pentru folosirea web-ului. Cel mai bun moment al filmului: figura lui Ceausescu surprinsa de aparatul de filmat al televiziunii oficiale, in momentul in care oamenii incep sa se anime in fata Comitetului Central. Nicio imagine cu multimea, doar fata lui impietrita, holbandu-se nu se stie unde. Apoi, camera filmeaza cerul si tot ce inregistreaza sunt cerul si strigatele. Cinema pur. Revolutia, in direct.”

Celelalte filme care alcatuiesc impreuna cu “Videograme dintr-o revolutie” acest top sunt:

- “Kinoglaz” (URSS, 1924) de Dziga Vertov (votat de Jorge Amaro, brutar, Portugalia)

- “Fericire” (URSS, 1934) de Aleksandr Medvedkin si “Salò” (Italia, 1975) de Pier PaoloPasolini (votate de Hamé, musician, scriitor, cineast, Franta)

- “Ryakushô renzoku shasatsuma”/ “A.K.A. Serial Killer” (Japonia, 1969) de MasaoAdachi (votat de Go Hirasawa, istoric de film, Japonia)

- “Daddy” (Franta/Marea Britanie, 1973) de Niki de Saint-Phalle si Peter Whitehead (nominalizat de Peter Whitehead, cineast, romancier, Marea Britanie)

- “Epileptic Seizure Comparison” (SUA, 1976) de Paul Sharits (votat de Federico Rossin, critic de cinema, Italia)

- "You Killed Me First" (SUA, 1985) de Richard Kern(votat de Richard Hell, cantaret si scriitor, SUA, dupa ce nominalizase alte patru titluri memorabile: "Le diable probablement" de Robert Bresson, "Gummo" de Harmony Korine, "Flaming Creatures" de Jack Smith si "Empire" de Andy Warhol.).

- “Ultima tentatie a lui Iisus” (SUA, 1988) de Martin Scorsese (votat de Mounir Fatmi, artist plastic si video, Maroc)

- un speech al lui Stephen Colbert din 2006 (se gaseste aici www.youtibe.com/watch?v=BSE_saVX_2A), votat de Adrian Martin, critic si profesor, Australia

-“1/48''” (Mexic, 2008) de Jorge Lorenzo Flores Garza (votat de Alexandre Horwath, director Filmuseum, Austria)

“Prezenta intr-un Top Ten din toata istoria filmului reprezinta dupa parerea mea un fel de canonizare la varf a Videogramelor…, dupa ce devenise de mult un titlu de referinta si intrase in repertoriul clasic international”, a declarat Andrei Ujica pentru HotNews.ro.

Fost textier al trupei Phoenix si scriitor, Andrei Ujica locuieste de multi ani in Germania. El este autorul filmului documentar “Out of the Present”, considerat un film-cult. Se afla in lucru cu un nou film, care va inchide o trilogie consacrata comunismului, “Autobiografia lui Nicolae Ceausescu”.

“Videograme dintr-o revolutie” este un film-eseu ce retine momentele cele mai importante ale revolutiei din decembrie 1989. Vazut azi, da impresia unei capsule a timpului, nu doar pentru ca retine momentele memorabile ale acelor zile si pentru ca arata cat de important e rolul imaginii in lumea in care traim, dar si pentru ca, paradoxal, cu fiecare an care trece face ca revolutia sa para tot mai usor de inteles.