Un român din cinci s-a întâlnit sau se va întâlni o data în viata cu „Urâta”. Neagu Djuvara sau Mihaela Miroiu au trecut deja printr-o astfel de întâlnire. Povestea lor si a altor eroi o puteti vedea acum. De ce eroi? Pentru ca povestile lor sunt adevarate si pline de curaj. Se întâmpla pentru prima data în România: cei care s-au întâlnit cu „Urâta” vorbesc în public despre ea.
Daca doriti adresa sau sfatul unui specialist din orasul dumneavoastra ne puteti scrie la depresia@hotnews.ro
Fiecare tapet colorat ascunde o poveste.
"A venit Urâta"
de Vlad Mixich, L. Diaconu-Colintineanu HotNews.ro, Deutsche Welle
Duminică, 6 septembrie 2009, 22:46 Actualitate | Esenţial
[P] Foodpanda recomanda:Cele mai gustoase preparate de sezon, care te incalzesc si te mentin in forma
Toamna nu-i ca vara, dar, cu siguranta, este mai bogata! De ce? Pentru ca toamna se numara OFERTELE foodpanda! Astfel, acum poti comanda convenabil cele mai gustoase preparate de sezon, care te incalzesc si te mentin in forma!
65377 vizualizari
Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.
Va propun sa scriem aici si solutii practice pentru a scapa de "urata". S-a mentionat in materiale psihoterapia - no comment.
Pe mine m-au ajutat:
- de citit:
- Stefan Klein - Formula fericirii; o carte care explica cum functioneaza fericirea din punct de vedere al creierului; are bineinteles si un capitol care explica cum functioneaza depresia si, inevaitabil, cum putem s-o anihilam: http://www.humanitas.ro/humanitas/formula-fericirii
- WIlliam Hart - Arta de a trai; o carte care explica simplu ca tot ce ne dorim sunt senzatii si pentru o viata fericita cel mai simplu e sa traim ancorati in prezent, observandu-l fara sa ne copleseasca: http://www.edituraherald.ro/bookdetail.asp?cod_carte=114
- ca practica:
- Vipassana - tehnica descrisa in "Arta de a trai" - dezvoltata de un om cu scopul de a scapa de orice suferinta; a si reusit, doar ca acest aspect e insuficient promovat in cultura noastra (crestin-europeana); Vipassana inseamna "a vedea realitatea asa cum e" si promoveaza ideea de a TRAI in prezent; http://www.ro.dhamma.org
Numai bine si astept si alte idei, care au avut rezultate, din experienta voastra personala.
De fapt chintesenta umanitatii, un rezultat al Constiintei.
/ si animalele nu fac depresie.
Numai prostii sunt fericiti.
fericirea (si/sau starea de bine in general) este o stare de gratie si este relativ independenta de inteligenta si educatie
asta nu inseamna ca nu inteleg si nu sunt alaturi de cei care experimenteaza stari negative precum depresia
dimpotriva
fara a fi deloc superficial propun ca si panaceu universal jocul in general si mai ales formele lui specifice - rasul si dragostea
felicitari autorilor pentru material
o zi placuta :)
Daca ai fi fost mai indulgent cu duduveche depresivul si nu te-ai fi coborat la nivelul lui facandu-l prost, poate nici eu nu te-as fi dat in vileag ca-l plagiezi pe Paleologu.Pentru cei ce nu stiu despre ce e vorba, citit "Despre lucruri cu adevarat importante"
nu am plagiat pe nimeni, nici macar nu am citit cartea cu pricina desi am auzit lucruri bune despre ea :)
as fi chiar incantat sa-mi spui in cadrul acestei carti unde este referinta despre care vorbesti
cu riscul de a deveni enervant, stigmatizarea fericirii mi se pare o mare tampenie (cu atat mai mult in topicul asta !!!)
asteptand un raspuns, cu o maricica si oarecum poznasa curiozitate :)
sam
Si zici ca n-ai plagiat?! Esti pe urmele lui Paleologu :) La mai mare !
Nu-mi vine sa cred ce ati realizat, cu mult cap, mult suflet si multa speranta.
Va rog faceti ceva cu reclama de la Altex, in care se parodiaza bolile psihice. Adica ajungi la psihiatru datorita preturilor mici la produsele lor.
Eu am scris acum doi ani la CNA, SI LA COTIDIENELE MARI, si s-au oprit o vreme, dar din lipsa de bani vad ca au reluat acea reclama. Sunt inumani ! De ce nu parodiaza asmaticii, sau diabeticii? Oamenii care sunt cei mai afectati din cauza sensibilitatii lor , si care au cea mai mare nevoie de protectia noastra, a societatii, sunt pusi LA ZID .
Va rog sa nu abandonati demersul, e un foarte bun inceput .
Ce putem face pentru a continua aceasta initiativa ?
Personal as fi incantat sa colaborez cu voi...
Cu respect,DD
Este remarcabila abordarea.Creativa si eleganta cum spunea un comentariu anterior!
Felicitari!
Mai citesc si ca un roman din cinci s-a intilnit sau se va intilni cu depresia; probabilistic vorbind, inseamna ca 1 din 10 deja a facut-o, ceea ce ma face sa-mi trec in revista toate cunostintele ca sa-mi dau seama care din ei e depresiv.
Inceputul revenirii din ce, sau de unde? Nu sint depresiv, sint oarecum dependent de net dar asta e altceva, cind o sa vreau sa scap de dependenta pe tine te intreb prima. Patrunjelul nu-mi place, oamenii reali imi repugna pentru ca tot timpul pretind ca sint mai buni, mai frumosi, mai destepti, parca am fi la concurs de Miss (vezi si raspunsul tau), prieteni n-am si n-am nevoie iar berea o pot bea si singur, acasa. Multumesc!
Cu...pritenie!
Ei bine se poate. Se poate sa vezi un articol in care poti afla ceva. Altceva decat morti, raniti scandaluri si femei goale.
Felicitari. Alte cuvinte sunt de prisos
Stirile si "informatiile" actuale pe care le primim zilnic din partea presei tin mortis sa ne faca sa ne simtim neputiciosi, neinsemnati, etc. Nici nu e de mirare ca depresia ne mai rapune din cand in cand.
Ei, iata ca nu suntem chiar asa slabi. Dincolo de semnalul de atentionare pe care un astfel de demers, putem sa desprindem unul poate chiar mai valoros pentru toti. Si anume ca fiinta umana este prin definitie o entitate proiectata sa fie invingatoare, sa lupte pentru ea si pentru aproapele ei.
Daca oamenii si-ar pune serios in gand, sunt convins ca am putea eradica toate problemele grave cu care ne luptam zilnic: bolile (cancer, sida, boli psihice, etc), saracie, moralitate in scadere, etc. Insa aceasta responsabilitate trebuie preluata de intreaga societate si sa nu mai fie lasata doar pe umerii unor autoritati / firme (ne)private, etc.
Felicitari realizatorilor.
Fiecare om are un potential care este "ucis" de vartejul standardelor fortat impuse de societatea noastra, dar care fara tagada l-ar face pe el sa fie OM, sa se simta aproape de semenii sai, sa ajute sa fie ajutat si inconjurat de caldura. Persoana ta este sufletul tau- pe el trebuie sa il hranim.
...as spune ca muzica si dansul (de orice forma, oricum nu ma refer nicidecum la vreo coregrafie, nu) au puterea sa te puna din nou pe picioare, oricand!
"Nu vad alt leac decat dragostea". Mi-a atras atentia o femeie scunda si subtire, cenusie la chip si vestimentatie, spre 40 de ani, care ma fixa cu o privire... nu stiu cum s-o numesc. Insistenta sfioasa. M-am gandit ca demult un barbat nu a mai fixat-o pe ea cu privirea. Foarte trist.
Nu cred ca depresia tine foarte mult de mostenirea genetica. E un rezultat al confruntarii cu vicisitudinile vietii, fie de natura fizica - nu am bani, sunt slab si neimportant, ceilalti abuzeaza de mine din cauza asta, nu am din ce sa traiesc - fie morala - nu traiesc viata pe care doream s-o traiesc, mi-am irosit viata, imbatranesc si am sa mor. Unii oameni sunt mai puternici, altii mai slabi, unii sunt mai norocosi, altii sunt vitregiti de soarta. Nu cred in depresia fara motive. Orice efect are o cauza. Problema e ca motivele nu sunt intotdeauna atat de evidente; suferi si nu sti de ce. Si atunci ce faci? Iei o gramada de pastile care nu te vindeca pentru ca ele doar atenueaza efectele. Ca un antinevralgic care-ti anesteziaza nervii, ceea ce nu inseamna ca piciorul tau nu mai e rupt.
Am refuzat cu ostentatie sa consult medicul de teama ca va incepe sa'mi dea pastile. Ma ingrozeste gandul de a depinde de pastile. De a'mi controla starile cu medicamente. Am refuzat.
Apoi am inceput sa ma simt indignat si revoltat ca am ajuns asa. Am inceput sa urasc boala, demonul care ma bantuia. Si am inceput sa lupt cu el. Am renuntat la medicamente si am inceput sa ma rog. Cand venea demonul urlam in sufletul meu catre Dumnezeu sa ma scoata din ghearele lui. Neputinta si sentimentul de abandon ma sfâshiau. Dar mi'am spus "ori eu, ori el". Daca imi era frica sa fac ceva sau sa merg undeva, exact acolo ma duceam! Asteptam cu groaza si disperare sa vad ce se poate intampla. Panica imi intuneca vederea. Dar nu am renuntat. Nici el.
Iata'ma azi, dupa aproape un an de lupte si nopti nedormite, mult mai impacat cu mine.
Mai vine cateodata, dar cand vine ii zambesc si pleaca spumegand de furie ca nu ma mai poate mesteca in gura lui baloasa si puturoasa. Va garantez ca un singur medicament functioneaza cu adevarat: rabdarea.
Stiu ca intr'o buna zi va veni din nou, imbracat in alta haina si ma va lua prin surprindere. Dar stiu ca daca voi avea rabdare si incredere, tot eu voi fi cel care va invinge!
Va doresc multa sanatate sufleteasca si trupeasca tuturor.
Ce este important este ca psihanaliza nu trateaza depresia ca pe o boala ca plaga de inlaturat ci ca pe o stare profunda a propriei individualitati, o ruptura care nu poate fi suplinita decat de afectivitate si de constiinta provenientei si sensului acestei instrainari de sine. Pentru ca o depresie vine intotdeauna cu sens pentru cel care sufera de ea - sa ii arate ca ceva e nerezolvat, ca ceva cere sa fie luat in seama si rezolvat. Este la fel ca frica - o alarma pe care psihicul o lanseaza pentru a rezolva un conflict.
De aceea, cred ca d-ul Djuvara a avut cea mai buna intuitie numind iubirea panaceu. Pentru ca reconfigurarea unei eu depresiv e posibila doar daca cineva intinde o mana sincera si o ureche atenta exact la nevoile persoanei in nevoie.
Sunt foarte incantata de articol.Foarte profesionist realizat.Personal ma ajuta mult sa inteleg,poate incerc sa si depasesc situatiile altfel.
Din suflet FELICITARI DOMNILOR!
inca o data felicitari
Depresia dupa nastere - izolarea, singuratate,......multa sanatate celor singuri si le doresc sa fie ei insusi si sa IUBEASCA din nou chiar daca au fost jigniti.
Multa sanatate tuturor !!!
foarte multi ca el aleg sa incheie socotelile shi din cauza ca....traim in Romania. Initiativa URATA este un lucru scos din tipare, scos de pe linia dizertatiilor despre psihic, boli psihice, depresie, anxietate, etc. Este cel mai bun exemplu ca omul, indiferent de alterarea mintii, continua sa gandeasca, continua sa ceara ajutor. De la cine? de la noi, cei bolnavi, sa zicem de LACEBUNITA!!!
si, da, lucrurile simple conteaza. asta stii si inainte si dupa depresie, dar dupa aceasta afirmatie capata alt ton si parfum.
Sper ca aceasta campanie sa nu fie un prilej de promovare a antidepresivolor, cei tristi din diverse motive sa nu fie condamnati la depresie. Tristetea e ca vremea rea, odata trebuie sa treaca.
Inca o sugestie, cuvantul melancolie (popularul depresiei) provine din grecescul expresiei "fiere neagra", ceea ce da o indicatie asupra cauzelor organice ale acestor stari. Un alt argument il constituie faptul ca una dintre cele mai puternice plante cu efecte coleretic-colagog (curata fierea)-sunatoarea- s-a dovedit a fi la fel de eficienta ca antidepresivele cele mai puternice
"Tristetea e ca vremea rea, odata trebuie sa treaca. "
De fapt, pe teribila canapea( mai exista?) se face disectie pe creier deschis, esti dus in fundaturi , mereu altele, fata de care pivnita ti se pare o poiana luminoasa sau...pumnul de pastile, somnul, starea de leguma...Voiam sa fac aceasta profesie, acum, tot ce reprezinta ea, mi se pare un nonsens si inca unul periculos. Este grozav ce se intampla acum si aici, cu atat mai mult cu cat, suntem o armata de depresivi in aceasta tara si nu numai. O solutie este eliminarea cauzelor. Cum? Poate exista un raspuns pentru toti si inca unul pentru fiecare. Dar pana atunci... sa incercam sa ne facem bine(unul altuia), sau macar sa nu ne facem rau. Cred ca este cel mai NEINDICAT SPATIU PENTRU CONTROVERSE. VA ROG!
Am avut-o, in liceu, pe d-na Miroiu profa la psihologie. A fost ok. Salutari!
La mine a venit urata dupa o perioada grea, o perioada pe care am crezut ca o depasisem, dar se pare ca sufletul meu nu era impacat...m- a luat prin surprindere....nu imi mai doream nimic, cu toate ca aveam foarte multe, nu puteam aprecia nimic, imi doream doar sa imi revin si sa pot "simti"..orice: tristete , suparare, placere, durere , orice....e ingrozitor....nu tine de vointa ( pentru ca depresivul vrea sa-si revina, deci are vointa de a-si reveni ), nu stiu de ce tine...pur si simplu se strica resortul interior, pierzi startul zilei si pierzi si cursa...si zilele trec, din ce in ce mai triste si mai mohorate, dar amintiri din acele zile nu mai am...stiu doar ca au fost gri...iti pierzi memoria si concentrarea....si poate ca e mai bine asa....Vestea buna e ca intr-o zi vezi Lumina, si o vezi mult mai sclipitoare decat pana atunci, incepi sa o percepi, sa fii constient de ea, dar asta numai cu rabdare si cu terapie ( in cazul meu acupunctura , si terapie combinata ). Lumina (pentru mine ) reprezinta de fapt micile bucurii ale vietii, apropierea de semenii nostri si iubirea lui Dumnezeu.
Apreciez campania aceasta...este important sa stii ca nu numai tu treci prin asta, e bine sa stii care sunt simptomele , si cel mai important e ca exista Speranta.
S-ar putea ca anumite persoane sa nu suporte internarea si aceea la o sectie de psihiatrie, sigur fac parte dintre ei. Prefer sa mor in patul meu decat pe o masa de spital. Oricare ar fi fost problema mea nu inteleg de ce a trebuit sa fiu tinut aproape doua luni de zile sub supraveghere medicala. Din toata povestea nu m-am ales cu nimic bun, biletele mele de internare mi-au facut mai mult rau decat bine, chiar mai rau decat am crezut si ca un exemplu am obtinut foarte greu carnetul de sofer, am fost respins la o angajare in care imi cereau actele medicale, etc.
Avem depresii pentru ca suferim, dupa cum imi spunea un staret, de o lipsa de spiritualitate acuta!
Toate cele bune!
Alina.
Cat despre adulti, aici actioneaza lipsa de perspectiva. Exista doi vectori mari care misca lumea: iubirea si teama. Cati oameni mai folosesc cuvantul ,, iubesc,, in fiecare zi. Cati oameni traiesc ani de zile in comun cu alti oameni la fel de tristi fara a simti vreodata iubirea? Teama este primul pas catre urata. Iti este teama de partener, de societate, de colegii de munca. In atare situatie cum sa nu fii expus depresiei.
Majoritatea oamenilor a avut macar odata depresie reactiva, forma usoara a uratei. Problema apare atunci cand nu iti dai seama de ea si te trezesti ca starea generala ti se strica si nu mai ai chef de nimic si de nimeni.
Acum ca am vorbit de problema care este solutia ?
Dar ca sa nu bat campii, intotdeauna m-am intrebat de ce am ajuns asha. Shi o chestie care mi-o sarit in ochi este ca deshi stiu ca de exemplu maica-mea ma iubeste in felul ei, nici ea shi nici taica-mea nu mi-au zis vreodata un simplu "te iubesc". Shi in consecinta, nici eu lor.
Intrebarea mea era daca in societatea romaneasca este normal ca parintii sa zica copiilor lor: te iubesc?
..intrebarea ta cred ca este retorica
societatea germana, austriaca..etc etc crezi ca genereaza parinti altfel?? sunt parinti si parinti..si ei la randul lor lipsiti de afectiune din partea propriilor parinti
Ce spui tu este genial, eu nu pot sa imi imaginez cum poti sa treci prin asa o incercare (vocea ta exprima multa suferinta trecuta) si sa fii atat de calm si sa nu refuzi total lumea din jur.
In fond ce spui tu ne ajuta pe noi ceilalti ("normalii") sa ne intelegem si sa ne controlam starile psihice si sa evitam starile prin care ai trecut tu- din punctul acesta de vedere eu cred ca esti peste un psiholog si poti sa te consideri doctor (de suflete).
Cred ca indiferent daca decizi sa ramai sau nu anonim esti un model de bunatate. Dumnezeu sa iti ajute!
din fericire sunt incapatanata si am ceea ce eu numesc pilot automat iar cand simt ca e momentul ma setez pe ceea ce stiu ca e bine sa fac si nu misc un deget in celalalt sens pentru ca stiu ca toate trebuie sa treaca la un moment dat, trebuie doar sa strang din dinti si macar sa stau daca nu pot sa avansez........... am avut si momente de panica incontrolabila si am trecut peste ele cu telefonul in mana la ora 4 dimineata gata sa sun un prieten daca nu mai puteam rezista
a trecut pentru ca am vrut eu sa treaca si pentru ca am tras de mine sa imi schimb modul in care ma vad
stiu sigur ca nu o sa mai revina pentru ca nu vreau eu sa o las sa ma cuprinda
stiu cum incepe si o blochez .... iti e foarte rau si ajungi sa cauti alinare in raul ala si sa te complaci, ca o odihna intr-un "am voie sa nu mai pot"
acum nu mai vreau sa ajung in starea aceea niciodata si cred ca asta e cel mai bun medicament
Apoi iar vine ea, "Urata" si iti da un sut in bot, zici ca viata e nasoala, apoi brusc ti-e frica de moarte, panica, anxietate generalizata. Foarte rar si numai cu mai multe beri/jagger shoturi sau alte alcooluri devii maniac, plin de incredere in tine incat a doua zi zici, frate, sunt bipolar. Nu stiu care-i solutia, dar in orice caz nu evitarea. Banuiesc ca dragostea de Dumnezeu si de oameni ne poate salva in cele din urma...
Sanatate si Doamne-ajuta tuturor!
Inteleg ca in SUA e boala cu cea mai mare incidenta, urmata de cele cardiace.
Am scapat de 2 ori fara pastile, si mereu sper sa nu se mai intample.
(din interior) confirm si eu ceea ce spun cei din interviuri - depresia nu e tristete, nici melancolie. sunt o persoana optimista, dar acest lucru nu are legatura cu depresia. am avut episoade melancolice si chiar stari depresive de scurta durata (de la o saptamana pana la o luna, doua) in adolescenta si ulterior; niciodata insa nu au reusit sa-mi afecteze sinele si coerenta interna. totusi, cu depresia propriu-zisa nu m-am intalnit decat acum. pot sa identific cum a aparut (singuratate, nervi, idealizare, supralicitare), care ii sunt cauzele, starile care au precedat-o si schemele mentale prin care probabil ca am chemat-o. intuiesc cum ar putea trece, dar am nevoie de "proptele" din afara. precizez ca sunt o fire cerebrala, puternica, dar nu voluntara; ca am fumat si ca fumatul in sine nu are legatura cu depresia, in schimb dependenta pe care acesta o da este un element ce convine schemei depresive. iar daca o sa ma descurc din panza asta, un pic de tot va fi si datorita acestui proiect al hotnews, care o arata cu degetul pe "urata" si ne spune: iata, dracul o fi el atat de negru, dar are un nume si, in plus, poate fi invins. secretul nu e sa identifici corect problema, ci sa o identifici pur si simplu; ca punct de plecare. iar apoi psihoterapie, medicamente, socializare, iubire etc. - fiecare dintre acestea este probabil necesar de la caz la caz, pentru ca fenomenele psihice sunt deosebit de complexe si de diferite.
Tot in rotocoale de fum prescrie pacientilor medicamente din familia benzodiazepinelor care dau dependenta fizica nu doar psihologica?
1 - ritmul alert in care ne trece viata ne istoveste pur si simplu de energia necesara comunicarii cu alte persoane sau pur si simplu contemplarii naturii. Schimbarile repetate care se petrec in jurul nostru de dezorienteaza.
Avem nevoie de stabilitate in viata noastra, avem nevoie de "radacini", de repere in viata pentru a avea o baza solida - ele pot fi: familia, prietenii apropiati, locuinta, natura, chiar si ritualurile (sacre sau nu) si indraznesc sa zic credinta in Dumnezeu (pentru cei care sunt crestini).
2 - relativizarea valorilor: cand nimic nu mai e fix, cand ce azi e bine maine e rau pentru ca adevarul e relativ, creierul nu mai poate construi o imagine logica, cauzala asupra realitatii.
Incercati sa nu va lasati influentati de gandirea "politicaly correct" a opiniei publice pentru ca ea se schimba in functie de interese, iar perceptia realitatii va trebui reconstruita cu efort suplimentar.
3 - societatea de consum (vezi reclame, promotii etc), de tip nihilista care ne indeamna sa consumam facandu-ne promisiuni desarte despre cum vom fi mai fericiti. In realitate, imediat dupa ce ai cumparat iti spun ca ai luat ceva uzat moral pentru ca azi a aparut un produs nou iar tu cazi in depresia ca ai fost inselat si o iei de la capat in cautarea fericirii promise. In plus, aduce si un stres decizional pentru ca o alegere proasta te poate costa scump.
4 - unele mesaje transmise pe canalele audio-video (in special TV) sunt profund nocive: cultivarea agresivitatii (vezi stirile de pe toate posturile generice), a neincrederii in oameni (orice strain te poate hacui sau iti poate viola copilul asa cum ai vazut la stiri), denigrarea familiei si promovarea sexualitatii pana la perversiune ("educatie sexuala")
Pentru mai multe detalii, recomand "Stiinta si razboiul sfarsitului lumii" - Virgiliu Gheorghe
Acum imi dau seama ca parintii mei erau si ei deprimati, asadar nu au putut face mare lucru pentru mine...
De abia dupa '90, cand am avut sansa unor lecturi edificatoare, mi-am dat seama ca am nevoie de ajutor si am stiut cui sa-l cer. Eu sunt norocoasa. Pentru altii a fost mult prea tarziu...
Acum, dupa cativa ani de Gestalt terapie, tin "urata" la distanta. Nu o mai "invit" langa mine, oricat s-ar milogi...:)
Ma bucur ca am citit articolul. Va multumesc.
De ce oare acest popor in aceasta existenta a sa alege cu preponderenta sa defineasca starile neplacute cu un atribut adjectival care care amplifica conotatia negativa. De ce predispozitia, starea, tulburarea sau cum vreti sa definiti depresia ar avea nevoie de inca ceva, de parca nu este suficient depresie ii mai spunem si "Urata".
Din nefericire cineva candva a predat vietilor noastre lectia amplificarii starilor negative si daca nu avem una sa ne simtim vinovati ca ne liseste si daca o avem sa ne concentram asupra ei, sa o manifestam ca la carte si ce bine sa ne traim boala. In tot acest tablou, cei care ne-au transmis aceasta lectie au uitat sa adauge un "amanunt": " Noi nu suntem boala noastra" , ea reprezinta o parte din noi, si ceea ce este dincolo de boala adica foarte multe resurse, determina vindecarea noastra.
Felicitari realizatorilor acestui proiect, este o initiativa laudabila in acest moment in care nu una din 5 persoane asa cum spune materialul prezentat, sufera de depresie conform OMS 1 din 3 si la noi in tara foarte posibil 1 din 2. Dar romanul asa cum stie el sa-si vada interesul nu va considera ca 1 din 2 poate reprezenta "EU".
Felicitari !
Un exercitiu de sinceritate si de umanitarism pe care il primesc cu respect fata de cei care au ceva de spus, dar si fata de aceia care inca aleg sa taca.
De acord cu domnul Neagu Djuvara: leacul e dragostea...
Oare cum ar fi daca am avea curajul sa transmitem celor de linga noi lectia acceptarii si iertarii vulnerabilitatilor noastre a normalitatii durerilor impartasite si a dreptului de a fi ascultati, informati si lasati sa alegem sa fim un diagnostic din tratatul de psihiatrie sau sa ne traim viata cu resursele pe care le avem dincolo de particica care intr-un anume moment nu ne da o stare de bine insa ea este doar o particica si noi suntem mult mai mult de atat.
Va invit asadar pe toti cei care in numaratoarea 1 din 2 reprezentati "TU" nu eu sa cautati alternative si sa acceptati ca in anul 2009 avem responsabilitatea starilor noastre si ca un instrument vital in gestionarea "Uratei" este PSIHOTERAPIA.
Apoi ar mai fi http://www.edituratrei.ro/product.php/Teoria_si_terapia_nevrozelor_Introducere_in_logoterapie_si_analiza_existentiala/2129/. Este insa genul tehnic, un lexicon de specialitate fiind imperativ.
Si-ar mai fi propria experienta. Circa 8 luni de cand invat sa ma bucur si de bune, si de rele. De cand invat sa il iubesc pe omul care sunt acum si sa-i duc mai putin dorul celui de altadata... Si tot atata vreme in locul newsletterelor cu reduceri, chilipiruri, sau lichidari de stoc, in locul mailurilor despre succes, despre cum sa devii mai sarmant, mai bun manager sau despre cum sa profiti de oportunitati, invat cum sa ma cunosc cat mai bine. Si-mi place ceea ce aflu! ;)
sunt curios ce medicament au luat cei intervievati sau cei care posteaza aici. e trist ca se apeleaza la astfel de practici.
intr-o alta ordine de idei... ideea e excelenta, zic de ideea publicitatii asteia.
sunt curios ce companie e in spate. petru o bila alba departamentului de marketing.
dan
Momentele agonice sunt justificate prin impovararea sufletului cu atatea suferinte,frustari,constrangeri,violente..
Depresia- o urata care nu este pe intelesul tuturor...
nu vreau sa vorbesc despre cum este sa suferi de aceasta tulburare psihica
pentru ca da , este o tulburare psihica
au fost momente terifiante in care credeam ca doar sinuciderea ma poate scapa de nebunie
a fost sa fie altfel , sa imi trimita Dzeu in cale un medic psihiatru si un duhovnic
a durat un an : tratament medicamentos cu cipralex si ludiomil , si marturisire /spovedanie la duhovnic pana am ajuns chiar sa ma si impartasesc
pot afirma fara dubii ca aceste tulburari sunt semnalul clar al ruperii legaturii cu Dumnezeu
spiritul nu se mai regaseste in modul de viata pe care il traim si incepe sa strige ... intarnd in conflict clar cu materia/fizicul . de aici senzatiile ca esti doi ...
mi-a trebuit ceva vreme sa imi asum faptul ca am ajuns in aceasta situatie datorita alegerilor din viata mea
acum pot vorbi despre asta
depresia se vindeca in prezenta lui Dumnezeu .
Am devenit atat de sensibili si vulnerabili pentru ca suntem singuri si neintelesi.Vedem cruda realitate si ne inspaimantam.Nu va impovarati cu inca o invinovatire.Nimeni nu e perfect.Sunt atati atei care o duc bine mersi,nu au nici o greata.Asa ca noi suntem cel mai aproape de Dumnezeu!...pentru ca avem capacitatea sa simtim suferinta pana la paroxism.
un om care nu detine controlul este un om susceptibil la depresie, iar noi nu ne putem controla unii pe altii
...Electroda şocului m-a curentat. Un tunel cu zgomot ciudat m-a tras spre o zona luminata. Când ajungeam foarte aproape auzeam o voce care spunea : « intoarce-te... ». Se derula cateva evenimente din viaţa mea, şi nu doar din trecut! Bătea soarele din geam direct pe patul meu. Am avut iluzia unui bărbat cu turban alb care plutea acolo şi se uita fix la mine. Zâmbeam ! ...Medicul mă intreba: « ce vezi tu aşa de frumos acolo? Domnu doctor, l-am vazut pe Allah ! L-a mai văzut cineva? » Râdea tot salonul de mine.
...Şi de atunci a inceput totul sa fie mai diferit.