Bucuresti punkt Bonn, emisiune HotNews.ro-DW

Discutie online Jurnalistii Vlad Mixich si Laurentiu Diaconu-Colintineanu, autorii materialului A venit urata: Acest proiect se vrea a fi inceputul unei campanii

de Redactia     HotNews.ro
Joi, 10 septembrie 2009, 15:30 Actualitate | Esenţial

Vlad Mixich si Laurentiu Diaconu-Colintineanu
Foto: HotNews.ro
A venit Urâta” este primul material multimedia din Romania in care cinci personaje (printre care Neagu Djuvara si Mihaela Miroiu) vorbesc in public despre felul in care s-au confruntat cu depresia. Doi jurnalisti romani, Vlad Mixich si Laurentiu Diaconu-Colintineanu, au lucrat la acest proiect vreme de sase luni. Cei doi au discuta tonline cu cititorii HotNews.ro despre incarcatura emotionala ivita pe parcursul acestui demers, despre culisele proiectului si daca societatea romaneasca stigmatizeaza sau nu depresia. Cele mai bune intrebari de la intalnirea online se vor regasi in emisiunea "Bucuresti punkt Bonn", realizata de HotNews.ro si Deutsche Welle.
  • Intalnirea s-a incheiat
  • Nota redactiei: Pentru a pastra coerenta si relevanta discutiei, nu vom valida comentariile care nu se refera la temele anuntate, care nu contin intrebari sau care constau in atacuri la persoana.

Proiectul multimedia “A venit Urâta!” a fost vizionat de peste 30.000 de persoane. În acelaşi context, intervenţii despre depresie au mai apărut la Realitatea TV, Kiss FM şi pe site-urile mai multor bloggeri români cunoscuţi. Peste o sută de mesaje, printre care şi mărturiile celor care au trecut prin episoade depresive, s-au transformat intr-o reactie in lant la gestul de un curaj admirabil al celor cinci personaje principale: profesorul universitar Mihaela Miroiu, lumanararul Fanel, designerul Carla Szabo, un fotograf anonim si istoricul Neagu Djuvara.     
 
Carte de vizita Laurentiu Diaconu-Colintineanu
  • Redactor Deutsche Welle – Bonn, Germania.
  • Si-a inceput cariera la Radio Romania International, sectia germana.
  • Castigator a doua Fellowship-uri pentru jurnalism radio & online in Germania.
  • Licentiat in economie.
Carte de vizita Vlad Mixich
  • Premiul “Tanarul Jurnalist al Anului” – Freedom House, 2009.
  • 2008/2009 ‘Rosalynn Carter’ fellow for Mental Health Journalism.
  • Premiul “Deutsche Welle pentru Tineri Jurnalisti” - 2007.
  • Psihoterapeut.


Citeste mai multe despre   


















Întrebari puse de cititorii HotNews.ro:


  • Întrebarea nr. 1 fonf

    a fost greu sa-i convingeti pe cei 5 sa vorbeasca despre experienta lor?

    • Vlad Mixich

      E un mare dar pentru noi toti ca ei au acceptat sa vorbeasca. Sunt admirabil de curajosi. Pe curajosi nu e greu sa-i convingi sa fie curajosi. Greu a fost insa sa-i gasim. Neasteptat de greu.

  • Întrebarea nr. 2 kar

    cum v-a venit ideea sa faceti un material despre depresie?

    • Laurentiu Diaconu Colintineanu

      Ideea unui material despre depresie a venit odata cu un Fellowship al The Carter Center din SUA, mai exact prin The Rosalynn Carter Fellowship for Mental Health Journalism. Aceasta bursa a putut fi accesata de Vlad prin intermediul Centrului pentru Jurnalism Independent. Apoi proiectul s-a bucurat de sprijinul Deutsche Welle si HotNews.ro, precum si de cel al multor alte persoane.

  • Întrebarea nr. 3 Sandra

    1. Cum ii convingi pe oameni sa vorbeasca despre o experienta atat de personala si de inconfortabila cu restul lumii?

    2. Inteleg ca ati lucrat la proiect sase luni. Cat din timpul asta a fost munca pentru a gasi personaje si cat munca de convingere?

    3. Cum ati ales acesti cinci oameni, primii inclusi intr-un proiect banuiesc mai amplu?

    4. Ce i-a motivat sa se destainuie. Fiecare a rezonat la altceva, a existat un argument suprem?

    5. Ce i-a speriat cel mai tare la proiect?

    6. Care dintre ei a fost cel mai reticent si de ce?

    7. Cum i-a ajutat pe fiecare dintre ei faptul ca au marturisit public ca sufera sau au suferit de depresie?

    8. Cum va continua proiectul?

    • Vlad Mixich

      1. Repet: mai greu este sa-i gasesti pe cei curajosi. Odata gasiti...e numai meritul lor.
      2. Cred ca am petrecut cam 3 luni pana ce galeria de curajosi a fost completa. Apoi restul a fost munca de miner: editare, montaj etc.
      3. Practic nu noi i-am ales, ci ei au ales sa aiba incredere in noi.
      4. I-a motivat urmatorul gand(si aici vorbesc despre o componenta comuna): povestea lor poate ii va ajuta si pe altii sa nu se mai simta atat de singuri.
      5. Ca oamenii nu vor intelege. Ca noi romanii nu vom intelege. Ca lumea va ridica piatra...
      6. Cel mai reticent a fost cel care ne-a refuzat. Cei care ne-au refuzat. Si au fost multi, foarte multi si unii foarte cunoscuti. Dar cei care ne-au refuzat ne-au si ajutat trimitandu-ne la alti oameni cu care am fi putut vorbi.

    • Vlad Mixich

      8. Avem cateva planuri si idei noi...Toate la timpul lor. Insa proiectul va fi continuat de toti cei care au vazut filmuletele. Si au inteles...

  • Întrebarea nr. 4 RTT

    Nu credeti ca prin aceasta campanie aproape cu conotatii afectuoase trivializati o boala psihica? De ce nu si parerea unui psihiatru de renume?

    • Laurentiu Diaconu Colintineanu

      Acest proiect multimedia se doreste a fi inceputul unei campanii, respectiv, mai exact, al unei dezbateri in societatea romaneasca. Diferitele conotatii ce reies din proiect sunt ale persoanelor care au avut curajul sa vorbeasca public despre suferinta lor. Am dorit sa avem, bineinteles, opinia unui specialist, a unui psihiatru, in proiectul nostru. Dar o opinie specializata fundamentata nu cred ca este conditionata de renumele persoanei respective. In plus, depresia nu este o boala senzationala. Este o afectiune comuna si, din pacate, din ce in ce mai comuna in epoca noastra.

  • Întrebarea nr. 5 marius

    observ ca este psihoterapeut. Exista vreun interes pecuniar care motiveaza acest demers al dlui Mixich? Multumesc.

    • Vlad Mixich

      As vrea eu sa existe un interes pecuniar. Daca aveti vreo idee nu va sfiiti. :-) Toate mesajele primite care solicita un ajutor specializat sunt redirectionate catre specialisti cu care eu nu am niciun fel de cointeresare. Stiu ca este incredibil pentru Romania dar nu: nu ma aleg ca psihoterapeut cu nimic dupa acest proiect. Ca om insa am primit o comoara uriasa.

  • Întrebarea nr. 6 oana

    S-a vorbit de mai multe ori in material despre psihiatrie, despre medicatie si spitalizare. As fi vrut sa se vorbeasca mai mult despre psihoterapie si despre beneficiile pe care le poate avea in cazurile de depresie. As vrea sa inteleg mai bine cum stau impreuna si se influenteaza una pe cealalta ideile de dezechilibru chimic manageriabil prin medicatie si interventie prin psihoterapie. Exista solutii pe care le poate oferi psihoterapia? Daca da, ce tip de psihoterapie ar fi indicat? Multumesc si felicitari pentru proiect, este realizat intr-un mod foarte empatic si special. Singurul lucru care mi-a displacut a fost denumirea data depresiei (urata). Mi s-a parut ca izoleaza si mai mult o componenta care s-ar cere mai degraba integrata. In rest, felicitari!

    • Vlad Mixich

      In functie de forma de depresie terapeutul alege fie terapia medicamentoasa fie psihoterapia. De exemplu la adolescenti se recomanda exclusiv psihoterapia. In alte cazuri cele doua urmeaza una celeilalte. Psihoterapia da, ofera solutii. Exista mai multe forme de psihoterapie precum exista si mai multe tipuri de medicatie. Pentru depresie se recomanda terapia cognitiv-comportamentala, terapia familiala sau logoterapia. Si multumim pentru felicitari, le transmit mai departe celor cinci.

  • Întrebarea nr. 7 dinu

    V-ati gandit sa continuati proiectul vorbind si despre alte "urate" din jurul nostru? Cum ar fi dependenta de alcool!
    Felicitari pentru initiativa si realizarea profesionista!

    • Laurentiu Diaconu Colintineanu

      Intr-adevar sugestia este foarte buna. Cu siguranta exista si alte "Urate" care ar merita aceeasi atentie. Ne-am gandit catre finalul acestui proiect la posibilitatea de a continua si cu alte teme de relevanta la nivelul intregii societati. Ma refer aici la subiecte cu adevarat sociale. Multumim pentru aprecieri si promitem ca la urmatoarea "sedinta de echipa" vom lua in considerare toate sugestiile pentru proiecte noi venite de la cititorii nostri. In fond nu exista sursa mai buna pentru un jurnalist decat dorinta publicului, respectiv problemele semnalate de acesta.

  • Întrebarea nr. 8 ema

    O intrebare usor off-topic, dar ma macina de cand am vazut materialul cu Carla Szabo. Cazul ei difera de al celorlalti, prin faptul ca nu a apelat la medicatie (cel nu putin nu mentioneaza acest lucru), ci doar la psihoterapie. O urmaream si ma intrebam daca i s-a pus diagnosticul de depresie si daca da, de catre cine. Intrebarea mea, pentru ca ati pornit o dezbatere si ati putea face un follow-up, este "ce si mai ales cum alegi intre tratament psihoterapeutic si psihiatric?" Multumesc si felicitari pentru realizare!

    • Vlad Mixich

      Multumesc pentru felicitari le transmit mai departe celor 5 curajosi. Aveti un raspuns chiar din partea Carlei Szabo care a fost minunata si v-a raspuns la intrebare: "Am ajuns la pshoterapie deoarece simteam ca ma inabus si doream sa scap de depresie. Este adevarat ca nu mi-a pus nimeni acest diagnostic
      dar psihoterapeutul nici nu a incercat sa ma faca sa retrag acea concluzie...dimpotriva.
      Timp de 6 luni am trecut prin cea mai folositoare experienta a mea. Aceea a cunoasterii de sine.
      Asa cum spunea acesta ( pshihoterapeutul) fiecare din noi se afla sub un maldar de paturi care prin suprapunerea lor sfarsesc prin a ne sufoca.
      Aceste paturi sunt experientele neplacute nerezolvate ale vietii noastre dar si ale celor care ne-au format ( parinti, profesori) pe care le-am asimilat fara a le pune la indoiala, fara discernamant.
      Nu am avut nevoie de medicamente pentru ca nu mi-au fost prescrise.
      Chiar daca depresia a adus dupa sine somatizari foarte grave, diagnosticate cu cancer de catre medici.
      Am urmat o terapie a mintii in care mi s-a explicat de-a fir a par ca pentru a afla cine esti, deci de a trai impacat cu tine insuti trebuie sa afli intai cine nu esti.
      Mai mult decat atat consider ca fiecare din noi trebuie sa treaca prin asta chiar daca aparent nu sufera de depresie sau angoase.
      Acest proces are ca efect punerea in ordine a mintii si o recalibrare a prioritatilor din viata.
      Este, simplu, un proces de detoxificare".

  • Întrebarea nr. 9 alex

    1. "cinci personaje (printre care Neagu Djuvara si Mihaela Miroiu) vorbesc in public despre felul in care s-au confruntat cu depresia".

    Ar trebui sa specificati ca in cazul lui N Djuvara nu e o experienta personala, ci una de familie.

    2. Eu sunt interesat de aspectul social si de impactul asupra societatii al celor care sufera de depresie.
    a. Cum poate influenta negativ o persoana care sufera de depresie pe cei din jur?
    b. Ce ar putea face societatea pentru a usura greutatea ce apasa pe umerii celor care sufera de depresie?

    3. De ce vi se pare termenul "Urata" potrivit pentru a descrie boala aceasta?

    • Laurentiu Diaconu Colintineanu

      1. Aveti dreptate. Domnul Djuvara nu are o experienta personala, o spune si dumnealui chiar la inceputul filmului. Dar domnul Djuvara s-a confruntat intr-adevar cu depresia. O confruntare pe care o descrie ca fiind poate chiar si mai dureroasa.

      2. a) Domnul Djuvara cu experienta sa "de familie" este un exemplu cat se poate de bun pentru faptul ca o persoana bolnava de depresie nu influenteaza negativ pe cei din jurul sau decat daca mediul nu intelege suferinta respectiva. Nu persoana bolnava are influenta negativa, ci chiar cei care au impresia a simti in acest fel.

      b) Societatea poate fi mai intelegatoare. Il citez aici pe lumanararul Fanel, dar si pe doctorul Isacu. Trebuie sa intelegem cu totii suferinta si sa actionam ca atare.

      3. Imi aduc aminte decizia de a folosi titlul "A venit Urata". In momentul in care ascultam interviul cu doamna profesor Miroiu nu am putut gasi noi alt termen mai potrivit decat cel folosit de o persoana care s-a confruntat personal cu depresia.

  • Întrebarea nr. 10 Rorschach

    In ce masura considerati ca "Povestea unui om lenes" a lui Ion Creanga reprezinta o stigmatizare a depresiei in literatura romana? Considerati ca e vorba despre o stigmatizare comisa de autor (i.e. Ion Creanga), sau de o critica a neintelegerii societatii romanesti in ce priveste inactiunea indusa de depresie?

    Credeti ca paralizia contemporana a societatii romanesti e indusa de o "pandemie" a depresiei?

    Multumesc.

    • Laurentiu Diaconu Colintineanu

      In Povestea unui om lenes nu se intrezareste, cel putin in opinia mea, o paralela cu depresia. La propriu avem un lenes care vrea "posmagi muieti". In proiectul nostru, de exemplu, avem doua personaje care se refugiau de despresie in munca, deci departe de a fi lenese doamnele.
      Si de Iov se credea ca e depresiv si doar Dumnezeu stie...
      Cat despre paralizia societatii... Numai daca luam comentariile de la proiect si intrebarile de la aceasta intalnire online vedem ca societatea nu e paralizata...

  • Întrebarea nr. 11 zdragomir

    Campania aceasta se va incheia in promovarea unor produse farmaceutice ?

    • Vlad Mixich

      Aceasta campanie este posibila cu sprijinul The Carter Center din Atlanta(SUA), postul german Deutsche Welle, Hotnews si Centrul pentru Jurnalism Independent. Niciunul dintre cei mentionati nu comercializeaza medicamente. Desi poate ca si-ar dori...ar trece mai usor peste criza.

  • Întrebarea nr. 12 frederic

    Sunt unul dintre cei care sufera de aceasta ... boala. Recunosc ca vizionarea materialului online mi-a dat ceva sperante. As vrea sa stiu cui ma pot adresa in continuare pentru a primi terapie si consiliere.

    • Vlad Mixich

      Draga Frederic scrie-ne te rog un e-mail pe adresa depresia@hotnews.ro. Te vom pune in legatura cu un specialist.

  • Întrebarea nr. 13 crisina

    Este pentru prima data cand aflu ca o boala, ca oricare alta, este stigmatizata in Romania.Un mare pacat...ca de altfel multe alte pacate ale noastre...Am suferit de depresie din cauza mobbing-ului constant la locul de munca...Cred ca nu sunt primul nici ultimul...si de aceea cred ca ar trebui sa povestiti ascultatorilor ce inseamna depresia survenita in urma mobbing-ului..deoarece acesta este un PACAT si trebuie stigmatizat, nu cei care sunt victime si ajung sa sufere de o boala care nu ii afecteaza doar pe ei ci si pe cei din jur...

    DIN FERICIRE, eu am sansa sa traiesc in strainatate unde aceasta boala e un dat normal, desi am fost supusa mobbing-ului in Ro, si m-am refacut in timp scurt, insa cred ca nimeni nu ar trebui sa fie obligat sa sufere din cauza locului de munca in plan personal..insa din pacate in Ro nu se face NIMIC in acest sens.

    Ati putea sa deschideti o usa spre cei care sufera din cauza mobbing-ului?

    • Laurentiu Diaconu Colintineanu

      Aveti dreptate, cel putin in Europa occidentala, mobbing-ul este o problema extrem de serioasa si sanctionata ca atare de orice angajator. Fenomenul este inca in curs de cercetare. In prezent, specialistii au concluzionat ca mobbing-ul cauzeaza stress extraordinar de mare si au admis posibilitatea ca acesta sa duca la episoade depresive.
      In Romania, aceasta practica nu se va ameliora pana cand angajatorii nu vor fi sanctionati pe masura in cazul in care permit asa ceva.
      Si dupa cum spuneam si intr-un raspuns anterior, suntem foarte recunoscatori pentru orice sugestie venita de la cititori. Cu siguranta ca mobbing-ul este un subiect ce merita o atentie speciala nu numai in presa.

  • Întrebarea nr. 14 Alinuk

    De ce in niciunul din cazurile prezentate nu se vorbeste oare despre cauza care a generat depresia?
    Stiu ca pt a combate efectul tb sa cunosti bine si sa analizezi cauza.
    Cumva intentionat nu sunt mentionate cauzele?

    • Vlad Mixich

      Nu am vorbit despre depresia-boala. Am dorit sa-i cunoastem pe oamenii care au nenorocul sa treaca printr-o astfel de experienta. Sa cunoastem oamenii nu boala. Despre boala in sine s-a vorbit si se vorbeste si va satisfac, iata, curiozitatea. Una dintre cauze este mentionata de catre dl. doctor Isacu, problema este insa ca nici cercetatorii nu au stabilit cu certitudine care este cauza. Oricum se pare ca este vorba de o interdependenta: o predispozitie genetica care duce la dereglarea secretiei de neurohormoni (serotonina printre ei) insa boala nu se declanseaza decat daca, la acest factor, se adauga evenimente stresante sau post-traumatice.

  • Întrebarea nr. 15 alice

    In videocliuri sunt enumerate foarte multe simptome ale acestei afectiuni. Eu cred ca orice persoana, fie ca sufera sau nu de despresie, poate identifica unele simptome la ea. Nu vi se pare un pic riscant sa definiti atat de vag depresia? Pentru ca unele persoane care nu sufera ar putea crede ca de fapt sufera si ar putea sa isi insuseasca aceasta boala, care ulterior, prin autosigestie, poate deveni reala.
    Daca intradevar este o afectiune si se trateaza la medic atunci trbuie identificata mult mai concret.

    • Vlad Mixich

      Orice persoana poate prezenta anumite simptome, aveti dreptate. Insa depresia este o constelatie de simptome. Nu e suficient sa prezinti 2 sau 6 din 10 simptome. Exista niste criterii de diagnosticare a depresiei si toate aceste criterii trebuie sa fie prezente. Cat despre autosugestie...atunci ar fi vorba despre o alta afectiune cunoscuta popular ca ipohondrie.

  • Întrebarea nr. 16 maman

    Stiu ca marea problema a persoanelor care se intalnesc cu "urata ", este recunoasterea ei, si implicit apelarea la un ajutor de specialitate.
    Va rog sa-mi spuneti daca stiti un mod, o cale de a-i face sa constientizeze situatia in care sunt.
    Poate stiti un site sau reusiti sa faceti un site in care oameni profesionisti sa dea exemple si solutii mai ales, unde noi cei apropiati sa gasim aceste solutii pentru a-i ajuta.
    Mult mai multi ar putea fi ajutati, daca noi cei din jur am fi instruiti.
    Am mare speranta in demersul vostru, sper din suflet ca nu se termina ca tot ce incepe bine in Romania !

    • Vlad Mixich

      Va asiguram ca vom incerca sa continuam in acelasi stil. In nevroze (depresia face parte din aceasta categorie) omul realizeaza destul de repede ca se intampla ceva. Multumesc pentru cuvintele bune.

  • Întrebarea nr. 17 Diana

    Care credeti ca sunt motivele care il indeamna pe omul obisnuit ("average Joe") sa aibe reactii de respingere fata de semenul sau depresiv?

    Va multumesc...

    • Laurentiu Diaconu Colintineanu

      Cel mai frecvent motiv pentru reactia de respingere este mitul conform caruia depresia este egala cu nebunia. Domnul doctor Isacu a explicat cat se poate de clar ca depresia nu presupune pierderea discernamantului, deci o persoana depresiva nu este nici pe departe "nebuna".
      Apoi este mitul ca depresia tine de vointa. Majoritatea nu intelege ca nu te poti aduna brusc si trece peste boala fara ajutor. Este reactia de genul: "Astea sunt fite" - dar nu, nu sunt fite...

  • Întrebarea nr. 18 oana

    cum ati realizat lista posibililor subiecti? cum i-ati abordat? ati fost si refuzati?
    la vizionarea fiecarui interviu a fost ca si cum as sta la o poveste sincera, plina de emotie pozitiva.
    meritul acestui material este pentru mine faptul ca ceva perceput ca negativ l-am simtit atat de cald
    felicitari si salutari prietenesti.
    p.s. neaparat voi citi ceva scris de domnul neagu djuvara, desi nu imi plac cartile istorice :-)

    • Vlad Mixich

      Am raspuns in parte mai sus la intrebarile dumneavoastra. Si da: am fost refuzati. Ooooo de atatea ori incat dupa 30 nu le-am mai numarat. Tocmai de aceea povestilesunt sincere pentru ca cei cinci sunt cei care au tot meritul. Multumirile mele catre Carla Szabo, Mihaela Miroiu, Fanel, fotograful si Neagu Djuvara sunt insuficiente. Reactiile dumneavoastra raspund insa cu asupra-masura gestului lor.

  • Întrebarea nr. 19 Oana

    in primul rand va felicit pentru acest demers. intrebarea mea este: considerati ca daca ati beneficia de sprijinul presei din romania si al organizatiilor de profil ati putea initia si o campanie prin care sa determinati politicienii sa includa si depresia pe lista afectiunilor tratate pe banii caselor de asigurari? daca tot este recunocuta ca fiind o boala, asa ar fi normal. din cate stiu in occident casele de sanatate suporta asemenea costuri. o alta intrebare pentru autori ar fi: cum ati reusit sa va coordonati munca avand in vedere ca un autor e in romania, altul in germania? va multumesc

    • Laurentiu Diaconu Colintineanu

      Multumim pentru felicitari!
      Presa poate exercita presiune impreuna cu societatea civila pentru ca guvernul sa acorde o mai mare importanta acestei suferinte care se raspandeste alarmant. Proiectul nostru este doar inceputul. Speram ca el sa nu ramana doar un inceput si sa rezoneze la toate nivelurile societatii. Sprijin trebuie sa spunem ca am primit din partea presei (alta decat institutiile pe care le reprezentam noi). La fel ne-a sprijinit in acest demers Fundatia Estuar, careia i-am multumit la Credits si ii mai multumim inca o data si pe aceasta cale.
      E drept: in Germania de exemplu, tratamentul medicamentos este suportat de casele de asigurari. Psihoterapia insa nu in totalitate, si atunci doar dupa o analiza a unei comisii care aproba suportarea costurilor de terapie. Deci nici marile state occidentale nu au reusit sa ajunga la o situatie cu mult mai buna la acest capitol.
      Apoi coordonarea: deplasari au existat in ambele directii. Apoi comunicarea a fost usurata de mediul in care dialogam chiar acum :-) Dar nu, nu a fost usor...

  • Întrebarea nr. 20 dondon

    vi se pare chiar atat de iesit din comun sa faceti un material bine documentat si despre un subiect de interes netratat excesiv de presa? adica vi se pare atat de iesit din comun sa va faceti meseria de jurnalist?

    inteleg ca astfel de materiale sunt rare, in mijlocul unui val de articole submentale. dar nu prea inteleg de ce trebuie sa organizati o discutie si sa promovati atat de agresiv felul in care v-ati facut meseria. nu ar trebui sa-i lasati pe altii sa va premieze?

    • Laurentiu Diaconu Colintineanu

      Nu, nu ni se pare deloc iesit din comun. Ne facem meseria cu extrem de mare placere si niciunul din noi nu isi poate imagina sa faca altceva.
      Problema este intocmai ca acest subiect nu primeste atentia ce i se cuvine in timpurile in care traim noi. Aici intervine dezbaterea intra-mediatica de "subiect" vs. "non-subiect". Multa presa cotidiana va spune la o propunere despre depresie ca este un non-subiect.
      Urata este un proiect despre depresie - dar Urata poate avea si efecte "colaterale". Anume ea poate atrage atentia asupra preferintelor publicului si asupra nevoii oamenilor de informare.
      Discutam aici, stimate domn, despre Urata. Despre o suferinta a multor oameni si daca promovam ceva agresiv este efectul de constientizare a acestei boli.
      Daca cineva va dori sa premieze acest proiect o va face. Dar premiul nu este in fond pentru autori, ci pentru "eroi".

  • Întrebarea nr. 21 Gina

    Credeti ca ar putea cineva sa iasa din depresie total prin propria vointa? Si aici ma refer la dorinta proprie de a schimba viata lui, constient fiind ca ceva nu este in regula.
    Presupun aici ca invata psihologia, ca isi poate da seama singur ce i se intampla si de ce gandirea lui e mereu negativista, ca are prieteni care cred in el si asa mai departe.

    • Vlad Mixich

      Depresia se remite in decurs de 6 luni de la debut. Deci nu este nevoie de vointa. Insa un episod depresiv neglijat vreme de 6 luni are un risc suicidar foarte mare si sigur va reveni. Prietenii, o atitudine pozitiva ne-ar ajuta pe toti. Cat despre vointa...Eu nu am vointa sa ma las de dulciuri, nici nu vreau sa ma gandesc cat de rapid ar esua vointa in fata unor provocari mai serioase.

  • Întrebarea nr. 22 Corina

    Felicitari. M-a impresionat atat „fondul”, respectiv reportajul, conţinutul sau, cat si „forma” - modul in care a fost gandit proiectul multimedia.
    Daca despre fond vi s-au pus o multime de intrebari pana acum,. eu as vrea sa stiu mai multe despre „forma” - cum ati ajuns la ideea ca acest mod de prezentare este cel mai potrivit pentru materialul vostru? Au fost si alte idei referitor la prezentarea materialului? Daca da, care? V-ati gandit la o modalitate in care continutul materialului ar putea fi popularizat?

    • Laurentiu Diaconu Colintineanu

      Am ales forma de prezentare multimedia din mai multe motive:
      - este o forma de interactiune prin experienta nonliniara care ii este oferita "privitorului". Fiecare user poate decide in ce ordine doreste sa descopere Urata - iar aceasta libertate de "miscare" ne-a fost foarte importanta.

      - este o forma de prezentare mai personala. Subiectul apare "in totalitate", in miscare (video), dar si in diferite instatanee definitorii (foto). Apoi, "coloana vertebrala" a acestui proiect este vocea fiecarui personaj, practic soundtrackul este firul povestii. Elementele video si foto ajuta la completarea tabloului.

      - este singura modalitate de a publica online un subiect fara amestecul autorilor. Noi am dorit sa fim niste culegator de povesti. Nu am vrut sa ne amestecam deloc in povestile eroilor nostri pentru ca nu aveam ce cauta acolo. Formatul multimedia ne-a permis sa transpunem pe ecranele monitoarelor sinceritatea si intimitatea marturiilor.

      Au fost, da, si alte idei la inceput, dar formatul multimedia a castigat batalia foarte de timpuriu.
      Internetul ofera extraordinar de multe posibilitati de popularizare, promovare sau cum vrem sa ii spunem. Este drept ca ne gandim si la alte optiuni in viitor, dar toate la timpul lor.. :-)

  • Întrebarea nr. 23 C. V.

    1. Cunosc un alt jurnalist care a primit o bursa ‘Rosalynn Carter’ fellow for Mental Health Journalism si care ulterior era convins ca nebunia, de exemplu, reprezinta o dereglare organica, mai precis un dezechilibru chimic. Cum termenul de nebunie este foarte vag si aceasta idee neprobata, va intreb d-le Mixich daca ideea ca bolile mentale sunt dereglari chimice reprezinta cumva doctrina de fond a fundatiei ‘Rosalynn Carter’ ?

    2. Daca ati identificat forme si practici prin care societatea romaneasca stigmatizeaza depresia, va rog, le puteti numi?

    3. Cunoasteti care este procedeul de diagnosticare a depresiei in Romania? Mai precis, persoanele care ajung la psihiatru au fost indrumate si anterior tratate de un psihoterapeut?

    4. Ati abordat un psihanalist in cursul proiectului? Nu credeti ca abordarea psihiatrica (mai ales pentru ca este sustinuta de o autoritate (medic)) este unilaterala si ar putea intari ideea ca depresia este o boala tratabila doar prin medicamentatie?


    Va felicit pentru proiect. Sper sa continuati. Domnule Mixich, va felicit, de asemenea pentru interviurile pe care le realizati pentru HotNews.

    • Vlad Mixich

      Multumesc pentru felicitari le voi transmite mai departe celor cinci curajosi.
      1. "Doctrina" Centrului Carter? E o intrebare politica oarecum si va raspund prin fapte: de un deceniu Centrul Carter ofera anual 10 burse jurnalistilor a caror activitate vizeaza destigmatizarea acestui tip de afectiuni. Nu exista nicio o doctrina biologista, nici una psihanalatica care sa fie preferata acolo. Sunt invitati specialisti din toate "taberele".
      2. "Hai ma ca si eu am fost deprimat. Las ca dormi bine la noapte si-ti trece. Doar nu ai fite?" e o forma... alta forma "Aoleu vecino, Ileana am vazut-o ca s-a dus la psihiatru. Cica are depresie. O mai chemam la cafele?" Ar fi alta...V-am raspuns pe scurt si imi cer scuze pentru ca discutia este mai larga.
      3. Depresia se diagnosticheaza in Romania ca in toata lumea dupa criterii DSM. Si da cunosc cazuri in care psihiatrii au indrumat persoane catre colegi psihoterapeuti.
      4. Este posibil sa aveti dreptate. Am avut insa de ales pentru ca doi specialisti ar fi insemnat deja prea mult in acest proiect. Tocmai de aceea unul dintre eroii proiectului, Carla Szabo, a folosit doar psihoterapie pentru a depasi epidosul depresiv. Si am mentionat asta in proiect.

  • Întrebarea nr. 24 Gheorghe Costel

    Si eu sufar de depresie si as vrea sa stiu de ce oficialitatile din Romania n-au continuat proiectul privind infiintarea centrelor de sanatate mentala si destigmatizare.Stiu ca domnul psiholog Mugur Ciumageanu-pe care vi-l propun ca interlocutor, mai ales ca a fost "infrant" de sistem-s-a zbatut nult pentru infiintarea unor centre de psihiatrie comunitara, care sa ofere atat psihoterapie , cat si ajutor psihiatric.Din experienta mea va pot spune ca am incercat sa infiintez, macar sa propun infiintarea unui asemenea centru in judetul meu, dar s-a preferat infiintarea centrului intr-un spital de psihiatrie-eu consider asta ca un element de stigma, mai ales ca spitalul este situat intr-o comuna, departe de comunitate.As vrea sa stiu ce parere aveti si cum vedeti indiferenta statului fata de aceasta problema.Suntem o societate anomica si bolnava...Stiu ca pe indicatorii DALY,depresia va ajunge pe un loc fruntas in 2020, chiar locul unu daca nu ma insel.Cam atat.Multumesc.

    • Laurentiu Diaconu Colintineanu

      Avand in vedere ca sanatatea este un domeniu cu probleme eterne in Romania, decizia de anulare a infiintarii acestor centre poate ca nu este surprinzatoare, pe cat de tragica si regretabila este ea.
      Da, multe decizii luate de executive - si nu ma refer aici numai la cel roman - pot reprezenta o forma de stigmatizare. Va dau un exemplu german: psihoterapia nu este suportata de asigurare decat daca un expert decide ca terapia are sanse de succes. A se citi asadar: daca merita la bani.
      Deci daca aceasta este situatia intr-o tara dezvoltata si daca mai punem la socoteala haosul din sistemul sanitar romanesc, probabil ca va mai dura multa vreme daca lasam decizia numai la latitudinea politicii.
      Dar trebuie sa va contrazic: nu suntem o societate bolnava. Cel putin eu refuz sa cred asta. Si iarasi mentionez reactiile la Urata ca dovada a acestui fatp...

  • Întrebarea nr. 25 ema

    Sa inteleg ca alegerea intre psihoterapie si tratament psihiatric este una personala. Ma bucur. :)

    • Vlad Mixich

      Alegerea dintre psihoterapie si medicatie tine de gravitatea formei de depresie. Exista mai multe forme de depresie de intensitati diferite. Deci aceasta alegere tine de cazul particular dar nu este o alegere personala.

  • Întrebarea nr. 26 Adrian

    In primul rind felicitari pentru remarcabila realizare a acestui proiect!

    Nu credeti ca se apeleaza mult prea des la genetica pentru a motiva o boala?
    Nu credeti ca atitudinea, educatia si modul de a vedea viata sint cauze cu "greutate" mai mare decit "defectul" genetic?

    Poate cunoasteti filmul "Nature, Nurture and the Power of Love":
    http://video.google.com/videoplay?docid=-488370216086689353&ei=nHVYSfmGFojojgLJm-nJCw&q=fymaaa.blogspot.com#
    prezinta concluzii recente care pun intr-o lumina noua conditionarea genetica a bolilor.

    • Vlad Mixich

      Multumim pentru felicitari voi transmite mai departe celor 5 curajosi care au facut posibil proiectul. Genetica e la moda, asa e, dar doar in mass-media. Deja in lumea stiintifica interconectivitatea dintre genetica, educatie si mediu este recunoscuta. Nu cunosc filmul dar il voi vedea. Multumesc pentru recomandare.








Astra Film Festival 2017

VIDEO INTERVIU ​Hanka Kastelicova, producator executiv HBO Europe: Timpul mediu de productie pentru un film documentar HBO este de patru ani, dar am avut si cazuri in care totul s-a intins pe o perioada de 10-14 ani

Hanka Kastelicova, producator executiv HBO Europe, discuta in cadrul unui interviu despre implicarea HBO in productia de filme documentare si numarul mic de cinematografe din Romania: "De exemplu, filmul Lumea Vazuta de Ion B., regizat de Alexandru Nanau, a primit un premiu Emmy. Am continuat cu Alexandru si am produs filmul Toto si surorile lui, film care a fost nominalizat la Premiile Academiei Europene de Film, echivalentul Oscarului european".
  • Intra in articol pentru a citi principalele declaratii ale lui Hanka Kastelicova

4724 vizualizari

  • intrebare (Miercuri, 9 septembrie 2009, 16:21)

    fonf [anonim]

    a fost greu sa-i convingeti pe cei 5 sa vorbeasca despre experienta lor?
    • Raspuns (Joi, 10 septembrie 2009, 15:39)

      Vlad Mixich [utilizator] i-a raspuns lui fonf

      E un mare dar pentru noi toti ca ei au acceptat sa vorbeasca. Sunt admirabil de curajosi. Pe curajosi nu e greu sa-i convingi sa fie curajosi. Greu a fost insa sa-i gasim. Neasteptat de greu.
  • idee (Miercuri, 9 septembrie 2009, 16:22)

    kar [anonim]

    cum v-a venit ideea sa faceti un material despre depresie?
    • raspuns (Joi, 10 septembrie 2009, 15:41)

      Laurentiu Diaconu Colintineanu [utilizator] i-a raspuns lui kar

      Ideea unui material despre depresie a venit odata cu un Fellowship al The Carter Center din SUA, mai exact prin The Rosalynn Carter Fellowship for Mental Health Journalism. Aceasta bursa a putut fi accesata de Vlad prin intermediul Centrului pentru Jurnalism Independent. Apoi proiectul s-a bucurat de sprijinul Deutsche Welle si HotNews.ro, precum si de cel al multor alte persoane.
  • intrebari (Miercuri, 9 septembrie 2009, 16:38)

    Sandra [anonim]

    1. Cum ii convingi pe oameni sa vorbeasca despre o experienta atat de personala si de inconfortabila cu restul lumii?

    2. Inteleg ca ati lucrat la proiect sase luni. Cat din timpul asta a fost munca pentru a gasi personaje si cat munca de convingere?

    3. Cum ati ales acesti cinci oameni, primii inclusi intr-un proiect banuiesc mai amplu?

    4. Ce i-a motivat sa se destainuie. Fiecare a rezonat la altceva, a existat un argument suprem?

    5. Ce i-a speriat cel mai tare la proiect?

    6. Care dintre ei a fost cel mai reticent si de ce?

    7. Cum i-a ajutat pe fiecare dintre ei faptul ca au marturisit public ca sufera sau au suferit de depresie?

    8. Cum va continua proiectul?
    • Raspuns (Joi, 10 septembrie 2009, 15:51)

      Vlad Mixich [utilizator] i-a raspuns lui Sandra

      1. Repet: mai greu este sa-i gasesti pe cei curajosi. Odata gasiti...e numai meritul lor.
      2. Cred ca am petrecut cam 3 luni pana ce galeria de curajosi a fost completa. Apoi restul a fost munca de miner: editare, montaj etc.
      3. Practic nu noi i-am ales, ci ei au ales sa aiba incredere in noi.
      4. I-a motivat urmatorul gand(si aici vorbesc despre o componenta comuna): povestea lor poate ii va ajuta si pe altii sa nu se mai simta atat de singuri.
      5. Ca oamenii nu vor intelege. Ca noi romanii nu vom intelege. Ca lumea va ridica piatra...
      6. Cel mai reticent a fost cel care ne-a refuzat. Cei care ne-au refuzat. Si au fost multi, foarte multi si unii foarte cunoscuti. Dar cei care ne-au refuzat ne-au si ajutat trimitandu-ne la alti oameni cu care am fi putut vorbi.
    • Raspuns (Joi, 10 septembrie 2009, 15:52)

      Vlad Mixich [utilizator] i-a raspuns lui Sandra

      8. Avem cateva planuri si idei noi...Toate la timpul lor. Insa proiectul va fi continuat de toti cei care au vazut filmuletele. Si au inteles...
  • Trivializare si banalitate (Miercuri, 9 septembrie 2009, 16:44)

    RTT [anonim]

    Nu credeti ca prin aceasta campanie aproape cu conotatii afectuoase trivializati o boala psihica? De ce nu si parerea unui psihiatru de renume?
    • raspuns (Joi, 10 septembrie 2009, 15:48)

      Laurentiu Diaconu Colintineanu [utilizator] i-a raspuns lui RTT

      Acest proiect multimedia se doreste a fi inceputul unei campanii, respectiv, mai exact, al unei dezbateri in societatea romaneasca. Diferitele conotatii ce reies din proiect sunt ale persoanelor care au avut curajul sa vorbeasca public despre suferinta lor. Am dorit sa avem, bineinteles, opinia unui specialist, a unui psihiatru, in proiectul nostru. Dar o opinie specializata fundamentata nu cred ca este conditionata de renumele persoanei respective. In plus, depresia nu este o boala senzationala. Este o afectiune comuna si, din pacate, din ce in ce mai comuna in epoca noastra.
      • la granita normalului (Miercuri, 16 septembrie 2009, 14:00)

        galu felicia [anonim] i-a raspuns lui Laurentiu Diaconu Colintineanu

        din experienta profesionala stiu ca atunci cand mergi la ortoped risti sa afli ca o sa te cocosezi, cand mergi la stomatolog risti sa ti se spuna ca o sa ramai fara dinti...etc.Cand mergi la psihiatru...risti sa ti se aplice un tratament medicamentos. Este rau? In unele cazuri, da. Sunt depresivi inteligenti, in faza incipienta, care stiu ce sa scoata sau ce sa introduca, din si in viata lor, pentru a se vindeca. Apoi...sunt cei care nu au capacitatea intelectuala de a realiza acest lucru sau au trecut in faza in care nu se pot ridica singuri( este doar specifica bolii). Vreau sa spun ca in multe din formele predispozante sau incipiente, comunicarea este esentiala. Si daca in anturajul imediat nu se gaseste o persoana in stare sa comunice sau nu esti tu capabil sa o abordezi? Nu ma pricep la modul in care, tehnic vorbind, puteti realiza legatura intre cei ce au nevoie si cei dispusi sa ii ajute, verificand, desigur, raspunsurile. Poate pe sistemul prin care faceti legatura solicitant-specialist. Conexiunile se fac mai repede, mai impersonal(important pt. depresivi), fara eforturi materiale si...la nivel strict uman. Poate depresia este una din bolile, nu foarte multe, care se pot trata cu suflet si intelegere, pana intr-o anumita faza a evolutiei ei. In masura timpului si disponibilitatii mele sufletesti, ma ofer voluntar, in cazul in care veti considera ca acest mod de abordare este o solutie viabila si aplicabila.
  • Din cartea de vizita a dlui Mixich (Miercuri, 9 septembrie 2009, 17:38)

    marius [anonim]

    observ ca este psihoterapeut. Exista vreun interes pecuniar care motiveaza acest demers al dlui Mixich? Multumesc.
    • Raspuns (Joi, 10 septembrie 2009, 15:55)

      Vlad Mixich [utilizator] i-a raspuns lui marius

      As vrea eu sa existe un interes pecuniar. Daca aveti vreo idee nu va sfiiti. :-) Toate mesajele primite care solicita un ajutor specializat sunt redirectionate catre specialisti cu care eu nu am niciun fel de cointeresare. Stiu ca este incredibil pentru Romania dar nu: nu ma aleg ca psihoterapeut cu nimic dupa acest proiect. Ca om insa am primit o comoara uriasa.
  • Intrebari pentru intalnirea online (Miercuri, 9 septembrie 2009, 17:43)

    oana [anonim]

    S-a vorbit de mai multe ori in material despre psihiatrie, despre medicatie si spitalizare. As fi vrut sa se vorbeasca mai mult despre psihoterapie si despre beneficiile pe care le poate avea in cazurile de depresie. As vrea sa inteleg mai bine cum stau impreuna si se influenteaza una pe cealalta ideile de dezechilibru chimic manageriabil prin medicatie si interventie prin psihoterapie. Exista solutii pe care le poate oferi psihoterapia? Daca da, ce tip de psihoterapie ar fi indicat? Multumesc si felicitari pentru proiect, este realizat intr-un mod foarte empatic si special. Singurul lucru care mi-a displacut a fost denumirea data depresiei (urata). Mi s-a parut ca izoleaza si mai mult o componenta care s-ar cere mai degraba integrata. In rest, felicitari!
    • Raspuns (Joi, 10 septembrie 2009, 16:00)

      Vlad Mixich [utilizator] i-a raspuns lui oana

      In functie de forma de depresie terapeutul alege fie terapia medicamentoasa fie psihoterapia. De exemplu la adolescenti se recomanda exclusiv psihoterapia. In alte cazuri cele doua urmeaza una celeilalte. Psihoterapia da, ofera solutii. Exista mai multe forme de psihoterapie precum exista si mai multe tipuri de medicatie. Pentru depresie se recomanda terapia cognitiv-comportamentala, terapia familiala sau logoterapia. Si multumim pentru felicitari, le transmit mai departe celor cinci.
      • multumesc pentru raspuns, vlad... (Joi, 10 septembrie 2009, 16:10)

        oana [anonim] i-a raspuns lui Vlad Mixich

        ...si multumesc ca transmiti felicitarile mele celor cinci, dar make sure ca pastrezi ceva si pentru tine :-)
  • exista si alte "urate" (Miercuri, 9 septembrie 2009, 17:48)

    dinu [anonim]

    V-ati gandit sa continuati proiectul vorbind si despre alte "urate" din jurul nostru? Cum ar fi dependenta de alcool!
    Felicitari pentru initiativa si realizarea profesionista!
    • raspuns (Joi, 10 septembrie 2009, 15:56)

      Laurentiu Diaconu Colintineanu [utilizator] i-a raspuns lui dinu

      Intr-adevar sugestia este foarte buna. Cu siguranta exista si alte "Urate" care ar merita aceeasi atentie. Ne-am gandit catre finalul acestui proiect la posibilitatea de a continua si cu alte teme de relevanta la nivelul intregii societati. Ma refer aici la subiecte cu adevarat sociale. Multumim pentru aprecieri si promitem ca la urmatoarea "sedinta de echipa" vom lua in considerare toate sugestiile pentru proiecte noi venite de la cititorii nostri. In fond nu exista sursa mai buna pentru un jurnalist decat dorinta publicului, respectiv problemele semnalate de acesta.
  • tratament depresie (Miercuri, 9 septembrie 2009, 17:56)

    ema [anonim]

    O intrebare usor off-topic, dar ma macina de cand am vazut materialul cu Carla Szabo. Cazul ei difera de al celorlalti, prin faptul ca nu a apelat la medicatie (cel nu putin nu mentioneaza acest lucru), ci doar la psihoterapie. O urmaream si ma intrebam daca i s-a pus diagnosticul de depresie si daca da, de catre cine. Intrebarea mea, pentru ca ati pornit o dezbatere si ati putea face un follow-up, este "ce si mai ales cum alegi intre tratament psihoterapeutic si psihiatric?" Multumesc si felicitari pentru realizare!
    • Raspuns (Joi, 10 septembrie 2009, 16:03)

      Vlad Mixich [utilizator] i-a raspuns lui ema

      Multumesc pentru felicitari le transmit mai departe celor 5 curajosi. Aveti un raspuns chiar din partea Carlei Szabo care a fost minunata si v-a raspuns la intrebare: "Am ajuns la pshoterapie deoarece simteam ca ma inabus si doream sa scap de depresie. Este adevarat ca nu mi-a pus nimeni acest diagnostic
      dar psihoterapeutul nici nu a incercat sa ma faca sa retrag acea concluzie...dimpotriva.
      Timp de 6 luni am trecut prin cea mai folositoare experienta a mea. Aceea a cunoasterii de sine.
      Asa cum spunea acesta ( pshihoterapeutul) fiecare din noi se afla sub un maldar de paturi care prin suprapunerea lor sfarsesc prin a ne sufoca.
      Aceste paturi sunt experientele neplacute nerezolvate ale vietii noastre dar si ale celor care ne-au format ( parinti, profesori) pe care le-am asimilat fara a le pune la indoiala, fara discernamant.
      Nu am avut nevoie de medicamente pentru ca nu mi-au fost prescrise.
      Chiar daca depresia a adus dupa sine somatizari foarte grave, diagnosticate cu cancer de catre medici.
      Am urmat o terapie a mintii in care mi s-a explicat de-a fir a par ca pentru a afla cine esti, deci de a trai impacat cu tine insuti trebuie sa afli intai cine nu esti.
      Mai mult decat atat consider ca fiecare din noi trebuie sa treaca prin asta chiar daca aparent nu sufera de depresie sau angoase.
      Acest proces are ca efect punerea in ordine a mintii si o recalibrare a prioritatilor din viata.
      Este, simplu, un proces de detoxificare".
      • Draga Carla... (Joi, 10 septembrie 2009, 16:26)

        oana [anonim] i-a raspuns lui Vlad Mixich

        ...ma bucur foarte mult ca ti-ai recapatat viata si ma intristeaza foarte mult somatizarea despre care vorbesti. Sper sa treci cu bine si peste incercarea asta si esti in gandurile mele.
        Iti doresc sa iti mearga bine, sa redevii sanatoasa si sa ai multa incredere in cine esti, sa dai deoparte toate paturile si sa stii ca totul este bine in lumea ta.
        Cu mult drag,
        Oana
        • multumesc (Joi, 10 septembrie 2009, 20:34)

          carla szabo [anonim] i-a raspuns lui oana

          Draga Oana, multumesc mult pentru gandurile frumoase si sustinerea care mi-o arati. Am reusit sa trec si peste somatizarea de care ti-am vorbit, prin energoterapie. A fost cea de-a doua minune petrecuta in viata mea dupa terapie. Multumesc inca o data pentru gandurile tale.
  • eroare-intrebari (Miercuri, 9 septembrie 2009, 19:26)

    alex [anonim]

    1. "cinci personaje (printre care Neagu Djuvara si Mihaela Miroiu) vorbesc in public despre felul in care s-au confruntat cu depresia".

    Ar trebui sa specificati ca in cazul lui N Djuvara nu e o experienta personala, ci una de familie.

    2. Eu sunt interesat de aspectul social si de impactul asupra societatii al celor care sufera de depresie.
    a. Cum poate influenta negativ o persoana care sufera de depresie pe cei din jur?
    b. Ce ar putea face societatea pentru a usura greutatea ce apasa pe umerii celor care sufera de depresie?

    3. De ce vi se pare termenul "Urata" potrivit pentru a descrie boala aceasta?
    • raspuns (Joi, 10 septembrie 2009, 16:06)

      Laurentiu Diaconu Colintineanu [utilizator] i-a raspuns lui alex

      1. Aveti dreptate. Domnul Djuvara nu are o experienta personala, o spune si dumnealui chiar la inceputul filmului. Dar domnul Djuvara s-a confruntat intr-adevar cu depresia. O confruntare pe care o descrie ca fiind poate chiar si mai dureroasa.

      2. a) Domnul Djuvara cu experienta sa "de familie" este un exemplu cat se poate de bun pentru faptul ca o persoana bolnava de depresie nu influenteaza negativ pe cei din jurul sau decat daca mediul nu intelege suferinta respectiva. Nu persoana bolnava are influenta negativa, ci chiar cei care au impresia a simti in acest fel.

      b) Societatea poate fi mai intelegatoare. Il citez aici pe lumanararul Fanel, dar si pe doctorul Isacu. Trebuie sa intelegem cu totii suferinta si sa actionam ca atare.

      3. Imi aduc aminte decizia de a folosi titlul "A venit Urata". In momentul in care ascultam interviul cu doamna profesor Miroiu nu am putut gasi noi alt termen mai potrivit decat cel folosit de o persoana care s-a confruntat personal cu depresia.
  • curiozitati (Miercuri, 9 septembrie 2009, 21:43)

    Rorschach [utilizator]

    In ce masura considerati ca "Povestea unui om lenes" a lui Ion Creanga reprezinta o stigmatizare a depresiei in literatura romana? Considerati ca e vorba despre o stigmatizare comisa de autor (i.e. Ion Creanga), sau de o critica a neintelegerii societatii romanesti in ce priveste inactiunea indusa de depresie?

    Credeti ca paralizia contemporana a societatii romanesti e indusa de o "pandemie" a depresiei?

    Multumesc.
    • raspuns (Joi, 10 septembrie 2009, 16:12)

      Laurentiu Diaconu Colintineanu [utilizator] i-a raspuns lui Rorschach

      In Povestea unui om lenes nu se intrezareste, cel putin in opinia mea, o paralela cu depresia. La propriu avem un lenes care vrea "posmagi muieti". In proiectul nostru, de exemplu, avem doua personaje care se refugiau de despresie in munca, deci departe de a fi lenese doamnele.
      Si de Iov se credea ca e depresiv si doar Dumnezeu stie...
      Cat despre paralizia societatii... Numai daca luam comentariile de la proiect si intrebarile de la aceasta intalnire online vedem ca societatea nu e paralizata...
  • intrebare (Miercuri, 9 septembrie 2009, 22:06)

    zdragomir [utilizator]

    Campania aceasta se va incheia in promovarea unor produse farmaceutice ?
    • Raspuns (Joi, 10 septembrie 2009, 16:07)

      Vlad Mixich [utilizator] i-a raspuns lui zdragomir

      Aceasta campanie este posibila cu sprijinul The Carter Center din Atlanta(SUA), postul german Deutsche Welle, Hotnews si Centrul pentru Jurnalism Independent. Niciunul dintre cei mentionati nu comercializeaza medicamente. Desi poate ca si-ar dori...ar trece mai usor peste criza.
  • urmatorii pasi (Miercuri, 9 septembrie 2009, 22:49)

    frederic [anonim]

    Sunt unul dintre cei care sufera de aceasta ... boala. Recunosc ca vizionarea materialului online mi-a dat ceva sperante. As vrea sa stiu cui ma pot adresa in continuare pentru a primi terapie si consiliere.
    • Raspuns (Joi, 10 septembrie 2009, 16:12)

      Vlad Mixich [utilizator] i-a raspuns lui frederic

      Draga Frederic scrie-ne te rog un e-mail pe adresa depresia@hotnews.ro. Te vom pune in legatura cu un specialist.
  • depresia datorita mobbing-ului (Miercuri, 9 septembrie 2009, 23:50)

    crisina [anonim]

    Este pentru prima data cand aflu ca o boala, ca oricare alta, este stigmatizata in Romania.Un mare pacat...ca de altfel multe alte pacate ale noastre...Am suferit de depresie din cauza mobbing-ului constant la locul de munca...Cred ca nu sunt primul nici ultimul...si de aceea cred ca ar trebui sa povestiti ascultatorilor ce inseamna depresia survenita in urma mobbing-ului..deoarece acesta este un PACAT si trebuie stigmatizat, nu cei care sunt victime si ajung sa sufere de o boala care nu ii afecteaza doar pe ei ci si pe cei din jur...

    DIN FERICIRE, eu am sansa sa traiesc in strainatate unde aceasta boala e un dat normal, desi am fost supusa mobbing-ului in Ro, si m-am refacut in timp scurt, insa cred ca nimeni nu ar trebui sa fie obligat sa sufere din cauza locului de munca in plan personal..insa din pacate in Ro nu se face NIMIC in acest sens.

    Ati putea sa deschideti o usa spre cei care sufera din cauza mobbing-ului?
    • raspuns (Joi, 10 septembrie 2009, 16:18)

      Laurentiu Diaconu Colintineanu [utilizator] i-a raspuns lui crisina

      Aveti dreptate, cel putin in Europa occidentala, mobbing-ul este o problema extrem de serioasa si sanctionata ca atare de orice angajator. Fenomenul este inca in curs de cercetare. In prezent, specialistii au concluzionat ca mobbing-ul cauzeaza stress extraordinar de mare si au admis posibilitatea ca acesta sa duca la episoade depresive.
      In Romania, aceasta practica nu se va ameliora pana cand angajatorii nu vor fi sanctionati pe masura in cazul in care permit asa ceva.
      Si dupa cum spuneam si intr-un raspuns anterior, suntem foarte recunoscatori pentru orice sugestie venita de la cititori. Cu siguranta ca mobbing-ul este un subiect ce merita o atentie speciala nu numai in presa.
  • cauza/efect?! (Joi, 10 septembrie 2009, 0:04)

    Alinuk [anonim]

    De ce in niciunul din cazurile prezentate nu se vorbeste oare despre cauza care a generat depresia?
    Stiu ca pt a combate efectul tb sa cunosti bine si sa analizezi cauza.
    Cumva intentionat nu sunt mentionate cauzele?
    • Raspuns (Joi, 10 septembrie 2009, 16:22)

      Vlad Mixich [utilizator] i-a raspuns lui Alinuk

      Nu am vorbit despre depresia-boala. Am dorit sa-i cunoastem pe oamenii care au nenorocul sa treaca printr-o astfel de experienta. Sa cunoastem oamenii nu boala. Despre boala in sine s-a vorbit si se vorbeste si va satisfac, iata, curiozitatea. Una dintre cauze este mentionata de catre dl. doctor Isacu, problema este insa ca nici cercetatorii nu au stabilit cu certitudine care este cauza. Oricum se pare ca este vorba de o interdependenta: o predispozitie genetica care duce la dereglarea secretiei de neurohormoni (serotonina printre ei) insa boala nu se declanseaza decat daca, la acest factor, se adauga evenimente stresante sau post-traumatice.
  • simptome (Joi, 10 septembrie 2009, 9:21)

    alice [anonim]

    In videocliuri sunt enumerate foarte multe simptome ale acestei afectiuni. Eu cred ca orice persoana, fie ca sufera sau nu de despresie, poate identifica unele simptome la ea. Nu vi se pare un pic riscant sa definiti atat de vag depresia? Pentru ca unele persoane care nu sufera ar putea crede ca de fapt sufera si ar putea sa isi insuseasca aceasta boala, care ulterior, prin autosigestie, poate deveni reala.
    Daca intradevar este o afectiune si se trateaza la medic atunci trbuie identificata mult mai concret.
    • Raspuns (Joi, 10 septembrie 2009, 16:28)

      Vlad Mixich [utilizator] i-a raspuns lui alice

      Orice persoana poate prezenta anumite simptome, aveti dreptate. Insa depresia este o constelatie de simptome. Nu e suficient sa prezinti 2 sau 6 din 10 simptome. Exista niste criterii de diagnosticare a depresiei si toate aceste criterii trebuie sa fie prezente. Cat despre autosugestie...atunci ar fi vorba despre o alta afectiune cunoscuta popular ca ipohondrie.
  • recunoasterea problemei (Joi, 10 septembrie 2009, 9:57)

    maman [utilizator]

    Stiu ca marea problema a persoanelor care se intalnesc cu "urata ", este recunoasterea ei, si implicit apelarea la un ajutor de specialitate.
    Va rog sa-mi spuneti daca stiti un mod, o cale de a-i face sa constientizeze situatia in care sunt.
    Poate stiti un site sau reusiti sa faceti un site in care oameni profesionisti sa dea exemple si solutii mai ales, unde noi cei apropiati sa gasim aceste solutii pentru a-i ajuta.
    Mult mai multi ar putea fi ajutati, daca noi cei din jur am fi instruiti.
    Am mare speranta in demersul vostru, sper din suflet ca nu se termina ca tot ce incepe bine in Romania !
    • Raspuns (Joi, 10 septembrie 2009, 16:31)

      Vlad Mixich [utilizator] i-a raspuns lui maman

      Va asiguram ca vom incerca sa continuam in acelasi stil. In nevroze (depresia face parte din aceasta categorie) omul realizeaza destul de repede ca se intampla ceva. Multumesc pentru cuvintele bune.
  • respingere... (Joi, 10 septembrie 2009, 10:02)

    Diana [anonim]

    Care credeti ca sunt motivele care il indeamna pe omul obisnuit ("average Joe") sa aibe reactii de respingere fata de semenul sau depresiv?

    Va multumesc...
    • raspuns (Joi, 10 septembrie 2009, 16:24)

      Laurentiu Diaconu Colintineanu [utilizator] i-a raspuns lui Diana

      Cel mai frecvent motiv pentru reactia de respingere este mitul conform caruia depresia este egala cu nebunia. Domnul doctor Isacu a explicat cat se poate de clar ca depresia nu presupune pierderea discernamantului, deci o persoana depresiva nu este nici pe departe "nebuna".
      Apoi este mitul ca depresia tine de vointa. Majoritatea nu intelege ca nu te poti aduna brusc si trece peste boala fara ajutor. Este reactia de genul: "Astea sunt fite" - dar nu, nu sunt fite...
  • subiecti (Joi, 10 septembrie 2009, 10:06)

    oana [anonim]

    cum ati realizat lista posibililor subiecti? cum i-ati abordat? ati fost si refuzati?
    la vizionarea fiecarui interviu a fost ca si cum as sta la o poveste sincera, plina de emotie pozitiva.
    meritul acestui material este pentru mine faptul ca ceva perceput ca negativ l-am simtit atat de cald
    felicitari si salutari prietenesti.
    p.s. neaparat voi citi ceva scris de domnul neagu djuvara, desi nu imi plac cartile istorice :-)
    • Raspuns (Joi, 10 septembrie 2009, 16:36)

      Vlad Mixich [utilizator] i-a raspuns lui oana

      Am raspuns in parte mai sus la intrebarile dumneavoastra. Si da: am fost refuzati. Ooooo de atatea ori incat dupa 30 nu le-am mai numarat. Tocmai de aceea povestilesunt sincere pentru ca cei cinci sunt cei care au tot meritul. Multumirile mele catre Carla Szabo, Mihaela Miroiu, Fanel, fotograful si Neagu Djuvara sunt insuficiente. Reactiile dumneavoastra raspund insa cu asupra-masura gestului lor.
  • intrebare (Joi, 10 septembrie 2009, 10:38)

    Oana [anonim]

    in primul rand va felicit pentru acest demers. intrebarea mea este: considerati ca daca ati beneficia de sprijinul presei din romania si al organizatiilor de profil ati putea initia si o campanie prin care sa determinati politicienii sa includa si depresia pe lista afectiunilor tratate pe banii caselor de asigurari? daca tot este recunocuta ca fiind o boala, asa ar fi normal. din cate stiu in occident casele de sanatate suporta asemenea costuri. o alta intrebare pentru autori ar fi: cum ati reusit sa va coordonati munca avand in vedere ca un autor e in romania, altul in germania? va multumesc
    • raspuns (Joi, 10 septembrie 2009, 16:31)

      Laurentiu Diaconu Colintineanu [utilizator] i-a raspuns lui Oana

      Multumim pentru felicitari!
      Presa poate exercita presiune impreuna cu societatea civila pentru ca guvernul sa acorde o mai mare importanta acestei suferinte care se raspandeste alarmant. Proiectul nostru este doar inceputul. Speram ca el sa nu ramana doar un inceput si sa rezoneze la toate nivelurile societatii. Sprijin trebuie sa spunem ca am primit din partea presei (alta decat institutiile pe care le reprezentam noi). La fel ne-a sprijinit in acest demers Fundatia Estuar, careia i-am multumit la Credits si ii mai multumim inca o data si pe aceasta cale.
      E drept: in Germania de exemplu, tratamentul medicamentos este suportat de casele de asigurari. Psihoterapia insa nu in totalitate, si atunci doar dupa o analiza a unei comisii care aproba suportarea costurilor de terapie. Deci nici marile state occidentale nu au reusit sa ajunga la o situatie cu mult mai buna la acest capitol.
      Apoi coordonarea: deplasari au existat in ambele directii. Apoi comunicarea a fost usurata de mediul in care dialogam chiar acum :-) Dar nu, nu a fost usor...
  • vi se pare iesit din comun? (Joi, 10 septembrie 2009, 11:14)

    dondon [anonim]

    vi se pare chiar atat de iesit din comun sa faceti un material bine documentat si despre un subiect de interes netratat excesiv de presa? adica vi se pare atat de iesit din comun sa va faceti meseria de jurnalist?

    inteleg ca astfel de materiale sunt rare, in mijlocul unui val de articole submentale. dar nu prea inteleg de ce trebuie sa organizati o discutie si sa promovati atat de agresiv felul in care v-ati facut meseria. nu ar trebui sa-i lasati pe altii sa va premieze?
    • raspuns (Joi, 10 septembrie 2009, 16:40)

      Laurentiu Diaconu Colintineanu [utilizator] i-a raspuns lui dondon

      Nu, nu ni se pare deloc iesit din comun. Ne facem meseria cu extrem de mare placere si niciunul din noi nu isi poate imagina sa faca altceva.
      Problema este intocmai ca acest subiect nu primeste atentia ce i se cuvine in timpurile in care traim noi. Aici intervine dezbaterea intra-mediatica de "subiect" vs. "non-subiect". Multa presa cotidiana va spune la o propunere despre depresie ca este un non-subiect.
      Urata este un proiect despre depresie - dar Urata poate avea si efecte "colaterale". Anume ea poate atrage atentia asupra preferintelor publicului si asupra nevoii oamenilor de informare.
      Discutam aici, stimate domn, despre Urata. Despre o suferinta a multor oameni si daca promovam ceva agresiv este efectul de constientizare a acestei boli.
      Daca cineva va dori sa premieze acest proiect o va face. Dar premiul nu este in fond pentru autori, ci pentru "eroi".
  • curiozitate (Joi, 10 septembrie 2009, 11:38)

    Gina [anonim]

    Credeti ca ar putea cineva sa iasa din depresie total prin propria vointa? Si aici ma refer la dorinta proprie de a schimba viata lui, constient fiind ca ceva nu este in regula.
    Presupun aici ca invata psihologia, ca isi poate da seama singur ce i se intampla si de ce gandirea lui e mereu negativista, ca are prieteni care cred in el si asa mai departe.
    • Raspuns (Joi, 10 septembrie 2009, 16:40)

      Vlad Mixich [utilizator] i-a raspuns lui Gina

      Depresia se remite in decurs de 6 luni de la debut. Deci nu este nevoie de vointa. Insa un episod depresiv neglijat vreme de 6 luni are un risc suicidar foarte mare si sigur va reveni. Prietenii, o atitudine pozitiva ne-ar ajuta pe toti. Cat despre vointa...Eu nu am vointa sa ma las de dulciuri, nici nu vreau sa ma gandesc cat de rapid ar esua vointa in fata unor provocari mai serioase.
  • urata (Joi, 10 septembrie 2009, 14:24)

    Corina [anonim]

    Felicitari. M-a impresionat atat „fondul”, respectiv reportajul, conţinutul sau, cat si „forma” - modul in care a fost gandit proiectul multimedia.
    Daca despre fond vi s-au pus o multime de intrebari pana acum,. eu as vrea sa stiu mai multe despre „forma” - cum ati ajuns la ideea ca acest mod de prezentare este cel mai potrivit pentru materialul vostru? Au fost si alte idei referitor la prezentarea materialului? Daca da, care? V-ati gandit la o modalitate in care continutul materialului ar putea fi popularizat?
    • raspuns (Joi, 10 septembrie 2009, 16:48)

      Laurentiu Diaconu Colintineanu [utilizator] i-a raspuns lui Corina

      Am ales forma de prezentare multimedia din mai multe motive:
      - este o forma de interactiune prin experienta nonliniara care ii este oferita "privitorului". Fiecare user poate decide in ce ordine doreste sa descopere Urata - iar aceasta libertate de "miscare" ne-a fost foarte importanta.

      - este o forma de prezentare mai personala. Subiectul apare "in totalitate", in miscare (video), dar si in diferite instatanee definitorii (foto). Apoi, "coloana vertebrala" a acestui proiect este vocea fiecarui personaj, practic soundtrackul este firul povestii. Elementele video si foto ajuta la completarea tabloului.

      - este singura modalitate de a publica online un subiect fara amestecul autorilor. Noi am dorit sa fim niste culegator de povesti. Nu am vrut sa ne amestecam deloc in povestile eroilor nostri pentru ca nu aveam ce cauta acolo. Formatul multimedia ne-a permis sa transpunem pe ecranele monitoarelor sinceritatea si intimitatea marturiilor.

      Au fost, da, si alte idei la inceput, dar formatul multimedia a castigat batalia foarte de timpuriu.
      Internetul ofera extraordinar de multe posibilitati de popularizare, promovare sau cum vrem sa ii spunem. Este drept ca ne gandim si la alte optiuni in viitor, dar toate la timpul lor.. :-)
  • incepem! (Joi, 10 septembrie 2009, 15:38)

    Sorana Mihailescu (moderator) [hotnews.ro]

    Buna ziua!
    Multumim pentru intrebarile pe care le-ati postat pana acum. Incepem!
  • Sunt surprinsa... (Joi, 10 septembrie 2009, 15:53)

    oanaiar [anonim]

    ...de numarul mare de intrebari si comentarii suspicioase si preocupate de reaua-credinta din spatele demersului. Mi se pare curios ca va asteptati ca realizatorii sa promoveze firme de medicamente sau sa se auto-promoveze ca terapeuti. Sau ca profesionisti. Parerea mea este ca inclusiv aceasta discutie online este menita sa ofere mai multa vizibilitate proiectului, exclusiv in contextul in care proiectul aduce in prim plan o problema care nu a fost abordata pana acum la acest mod in public. Mi se pare ciudat modul asta paranoid in care este sanctionata munca foarte buna a doua persoane interesate de subiect. De ce?
    • Raspuns (Joi, 10 septembrie 2009, 16:42)

      Vlad Mixich [utilizator] i-a raspuns lui oanaiar

      Multumim...Cred ca trebuia sa veniti dumneavoastra in studioul Hotnews pentru aceasta intalnire. Serios. :-)
  • 4 intrebari despre proiect (Joi, 10 septembrie 2009, 15:56)

    C. V. [anonim]

    1. Cunosc un alt jurnalist care a primit o bursa ‘Rosalynn Carter’ fellow for Mental Health Journalism si care ulterior era convins ca nebunia, de exemplu, reprezinta o dereglare organica, mai precis un dezechilibru chimic. Cum termenul de nebunie este foarte vag si aceasta idee neprobata, va intreb d-le Mixich daca ideea ca bolile mentale sunt dereglari chimice reprezinta cumva doctrina de fond a fundatiei ‘Rosalynn Carter’ ?

    2. Daca ati identificat forme si practici prin care societatea romaneasca stigmatizeaza depresia, va rog, le puteti numi?

    3. Cunoasteti care este procedeul de diagnosticare a depresiei in Romania? Mai precis, persoanele care ajung la psihiatru au fost indrumate si anterior tratate de un psihoterapeut?

    4. Ati abordat un psihanalist in cursul proiectului? Nu credeti ca abordarea psihiatrica (mai ales pentru ca este sustinuta de o autoritate (medic)) este unilaterala si ar putea intari ideea ca depresia este o boala tratabila doar prin medicamentatie?


    Va felicit pentru proiect. Sper sa continuati. Domnule Mixich, va felicit, de asemenea pentru interviurile pe care le realizati pentru HotNews.
    • Raspuns (Joi, 10 septembrie 2009, 16:55)

      Vlad Mixich [utilizator] i-a raspuns lui C. V.

      Multumesc pentru felicitari le voi transmite mai departe celor cinci curajosi.
      1. "Doctrina" Centrului Carter? E o intrebare politica oarecum si va raspund prin fapte: de un deceniu Centrul Carter ofera anual 10 burse jurnalistilor a caror activitate vizeaza destigmatizarea acestui tip de afectiuni. Nu exista nicio o doctrina biologista, nici una psihanalatica care sa fie preferata acolo. Sunt invitati specialisti din toate "taberele".
      2. "Hai ma ca si eu am fost deprimat. Las ca dormi bine la noapte si-ti trece. Doar nu ai fite?" e o forma... alta forma "Aoleu vecino, Ileana am vazut-o ca s-a dus la psihiatru. Cica are depresie. O mai chemam la cafele?" Ar fi alta...V-am raspuns pe scurt si imi cer scuze pentru ca discutia este mai larga.
      3. Depresia se diagnosticheaza in Romania ca in toata lumea dupa criterii DSM. Si da cunosc cazuri in care psihiatrii au indrumat persoane catre colegi psihoterapeuti.
      4. Este posibil sa aveti dreptate. Am avut insa de ales pentru ca doi specialisti ar fi insemnat deja prea mult in acest proiect. Tocmai de aceea unul dintre eroii proiectului, Carla Szabo, a folosit doar psihoterapie pentru a depasi epidosul depresiv. Si am mentionat asta in proiect.
  • De presia si statul (Joi, 10 septembrie 2009, 16:24)

    Gheorghe Costel [anonim]

    Si eu sufar de depresie si as vrea sa stiu de ce oficialitatile din Romania n-au continuat proiectul privind infiintarea centrelor de sanatate mentala si destigmatizare.Stiu ca domnul psiholog Mugur Ciumageanu-pe care vi-l propun ca interlocutor, mai ales ca a fost "infrant" de sistem-s-a zbatut nult pentru infiintarea unor centre de psihiatrie comunitara, care sa ofere atat psihoterapie , cat si ajutor psihiatric.Din experienta mea va pot spune ca am incercat sa infiintez, macar sa propun infiintarea unui asemenea centru in judetul meu, dar s-a preferat infiintarea centrului intr-un spital de psihiatrie-eu consider asta ca un element de stigma, mai ales ca spitalul este situat intr-o comuna, departe de comunitate.As vrea sa stiu ce parere aveti si cum vedeti indiferenta statului fata de aceasta problema.Suntem o societate anomica si bolnava...Stiu ca pe indicatorii DALY,depresia va ajunge pe un loc fruntas in 2020, chiar locul unu daca nu ma insel.Cam atat.Multumesc.
    • raspuns (Joi, 10 septembrie 2009, 16:56)

      Laurentiu Diaconu Colintineanu [utilizator] i-a raspuns lui Gheorghe Costel

      Avand in vedere ca sanatatea este un domeniu cu probleme eterne in Romania, decizia de anulare a infiintarii acestor centre poate ca nu este surprinzatoare, pe cat de tragica si regretabila este ea.
      Da, multe decizii luate de executive - si nu ma refer aici numai la cel roman - pot reprezenta o forma de stigmatizare. Va dau un exemplu german: psihoterapia nu este suportata de asigurare decat daca un expert decide ca terapia are sanse de succes. A se citi asadar: daca merita la bani.
      Deci daca aceasta este situatia intr-o tara dezvoltata si daca mai punem la socoteala haosul din sistemul sanitar romanesc, probabil ca va mai dura multa vreme daca lasam decizia numai la latitudinea politicii.
      Dar trebuie sa va contrazic: nu suntem o societate bolnava. Cel putin eu refuz sa cred asta. Si iarasi mentionez reactiile la Urata ca dovada a acestui fatp...
  • multumesc Carlei Szabo pentru raspuns! (Joi, 10 septembrie 2009, 16:34)

    ema [anonim]

    Sa inteleg ca alegerea intre psihoterapie si tratament psihiatric este una personala. Ma bucur. :)
    • Raspuns (Joi, 10 septembrie 2009, 16:57)

      Vlad Mixich [utilizator] i-a raspuns lui ema

      Alegerea dintre psihoterapie si medicatie tine de gravitatea formei de depresie. Exista mai multe forme de depresie de intensitati diferite. Deci aceasta alegere tine de cazul particular dar nu este o alegere personala.
  • Explicatia genetica ... (Joi, 10 septembrie 2009, 16:53)

    Adrian [anonim]

    In primul rind felicitari pentru remarcabila realizare a acestui proiect!

    Nu credeti ca se apeleaza mult prea des la genetica pentru a motiva o boala?
    Nu credeti ca atitudinea, educatia si modul de a vedea viata sint cauze cu "greutate" mai mare decit "defectul" genetic?

    Poate cunoasteti filmul "Nature, Nurture and the Power of Love":
    http://video.google.com/videoplay?docid=-488370216086689353&ei=nHVYSfmGFojojgLJm-nJCw&q=fymaaa.blogspot.com#
    prezinta concluzii recente care pun intr-o lumina noua conditionarea genetica a bolilor.
    • Raspuns (Joi, 10 septembrie 2009, 17:03)

      Vlad Mixich [utilizator] i-a raspuns lui Adrian

      Multumim pentru felicitari voi transmite mai departe celor 5 curajosi care au facut posibil proiectul. Genetica e la moda, asa e, dar doar in mass-media. Deja in lumea stiintifica interconectivitatea dintre genetica, educatie si mediu este recunoscuta. Nu cunosc filmul dar il voi vedea. Multumesc pentru recomandare.
  • gata! (Joi, 10 septembrie 2009, 17:07)

    Sorana Mihailescu (moderator) [hotnews.ro]

    Multumim pentru participarea activa la aceasta intalnire online. Va reamintesc, cele mai interesante intrebari vor fi reluate in emisiunea Bucuresti Punkt Bonn. Inregistrarea video/audio a emisiunii va fi postata pe site vineri, dupa ora 17.00.
    Cele bune!
  • Multumim. (Joi, 10 septembrie 2009, 17:08)

    Vlad Mixich [utilizator]

    Multumim pentru intrebari si reactii si multumim Carlei Szabo, Mihaelei Miroiu, lui Fanel, fotografului si lui Neagu Djuvara.


Abonare la comentarii cu RSS

Top 5 articole cele mai ...



Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.
hosted by
powered by
developed by
mobile version
Marţi