"A venit Urâta"

de Vlad Mixich, L. Diaconu-Colintineanu     HotNews.ro, Deutsche Welle
Duminică, 6 septembrie 2009, 22:46 Actualitate | Esenţial

documente
(9 Iul 2010) DOC, 55KB
Un român din cinci s-a întâlnit sau se va întâlni o data în viata cu „Urâta”. Neagu Djuvara sau Mihaela Miroiu au trecut deja printr-o astfel de întâlnire. Povestea lor si a altor eroi o puteti vedea acum. De ce eroi? Pentru ca povestile lor sunt adevarate si pline de curaj. Se întâmpla pentru prima data în România: cei care s-au întâlnit cu „Urâta” vorbesc în public despre ea.

Daca doriti adresa sau sfatul unui specialist din orasul dumneavoastra ne puteti scrie la depresia@hotnews.ro

Fiecare tapet colorat ascunde o poveste.













[P] Foodpanda recomanda:Cele mai gustoase preparate de sezon, care te incalzesc si te mentin in forma

Toamna nu-i ca vara, dar, cu siguranta, este mai bogata! De ce? Pentru ca toamna se numara OFERTELE foodpanda! Astfel, acum poti comanda convenabil cele mai gustoase preparate de sezon, care te incalzesc si te mentin in forma!
65377 vizualizari
  • +12 (14 voturi)    
    urata (Luni, 7 septembrie 2009, 0:41)

    mischa [anonim]

    felicitari celor care au avut "curajul" de a vorbi public despre Urata
    • +7 (7 voturi)    
      solutii pentru a scapa de "urata" (Luni, 7 septembrie 2009, 15:04)

      Daniel Cristian [anonim] i-a raspuns lui mischa

      Felicitari autorilor pentru ca ati deschis subiectul, si pt. ca i-ati acordat atentia pe care o merita.

      Va propun sa scriem aici si solutii practice pentru a scapa de "urata". S-a mentionat in materiale psihoterapia - no comment.

      Pe mine m-au ajutat:
      - de citit:
      - Stefan Klein - Formula fericirii; o carte care explica cum functioneaza fericirea din punct de vedere al creierului; are bineinteles si un capitol care explica cum functioneaza depresia si, inevaitabil, cum putem s-o anihilam: http://www.humanitas.ro/humanitas/formula-fericirii
      - WIlliam Hart - Arta de a trai; o carte care explica simplu ca tot ce ne dorim sunt senzatii si pentru o viata fericita cel mai simplu e sa traim ancorati in prezent, observandu-l fara sa ne copleseasca: http://www.edituraherald.ro/bookdetail.asp?cod_carte=114

      - ca practica:
      - Vipassana - tehnica descrisa in "Arta de a trai" - dezvoltata de un om cu scopul de a scapa de orice suferinta; a si reusit, doar ca acest aspect e insuficient promovat in cultura noastra (crestin-europeana); Vipassana inseamna "a vedea realitatea asa cum e" si promoveaza ideea de a TRAI in prezent; http://www.ro.dhamma.org

      Numai bine si astept si alte idei, care au avut rezultate, din experienta voastra personala.
  • +6 (8 voturi)    
    Eleganta (Luni, 7 septembrie 2009, 8:43)

    mihaela [anonim]

    E cea mai eleganta tratare jurnalistica a acestui subiect. Felicitari! Ati facut enorm de multe pentru cei aflati in aceeasi situatie cu subiectii prezentati
  • +5 (15 voturi)    
    Ginduri (Luni, 7 septembrie 2009, 9:41)

    Duduveche Depresivul [anonim]

    Depresia si anxietatea sunt expresiile inteligentei umane.
    De fapt chintesenta umanitatii, un rezultat al Constiintei.
    / si animalele nu fac depresie.
    Numai prostii sunt fericiti.
    • +6 (10 voturi)    
      numai prostii considera oamenii fericiti prosti (Luni, 7 septembrie 2009, 13:03)

      sam [anonim] i-a raspuns lui Duduveche Depresivul

      e o tampenie sa spui ca numai prostii sunt fericiti
      fericirea (si/sau starea de bine in general) este o stare de gratie si este relativ independenta de inteligenta si educatie

      asta nu inseamna ca nu inteleg si nu sunt alaturi de cei care experimenteaza stari negative precum depresia

      dimpotriva

      fara a fi deloc superficial propun ca si panaceu universal jocul in general si mai ales formele lui specifice - rasul si dragostea

      felicitari autorilor pentru material
      o zi placuta :)
      • +1 (5 voturi)    
        Rade ciob de oala sparta (Luni, 7 septembrie 2009, 17:24)

        ignuta [anonim] i-a raspuns lui sam

        "fericirea (si/sau starea de bine in general) este o stare de gratie si este relativ independenta de inteligenta si educatie"

        Daca ai fi fost mai indulgent cu duduveche depresivul si nu te-ai fi coborat la nivelul lui facandu-l prost, poate nici eu nu te-as fi dat in vileag ca-l plagiezi pe Paleologu.Pentru cei ce nu stiu despre ce e vorba, citit "Despre lucruri cu adevarat importante"
      • +4 (6 voturi)    
        addenda (Luni, 7 septembrie 2009, 17:31)

        ignuta [anonim] i-a raspuns lui sam

        Si ca tot suntem la capitolul plagieri, da-mi voie sa te completez " numai prostii si nebunii sunt TOT TIMPUL fericiti" In rest suntem binecuvantati cu momente de gratie divina.
        • +5 (5 voturi)    
          nu am plagiat pe nimeni (Luni, 7 septembrie 2009, 20:16)

          sam [anonim] i-a raspuns lui ignuta

          dragule / draga ignuta (nu am identificat genul din replicile tale)

          nu am plagiat pe nimeni, nici macar nu am citit cartea cu pricina desi am auzit lucruri bune despre ea :)
          as fi chiar incantat sa-mi spui in cadrul acestei carti unde este referinta despre care vorbesti

          cu riscul de a deveni enervant, stigmatizarea fericirii mi se pare o mare tampenie (cu atat mai mult in topicul asta !!!)

          asteptand un raspuns, cu o maricica si oarecum poznasa curiozitate :)

          sam
          • 0 (0 voturi)    
            poznasa curiozitate (Marţi, 8 septembrie 2009, 22:21)

            ignuta [anonim] i-a raspuns lui sam

            In eseul cu pricina din cartea cu pricina , gasesti lucrurile bune despre care ai auzit :)
            Si zici ca n-ai plagiat?! Esti pe urmele lui Paleologu :) La mai mare !
      • 0 (0 voturi)    
        acord (Sâmbătă, 12 septembrie 2009, 13:49)

        galu felicia [anonim] i-a raspuns lui sam

        este ceva in ceea ce spui care nu se invata din carti, oricat te critica acesti domni. Da, fericirea este o stare de gratie, dragostea este modul ei de lucru si jocul forma ei de repaus. Cu multa simpatie...
  • +8 (10 voturi)    
    Speranta (Luni, 7 septembrie 2009, 9:57)

    maman [anonim]

    Felicitariiiiiiiiiiiiii !
    Nu-mi vine sa cred ce ati realizat, cu mult cap, mult suflet si multa speranta.
    Va rog faceti ceva cu reclama de la Altex, in care se parodiaza bolile psihice. Adica ajungi la psihiatru datorita preturilor mici la produsele lor.
    Eu am scris acum doi ani la CNA, SI LA COTIDIENELE MARI, si s-au oprit o vreme, dar din lipsa de bani vad ca au reluat acea reclama. Sunt inumani ! De ce nu parodiaza asmaticii, sau diabeticii? Oamenii care sunt cei mai afectati din cauza sensibilitatii lor , si care au cea mai mare nevoie de protectia noastra, a societatii, sunt pusi LA ZID .
    Va rog sa nu abandonati demersul, e un foarte bun inceput .
  • +3 (3 voturi)    
    Adevarat (Luni, 7 septembrie 2009, 9:58)

    Cristi Leontiev [anonim]

    Cel ce va avea urechi de ascultat, va si-ntelege.
  • +5 (5 voturi)    
    da (Luni, 7 septembrie 2009, 10:08)

    Luana [anonim]

    ideea voastra a fost foarte misto, unele povesti de aici chiar m-au impresionat si sint convinsa ca exista multi oameni care nici macar nu stiu ca sufera de boala asta, daramite sa mai vorbeasca despre ea numai ca aici intervine deja o alta problema: mentalitatea si mai ales situatia trista din societatea romaneasca. de exemplu cate femei violate beneficiaza de psihoterapie dupa ce i-au demascat pe agresori? si cati copii abuzati, in orice fel, au parte de consiliere pe termen lung? sau cate femei batute? aproape in fiecare caz societatea e pasiva la asa ceva si nu ma refer numai la institutiile abilitate sa faca ceva pentru acei oameni, ci si la persoanele de langa noi. poate si despre asta ar trebui discutat candva.
  • +5 (5 voturi)    
    ok (Luni, 7 septembrie 2009, 10:09)

    dembinski [anonim]

    Interesanta si folositoare intreprindere.Ar putea continua acest proiect ? Marturiile a cat mai mai multor oameni,impartasirea unor experiente cat mai diverse legate de depresie pot instala o stare de bine social foarte necesar.
    Ce putem face pentru a continua aceasta initiativa ?
    Personal as fi incantat sa colaborez cu voi...
    Cu respect,DD
  • +8 (8 voturi)    
    felicitari (Luni, 7 septembrie 2009, 10:09)

    Lucian M [anonim]

    Este remarcabil curajul de a vorbi despre acest subiect intr-o societate intoleranta si plina de prejudecati.
    Este remarcabila abordarea.Creativa si eleganta cum spunea un comentariu anterior!
    Felicitari!
  • +1 (1 vot)    
    si totusi...? (Luni, 7 septembrie 2009, 10:11)

    sadwank [anonim]

    Si totusi, ce e depresia asta? Din ce se face? M-am uitat de doua ori la ce spune Dr. S. Isacu si din simptomele descrise sint si eu aproape depresiv, mai putin pierderea poftei de mincare; in schimb n-am mai iesit din casa de 2 luni si mi-e groaza sa o fac.
    Mai citesc si ca un roman din cinci s-a intilnit sau se va intilni cu depresia; probabilistic vorbind, inseamna ca 1 din 10 deja a facut-o, ceea ce ma face sa-mi trec in revista toate cunostintele ca sa-mi dau seama care din ei e depresiv.
    • -1 (1 vot)    
      ... (Luni, 7 septembrie 2009, 21:34)

      Lord Sith [utilizator] i-a raspuns lui sadwank

      Tati, inceputul revenirii e simplu: lasa net-ul, iesi din casa, macar pana la piata sa cumperi patrunjel ;), interactioneaza cu oameni reali...viziteaza-ti prietenii, iesiti la o bere...restul va veni de la sine. Succes.
      • +1 (1 vot)    
        ... ... (Marţi, 8 septembrie 2009, 0:03)

        sadwank [anonim] i-a raspuns lui Lord Sith

        Mami, ce intreb eu, ce raspunzi tu. Daca nu stii, nu te apuca sa apesi pe taste, lasa-i pe altii.
        Inceputul revenirii din ce, sau de unde? Nu sint depresiv, sint oarecum dependent de net dar asta e altceva, cind o sa vreau sa scap de dependenta pe tine te intreb prima. Patrunjelul nu-mi place, oamenii reali imi repugna pentru ca tot timpul pretind ca sint mai buni, mai frumosi, mai destepti, parca am fi la concurs de Miss (vezi si raspunsul tau), prieteni n-am si n-am nevoie iar berea o pot bea si singur, acasa. Multumesc!
        • 0 (0 voturi)    
          esti de-al meu... (Marţi, 8 septembrie 2009, 18:44)

          r [anonim] i-a raspuns lui sadwank

          ... dar pt. ca eu le spun apropiatilor asta, ei zic ca problema e la mine. Si cand colo...
        • 0 (0 voturi)    
          alerta (Duminică, 13 septembrie 2009, 12:45)

          galu felicia [anonim] i-a raspuns lui sadwank

          ti-am dat ocol de vreo doua ori si tot de atatea ori m-am indepartat. Mie mi se pare ca esti depresiv. Nici un om real nu-ti spune ,,esti mai urat^ ,,mai prost^ sau ,,mai depresiv^ decat mine. Tu faci comparatia, o faci in defavoarea ta si rezultatul este depresia si agresivitatea, ca arma de aparare. Ai nevoie de oameni reali, de situatii reale si activitati reale, de conjucturi si confruntari la care sa le faci fata. Trebuie doar sa iesi in aceasta realitate cu ,,frumosul^ din tine. Respecta-te din nou si o sa ai sigur, cuiva, ceva, de dat. Si respectul celorlati o sa apara. Si de prieteni....avem nevoie toti, deci si tu.
          Cu...pritenie!
  • +8 (8 voturi)    
    Felicitari (Luni, 7 septembrie 2009, 10:15)

    paul [anonim]

    Am ramas impresionat intr-un mod placut de aceasta creatie jurnalistica.

    Ei bine se poate. Se poate sa vezi un articol in care poti afla ceva. Altceva decat morti, raniti scandaluri si femei goale.

    Felicitari. Alte cuvinte sunt de prisos
    • +2 (2 voturi)    
      Sper... (Luni, 7 septembrie 2009, 12:55)

      nano2k [utilizator] i-a raspuns lui paul

      Sper sa fie un inceput si societatea noastra sa inceapa sa raspunda macar in acest fel si altor boli / afectiuni / probleme.
      Stirile si "informatiile" actuale pe care le primim zilnic din partea presei tin mortis sa ne faca sa ne simtim neputiciosi, neinsemnati, etc. Nici nu e de mirare ca depresia ne mai rapune din cand in cand.

      Ei, iata ca nu suntem chiar asa slabi. Dincolo de semnalul de atentionare pe care un astfel de demers, putem sa desprindem unul poate chiar mai valoros pentru toti. Si anume ca fiinta umana este prin definitie o entitate proiectata sa fie invingatoare, sa lupte pentru ea si pentru aproapele ei.

      Daca oamenii si-ar pune serios in gand, sunt convins ca am putea eradica toate problemele grave cu care ne luptam zilnic: bolile (cancer, sida, boli psihice, etc), saracie, moralitate in scadere, etc. Insa aceasta responsabilitate trebuie preluata de intreaga societate si sa nu mai fie lasata doar pe umerii unor autoritati / firme (ne)private, etc.

      Felicitari realizatorilor.
  • +4 (4 voturi)    
    as spune.. (Luni, 7 septembrie 2009, 10:36)

    manina [anonim]

    Nu mi-am dat seama ca se manifesta retinere in a se discuta astfel de subiect! oamenii sunt tot mai singuri, izolarea de semenii lor ii aduce in stare de panica permanenta, de depersonalizare.
    Fiecare om are un potential care este "ucis" de vartejul standardelor fortat impuse de societatea noastra, dar care fara tagada l-ar face pe el sa fie OM, sa se simta aproape de semenii sai, sa ajute sa fie ajutat si inconjurat de caldura. Persoana ta este sufletul tau- pe el trebuie sa il hranim.

    ...as spune ca muzica si dansul (de orice forma, oricum nu ma refer nicidecum la vreo coregrafie, nu) au puterea sa te puna din nou pe picioare, oricand!
  • +2 (2 voturi)    
    felicitari (Luni, 7 septembrie 2009, 10:58)

    FFF T [utilizator]

    Foarte profesionist facut totul.
  • +8 (8 voturi)    
    i-am vazut (Luni, 7 septembrie 2009, 11:00)

    touretul [utilizator]

    Mi-a fost dat sa stau intr-un hol plin de bolnavi de depresie care isi asteptau randul sa primeasca retetele. Era o adunatura de zombie. Oameni cu privirea pierduta, plutind parca in imponderabilitate. Altii se panicau si intrau in fibrilatie in fata perspectivei de a nu face rost de reteta. Au consumat medicamentele prea repede. Portarul, un taran mai rasarit, ii strunea ca pe niste oi.
    "Nu vad alt leac decat dragostea". Mi-a atras atentia o femeie scunda si subtire, cenusie la chip si vestimentatie, spre 40 de ani, care ma fixa cu o privire... nu stiu cum s-o numesc. Insistenta sfioasa. M-am gandit ca demult un barbat nu a mai fixat-o pe ea cu privirea. Foarte trist.
    Nu cred ca depresia tine foarte mult de mostenirea genetica. E un rezultat al confruntarii cu vicisitudinile vietii, fie de natura fizica - nu am bani, sunt slab si neimportant, ceilalti abuzeaza de mine din cauza asta, nu am din ce sa traiesc - fie morala - nu traiesc viata pe care doream s-o traiesc, mi-am irosit viata, imbatranesc si am sa mor. Unii oameni sunt mai puternici, altii mai slabi, unii sunt mai norocosi, altii sunt vitregiti de soarta. Nu cred in depresia fara motive. Orice efect are o cauza. Problema e ca motivele nu sunt intotdeauna atat de evidente; suferi si nu sti de ce. Si atunci ce faci? Iei o gramada de pastile care nu te vindeca pentru ca ele doar atenueaza efectele. Ca un antinevralgic care-ti anesteziaza nervii, ceea ce nu inseamna ca piciorul tau nu mai e rupt.
    • +2 (2 voturi)    
      eu am invins (Luni, 7 septembrie 2009, 15:54)

      unAlterEgo [utilizator] i-a raspuns lui touretul

      am trecut si inca mai trec prin asta. ajunsesem sa nu mai am curajul sa merg 100 de metri pe jos. stateam numai in casa si imi doream cu disperare sa redevin cel dinainte. De cele mai multe ori am avut senzatia ca nu se mai poate, ca voi ramane mereu asa, mutilat, hâtru, respingator... Nu mai mancam si ma indopam de vitamine.
      Am refuzat cu ostentatie sa consult medicul de teama ca va incepe sa'mi dea pastile. Ma ingrozeste gandul de a depinde de pastile. De a'mi controla starile cu medicamente. Am refuzat.
      Apoi am inceput sa ma simt indignat si revoltat ca am ajuns asa. Am inceput sa urasc boala, demonul care ma bantuia. Si am inceput sa lupt cu el. Am renuntat la medicamente si am inceput sa ma rog. Cand venea demonul urlam in sufletul meu catre Dumnezeu sa ma scoata din ghearele lui. Neputinta si sentimentul de abandon ma sfâshiau. Dar mi'am spus "ori eu, ori el". Daca imi era frica sa fac ceva sau sa merg undeva, exact acolo ma duceam! Asteptam cu groaza si disperare sa vad ce se poate intampla. Panica imi intuneca vederea. Dar nu am renuntat. Nici el.
      Iata'ma azi, dupa aproape un an de lupte si nopti nedormite, mult mai impacat cu mine.
      Mai vine cateodata, dar cand vine ii zambesc si pleaca spumegand de furie ca nu ma mai poate mesteca in gura lui baloasa si puturoasa. Va garantez ca un singur medicament functioneaza cu adevarat: rabdarea.
      Stiu ca intr'o buna zi va veni din nou, imbracat in alta haina si ma va lua prin surprindere. Dar stiu ca daca voi avea rabdare si incredere, tot eu voi fi cel care va invinge!
      Va doresc multa sanatate sufleteasca si trupeasca tuturor.
      • 0 (0 voturi)    
        ... (Luni, 7 septembrie 2009, 21:38)

        Lord Sith [utilizator] i-a raspuns lui unAlterEgo

        Te felicit, inca unul care a invins (stiu cum e, am patit-o si eu) asa cum trebuie...ai grija de tine in continuare...
      • -1 (1 vot)    
        hatru??? (Marţi, 8 septembrie 2009, 8:23)

        aaa [anonim] i-a raspuns lui unAlterEgo

        HÂTRU, -Ă, hâtri, -e, adj., s.m. și f. (Reg.) 1. (Om) glumeț, mucalit, poznaș. 2. (Om) isteț, deștept. ♦ (Om) șiret, viclean.
      • 0 (0 voturi)    
        cu multumiri (Duminică, 13 septembrie 2009, 13:28)

        galu felicia [anonim] i-a raspuns lui unAlterEgo

        pentru urari si pentru lungul drum pe care l-ai parcurs pentru a te intoarce, cred ca meriti multumiri si felicitari. Din ce spui ai fost foarte, foarte departe si ai gasit ultimul si primul, primul si ultimul leac / credinta. Toate celelalte solutii sunt pe acolo, avem nevoie de ele, sunt absolut necesare dar niciodata suficiente. Bine ai venit!
  • +4 (8 voturi)    
    Remarcabil, dar... (Luni, 7 septembrie 2009, 11:04)

    Claudia [anonim]

    Cu adevarat remarcabila seria de interviuri, felicitari! E, intr-adevar, o surpriza placuta, sa mai urmaresti si asa ceva, nu doar stiri "de senzatie" de cea mai proasta factura. Personal, as fi apreciat, totusi, daca subiectii n-ar fi fumat in timpul interviurilor - mai ales domnul doctor psihiatru, care si-a asumat misiunea de a ne informa si educa asupra depresiei. Daca tot incercam sa facem educatie cu privire la o afectiune, nu vad de ce am promova in acelasi timp o alta. Ma puteti numi carcotasa, daca doriti, dar cred ca tutunul, alaturi de alcool si droguri, sunt niste flageluri cel putin la fel de grave ca depresia si efectele acesteia asupra personalitatii si relatiei dintre individ si anturaj, societate. Doar pentru ca ne-am obisnuit sa le vedem si sa le toleram la tot pasul nu inseamna ca sunt mai 'normale'. Societatea pe care o cultivam astazi este cea in care se vor dezvolta copiii nostri maine.
    • +1 (1 vot)    
      subscriu (Luni, 7 septembrie 2009, 13:33)

      lmc [utilizator] i-a raspuns lui Claudia

      am votat comentariul cu -1 din greseala; de fapt vroiam +1.
    • +2 (2 voturi)    
      bun psihiatru (Luni, 7 septembrie 2009, 15:00)

      filotas [anonim] i-a raspuns lui Claudia

      asa este, un bun psihiatru ar trebui sa stie ca tutunul accelereaza efectele depresiei si anxietatii...
      • -1 (3 voturi)    
        un bun psihiatru (Marţi, 8 septembrie 2009, 0:24)

        adi [anonim] i-a raspuns lui filotas

        ... are posibilitatea sa faca o alegere personala, sa fumeze sau sa nu.
  • +5 (5 voturi)    
    Toti, intr-un fel sau altul (Luni, 7 septembrie 2009, 11:20)

    urania [utilizator]

    am avut intalnire cu 'urata'. Au fost mai scurte sau mai de lunga durata, legatura dintre noi a fost mai stransa sau una superficiala...Important e sa te poti rupe de ea, sa te ridici printr-o metoda care ti se potriveste cel mai bine: muzica, dans, lectura, colectivitate, familie, copiii, etc. Esential e faptul ca exista antidotul pt un nou inceput, dupa ruptura de 'urata'. Nu pot decat sa ii felicit pe cei care au avut aceasta idee f frumoasa, sensibila si subtila.
  • +2 (2 voturi)    
    felicitari (Luni, 7 septembrie 2009, 11:30)

    daria [anonim]

    este foarte frumoasa creatia! Daca proiectul ia amploare, v-as putea ajuta, in cazul care aveti nevoie. Am lucrat in presa inainte. Si da, si eu m-am intalnit cu Urata, acum un an.
  • 0 (0 voturi)    
    cum se pot copia filmuletele? (Luni, 7 septembrie 2009, 12:04)

    kiki [anonim]

    cum sa procedez daca vreau sa postez filmuletele pe blogul meu?
  • +3 (3 voturi)    
    excelent - dar inca incomplet (Luni, 7 septembrie 2009, 12:07)

    c [anonim]

    Excelenta idee. Dar tocmai pentru ca intr-un fimal il citati pe Ion Vianu, ar fi trebuit ca pe langa perspectiva psihiatrica sa fi oferit si o perspectiva psihanalitica asupra depresiei. Uneori, o asemenea terapie - psihanalitica - este mult mai adecvata. La fel cum alteori, poate ca numai medicamentatia este sansa (cu toate astea poate ca nu ar trebui recurs atat de usor la ea).

    Ce este important este ca psihanaliza nu trateaza depresia ca pe o boala ca plaga de inlaturat ci ca pe o stare profunda a propriei individualitati, o ruptura care nu poate fi suplinita decat de afectivitate si de constiinta provenientei si sensului acestei instrainari de sine. Pentru ca o depresie vine intotdeauna cu sens pentru cel care sufera de ea - sa ii arate ca ceva e nerezolvat, ca ceva cere sa fie luat in seama si rezolvat. Este la fel ca frica - o alarma pe care psihicul o lanseaza pentru a rezolva un conflict.

    De aceea, cred ca d-ul Djuvara a avut cea mai buna intuitie numind iubirea panaceu. Pentru ca reconfigurarea unei eu depresiv e posibila doar daca cineva intinde o mana sincera si o ureche atenta exact la nevoile persoanei in nevoie.
  • +1 (1 vot)    
    si eu sunt pe-aici,m-am regasit..! (Luni, 7 septembrie 2009, 12:19)

    aura [anonim]

    Am pierdut multe de-a lungul timpului.Multe mi-au scapat de sub control, oricat m-am zbatut sa le depasesc n-am avut forta necesara.Ei bine,da, am intalnit-o de nenumarate ori, eu care sunt o optimista, dar nesuferita asta are forta si te dovedeste, oricat i te-ai impotrivi.
    Sunt foarte incantata de articol.Foarte profesionist realizat.Personal ma ajuta mult sa inteleg,poate incerc sa si depasesc situatiile altfel.
    Din suflet FELICITARI DOMNILOR!
  • +1 (1 vot)    
    adevarat.. (Luni, 7 septembrie 2009, 12:27)

    Anonim [anonim]

    la mine a inceput cu izolarea de societatea pe care nu o mai intelegeam... apoi intr-o saptamina am slabit 14 kg nefiind instare sa mananc nimic... e greu sa intelegi daca nu ai trecut... si mai e o stare de rau interior... imens.. fara leac sau putere de descriere. un rau fizic pe care nu-l poti localiza... Inapoi drumul e lung si cind poti sa rizi din nou stii ca ai ajuns la liman. si e important sa tragi concluziile.
  • -5 (5 voturi)    
    IONEL CJ (Luni, 7 septembrie 2009, 12:31)

    ARTICOL DESPRE DEPRESIE [anonim]

    http://www.scribd.com/doc/10972234/Depresia-Durerea-Sufletului-Unde-Se-Poate-Gasi-Eliberare-Si-Pace
    • -1 (3 voturi)    
      auzi nea ionele (Luni, 7 septembrie 2009, 14:00)

      ion bascula [anonim] i-a raspuns lui ARTICOL DESPRE DEPRESIE

      Auzi nea' Ionele, du-te si fa propaganda crestina in alta parte....si scuteste-ma de cristoshi si dumnezei
  • 0 (0 voturi)    
    luni 7 septembrie 2009 (Luni, 7 septembrie 2009, 12:32)

    ana [anonim]

    felicitari mi-a placut foarte mult....ideea....da si eu m-am intilnit cu "ea" acum sa tot fie vreo 5 ani.....ma uit in urma si vad cea mai grea si nefasta perioada din viata mea.......cum am scapat de ea?? familia a fost alaturi de mine......si azi ii multumesc surorii mele tincuta....pt tot ce a facut pt mine
    inca o data felicitari
  • 0 (0 voturi)    
    fain (Luni, 7 septembrie 2009, 13:06)

    eria [utilizator]

    Remarcabil materialul!Grozave toate interventiile.Da, adevarat e ca dragostea vindeca.Izolarea nu-i o solutie.
  • 0 (0 voturi)    
    Felicitari! (Luni, 7 septembrie 2009, 13:26)

    andreea [anonim]

    Un material foarte bun, pe un format foarte bun!
  • 0 (0 voturi)    
    Buna ziua, (Luni, 7 septembrie 2009, 13:46)

    Lucia [anonim]

    Felicitari pentru ceea ce ati realizat. Sa NU VA OPRITI AICI, sa continuati si pe TV !!!! pe toate POSTURILE....si sa nu mai vedem crime si........

    Depresia dupa nastere - izolarea, singuratate,......multa sanatate celor singuri si le doresc sa fie ei insusi si sa IUBEASCA din nou chiar daca au fost jigniti.

    Multa sanatate tuturor !!!
  • 0 (0 voturi)    
    urata nu iarta (Luni, 7 septembrie 2009, 13:49)

    florinus [anonim]

    de luni dimineata am aflat ca un bun prieten de-al meu a terminat pariul cu viata. n-a mai rezistat shi a ales sfoara shi sapunul. l-am intalnit in spitalul de psihiatrie. Dus pe ganduri, cu privirea intr-un punct fix, parca cronic de resemnat. M-am gandit in sinea mea ca va apela la gestul suicidal.
    foarte multi ca el aleg sa incheie socotelile shi din cauza ca....traim in Romania. Initiativa URATA este un lucru scos din tipare, scos de pe linia dizertatiilor despre psihic, boli psihice, depresie, anxietate, etc. Este cel mai bun exemplu ca omul, indiferent de alterarea mintii, continua sa gandeasca, continua sa ceara ajutor. De la cine? de la noi, cei bolnavi, sa zicem de LACEBUNITA!!!
  • +1 (1 vot)    
    feedback (Luni, 7 septembrie 2009, 14:14)

    angelica [anonim]

    Remarcabil materialul! Profesionist realizat si extrem de sensibil. Le multumesc realizatorilor pentru un demers jurnalistic impecabil! Sper ca va ajuta la deschiderea unor minti si a unor suflete!
  • +1 (1 vot)    
    alt ton (Luni, 7 septembrie 2009, 14:29)

    dan [anonim]

    din proprie experienta discutia despre depresie o aduc inapoi. cand esti insa acolo e bine sa vorbesti cu oamenii. sa pastrezi contactul, chiar daca ce zic ei suna gol.

    si, da, lucrurile simple conteaza. asta stii si inainte si dupa depresie, dar dupa aceasta afirmatie capata alt ton si parfum.
  • +1 (1 vot)    
    Efectul nocebo (Luni, 7 septembrie 2009, 14:52)

    gogu [anonim]

    Ce sanse are cineva care a fost diagnosticat ca depresiv? pai nu prea multe, pentru ca se instaleaza efectul NOCEBO, cel in cauza isi va asuma identitatea de depresiv, isi va organiza viata conform acestei identitati, va incepe circul cu retetele si medicamentele antidepresive (medicamente care nu au vindecat niciodata nici un pacient, insa produc o intoxicatie euforizanta care mascheaza simptomele dar produc dependenta severa). proaspatul depresiv se va informa si in scurt timp va prezenta toate simptomele depresiei descrise prin carti. in realitate, adevaratii depresivi sunt putini, dar societatea moderna nu admite ca oamenii au din cand in cand perioade melancolice, perioade de reevaluare a prioritatilor si valorilor sau de vindecare a unor episoade traumatice. altii au pur si simplu temperamente melancolice, firi artistice, contemplative. plini de incredere se duc la medic unde le este comunicata condamnarea si sunt indopati cu medicamente pentru care medicii au comisioane grase. iar odata prins in mrejele sistemului medical + Big Pharma, Doamne ajuta!
    Sper ca aceasta campanie sa nu fie un prilej de promovare a antidepresivolor, cei tristi din diverse motive sa nu fie condamnati la depresie. Tristetea e ca vremea rea, odata trebuie sa treaca.
    Inca o sugestie, cuvantul melancolie (popularul depresiei) provine din grecescul expresiei "fiere neagra", ceea ce da o indicatie asupra cauzelor organice ale acestor stari. Un alt argument il constituie faptul ca una dintre cele mai puternice plante cu efecte coleretic-colagog (curata fierea)-sunatoarea- s-a dovedit a fi la fel de eficienta ca antidepresivele cele mai puternice
    • 0 (0 voturi)    
      Corect (Luni, 7 septembrie 2009, 15:40)

      adi [anonim] i-a raspuns lui gogu

      Ai vorbit foarte frumos despre o chestiune poate la fel de importanta..
    • 0 (0 voturi)    
      de acord! (Luni, 7 septembrie 2009, 15:56)

      unAlterEgo [utilizator] i-a raspuns lui gogu

      foarte bine punctat:
      "Tristetea e ca vremea rea, odata trebuie sa treaca. "
      • 0 (0 voturi)    
        Subscriu!!! (Luni, 7 septembrie 2009, 19:50)

        Anonim [anonim] i-a raspuns lui unAlterEgo

        Foarte de acord! Antidepresivele ar trebui privite ca ultima solutzie.
    • 0 (0 voturi)    
      aici este psihoterapia (Sâmbătă, 12 septembrie 2009, 14:32)

      galu felicia [anonim] i-a raspuns lui gogu

      nu vreau sa exagerez, pentru ca normalul si anormalul se intrepatrund pe o plaja foarte larga. Uneori se ajunge la limita dincolo de care ....tu, familia si prietenii nu mai sunt de ajuns. Atunci....Dar pana atunci, psihiatria - o alta doamna devenita precupeata- asta ar trebui sa faca / sa asculte, sa inteleaga, sa te prinda de mana si sa te scoata din pivnita la lumina.
      De fapt, pe teribila canapea( mai exista?) se face disectie pe creier deschis, esti dus in fundaturi , mereu altele, fata de care pivnita ti se pare o poiana luminoasa sau...pumnul de pastile, somnul, starea de leguma...Voiam sa fac aceasta profesie, acum, tot ce reprezinta ea, mi se pare un nonsens si inca unul periculos. Este grozav ce se intampla acum si aici, cu atat mai mult cu cat, suntem o armata de depresivi in aceasta tara si nu numai. O solutie este eliminarea cauzelor. Cum? Poate exista un raspuns pentru toti si inca unul pentru fiecare. Dar pana atunci... sa incercam sa ne facem bine(unul altuia), sau macar sa nu ne facem rau. Cred ca este cel mai NEINDICAT SPATIU PENTRU CONTROVERSE. VA ROG!
  • 0 (0 voturi)    
    Urata, boala populara (Luni, 7 septembrie 2009, 15:26)

    romanul [anonim]

    Depresia a fost probata de milioane de romani, in special femeile sunt mult mai inclinate sa sufere acest rau. Eu am senzatia ca umanitatea este pe drumul bun dar progreseaza foarte lent, n-ar fi mai bine ca guvernele sa mareasca bugetul pt. cercetare medicala? Uite , multi magistati sunt batrani, cancerul omoare 13% din oameni, oare de ce nu blocheaza justitia ca sa le asigure o speranta de viata mai mare? Cititi ceva de rosetta@home, exista un fenomen psihologic, daca simti a controlezi si tu ceva in progresul medical, senzatia de speranta si optimism este mai mare.
    • 0 (0 voturi)    
      recunosc (Luni, 7 septembrie 2009, 16:18)

      unAlterEgo [utilizator] i-a raspuns lui romanul

      recunosc: am citit de doua ori dar nu am inteles nimic! ce'ai vrut de fapt sa spui?
  • 0 (0 voturi)    
    urata nu pleaca niciodata (Luni, 7 septembrie 2009, 15:57)

    val nicolas [anonim]

    Am descoperit-o in adolescenta si nu stiu daca am scapat vreodata, cu adevarat, de ea. Sunt o fiinta functionala si atata tot. Imi evaluez situatia si-mi dau seama ca urata n-are de ce sa-mi stea in fata. Dar imi sta undeva in cap, in spate si nu scap cu adevarat de ea niciodata. O ascund bine, o trimit inapoi de unde a venit!

    Am avut-o, in liceu, pe d-na Miroiu profa la psihologie. A fost ok. Salutari!
    • 0 (0 voturi)    
      mai mult decat functional (Sâmbătă, 12 septembrie 2009, 14:44)

      galu felicia [anonim] i-a raspuns lui val nicolas

      functionalul este ca o haina scurta si stramta, fara gluga / poate ramasa din adolescenta / care nu te acopera, nu te scapa de ea. Un pas in afara functionalului, spre ceva care sa-ti placa sau....macar doreste-ti ceva. Dar doreste foarte tare!
  • +1 (9 voturi)    
    Medicina alternativa (Luni, 7 septembrie 2009, 17:06)

    der [anonim]

    poate ar trebuii sa se prescrie marijuana in loc de prozac & shit ... cred ca efectele ar fi mai bune ... who`s with me?
    • 0 (4 voturi)    
      de ce nu? (Luni, 7 septembrie 2009, 17:49)

      Andrei Pop [anonim] i-a raspuns lui der

      Nu inteleg de ce s-au dat 2 voturi negative .... asta este un tratament folosit cu SUCCES in multe tari ... probabil ca multi vor sa bage chimicale in ei ....
      • +1 (1 vot)    
        ... (Luni, 7 septembrie 2009, 21:43)

        Lord Sith [utilizator] i-a raspuns lui Andrei Pop

        V-am dat eu cate un vot pozitiv, cu toate ca se poate si fara chimicale si fara "plante medicinale". Poate un pic de credinta, un pic de grija din partea familiei si a prietenilor si, foarte importanta, un pic mai multa vointa din partea subiectului de a depasi situatia respectiva. WTF: noi invingem boala, nu ea pe noi.
  • +1 (1 vot)    
    Nu numai tu treci prin asta, nu esti singur! (Luni, 7 septembrie 2009, 17:32)

    adina [anonim]

    Nu poti crede daca nu treci prin asta...dar poti incerca sa crezi....
    La mine a venit urata dupa o perioada grea, o perioada pe care am crezut ca o depasisem, dar se pare ca sufletul meu nu era impacat...m- a luat prin surprindere....nu imi mai doream nimic, cu toate ca aveam foarte multe, nu puteam aprecia nimic, imi doream doar sa imi revin si sa pot "simti"..orice: tristete , suparare, placere, durere , orice....e ingrozitor....nu tine de vointa ( pentru ca depresivul vrea sa-si revina, deci are vointa de a-si reveni ), nu stiu de ce tine...pur si simplu se strica resortul interior, pierzi startul zilei si pierzi si cursa...si zilele trec, din ce in ce mai triste si mai mohorate, dar amintiri din acele zile nu mai am...stiu doar ca au fost gri...iti pierzi memoria si concentrarea....si poate ca e mai bine asa....Vestea buna e ca intr-o zi vezi Lumina, si o vezi mult mai sclipitoare decat pana atunci, incepi sa o percepi, sa fii constient de ea, dar asta numai cu rabdare si cu terapie ( in cazul meu acupunctura , si terapie combinata ). Lumina (pentru mine ) reprezinta de fapt micile bucurii ale vietii, apropierea de semenii nostri si iubirea lui Dumnezeu.
    Apreciez campania aceasta...este important sa stii ca nu numai tu treci prin asta, e bine sa stii care sunt simptomele , si cel mai important e ca exista Speranta.
    • 0 (0 voturi)    
      evrik (Joi, 19 ianuarie 2012, 22:38)

      depry [anonim] i-a raspuns lui adina

      cat de frumos si cuprinzator! trec si eu prin asta si am citit si rascitit despre depresie....am supravituit si unui suicid...dar vb ta, cine nu trece prin ea,nu poate judek in nici un fel !
  • +3 (3 voturi)    
    Urâta e urâta, dar mai urâta e internarea.... (Luni, 7 septembrie 2009, 18:03)

    Ciprian [anonim]

    Am avut si eu in adolescenta o depresie, din pacate depresia a fost transformata intr-un dezastru de care nu vreau sa imi mai aminesc.
    S-ar putea ca anumite persoane sa nu suporte internarea si aceea la o sectie de psihiatrie, sigur fac parte dintre ei. Prefer sa mor in patul meu decat pe o masa de spital. Oricare ar fi fost problema mea nu inteleg de ce a trebuit sa fiu tinut aproape doua luni de zile sub supraveghere medicala. Din toata povestea nu m-am ales cu nimic bun, biletele mele de internare mi-au facut mai mult rau decat bine, chiar mai rau decat am crezut si ca un exemplu am obtinut foarte greu carnetul de sofer, am fost respins la o angajare in care imi cereau actele medicale, etc.
    • -4 (8 voturi)    
      Depresie sau goliciune sufleteasca (Luni, 7 septembrie 2009, 19:23)

      Alina [anonim] i-a raspuns lui Ciprian

      Cred ca o portie de dragoste si de intelegere din partea parintilor si a rudelor apropiate, impreuna cu educatia crestin-ortodoxa, te-ar fi salvat de la acest dezastru de care nu vrei sa iti amintesti!

      Avem depresii pentru ca suferim, dupa cum imi spunea un staret, de o lipsa de spiritualitate acuta!

      Toate cele bune!

      Alina.
  • -4 (6 voturi)    
    LOVY (Luni, 7 septembrie 2009, 19:37)

    ffffff [anonim]

    atunci sunteti impreuna jalnici de prosti si chiar am gresit ca am cautat aceasta pag de web! Vorbitii ca nebunii dar despre ce concret? Orice prost are o pag de web se poate da?
  • 0 (0 voturi)    
    love is the answer: (Luni, 7 septembrie 2009, 20:20)

    crinushka [utilizator]

    http://www.catrackham.com/?p=13
  • 0 (0 voturi)    
    de unde vine urata si unde locuieste ea (Luni, 7 septembrie 2009, 20:20)

    Adriana Petrescu [anonim]

    Dincolo de boala trebuie sa ne uitam la cauze.Depresia este strans legata de alimentatie. Aveme o generatie de tineri care in afara de alimentatie precara nu au bunul obicei sa isi respecte corpul. Lipsa de miscare, influenta mass mediei, fast food-ul , toate contribuie la intalnirea inerenta cu urata.
    Cat despre adulti, aici actioneaza lipsa de perspectiva. Exista doi vectori mari care misca lumea: iubirea si teama. Cati oameni mai folosesc cuvantul ,, iubesc,, in fiecare zi. Cati oameni traiesc ani de zile in comun cu alti oameni la fel de tristi fara a simti vreodata iubirea? Teama este primul pas catre urata. Iti este teama de partener, de societate, de colegii de munca. In atare situatie cum sa nu fii expus depresiei.
    Majoritatea oamenilor a avut macar odata depresie reactiva, forma usoara a uratei. Problema apare atunci cand nu iti dai seama de ea si te trezesti ca starea generala ti se strica si nu mai ai chef de nimic si de nimeni.
    Acum ca am vorbit de problema care este solutia ?
    • +3 (3 voturi)    
      sunt curios... (Luni, 7 septembrie 2009, 22:45)

      toro [utilizator] i-a raspuns lui Adriana Petrescu

      Acest lucru ma obsedeaza shi pe mine, am 30 de ani shi deshi in urma unei evaluari psihologice se pare ca nu am depresie dar sunt/am devenit antisocial. Pur shi simplu traiesc intr-o societate care numai ma reprezinta shi din care numai vreau sa fac parte. Solutia mea finala este sa incerc emigrarea.
      Dar ca sa nu bat campii, intotdeauna m-am intrebat de ce am ajuns asha. Shi o chestie care mi-o sarit in ochi este ca deshi stiu ca de exemplu maica-mea ma iubeste in felul ei, nici ea shi nici taica-mea nu mi-au zis vreodata un simplu "te iubesc". Shi in consecinta, nici eu lor.
      Intrebarea mea era daca in societatea romaneasca este normal ca parintii sa zica copiilor lor: te iubesc?
      • 0 (2 voturi)    
        te iubesc (Luni, 7 septembrie 2009, 23:29)

        alinuk [anonim] i-a raspuns lui toro

        in fiecare zi le spun copiilor mei 'mami te iubeste mult mult fooooarte mult' ..sunt un parinte din societatea romaneasca
        ..intrebarea ta cred ca este retorica

        societatea germana, austriaca..etc etc crezi ca genereaza parinti altfel?? sunt parinti si parinti..si ei la randul lor lipsiti de afectiune din partea propriilor parinti
      • +1 (1 vot)    
        un sfat prietenesc ... (Marţi, 8 septembrie 2009, 13:14)

        io [anonim] i-a raspuns lui toro

        Cum zici tu, dar ai grija unde emigrezi, ca s-ar putea sa te simti la fel de izolat, asocial si nereprezentat si de societatea respectiva. Ti-o spune unul care a facut-o. Deci sfatul meu este sa cauti foooarte bine si sa te informezi dinainte (cel mai bun mod fiind sa vizitezi locul respectiv macar 1 saptamana) si sa-ti dai seama daca societatea respectiva ti se potriveste sau nu, pt ca daca nu s-ar putea sa dai din lac in putz si sa-ti para rau dupa Romania :-) Si timpul in viata e limitat.
      • 0 (0 voturi)    
        atentie la bagaje (Duminică, 13 septembrie 2009, 10:58)

        galu felicia [anonim] i-a raspuns lui toro

        Eu cred ca poti pleca mereu, oriunde, fara rezultat, daca iti cari dupa tine problemele, felul personal / defectuos sau defectat / care a raspuns exagerat unor factori externi si te-a tarat in depresie. Nu de alta, dar, de tine nu poti sa fugi si este pacat de efort. Cauzele trebuie eliminate, sunt de acord, dar, uneori, pe langa cele externe (familiale sau sociale) sunt si interne, tinand de structura ta personala. Sunt cele pe care le reperam greu, le recunoastem si mai greu si refuzam sa luptam cu ele, de parca am lupta cu propriul nostru EU. Si totusi...de aici se incepe. Curaj! Cauta printre gesturile si privirile mamei tale pe acelea care ti-au spus, fara cuvinte, TE IUBESC. O sa le gasesti. Sunt sigura.
  • +2 (2 voturi)    
    Thinking outside the box (Luni, 7 septembrie 2009, 20:53)

    eu [anonim]

    Fantastic! Felictirari realizatorilor for " thinking outside the box"! Jurnalisti, luati aminte, sunt subiecte care merita mai multa atentie, decat EBA , Jiji sau Guta.
  • +1 (1 vot)    
    Ce provocare pentru multi !!!! (Luni, 7 septembrie 2009, 20:57)

    kjh [utilizator]

    Oare citi dintre noi suntem sanatosi psihic ? Oare citi suntem duuusi dar nu vrem sau nu putem sa recunoastem si-i vedem numai pe cei din imediata noastra apropiere ??? Oare suntem sanatosi la cap ???Atunci de ce sa mergem la vot ??? Cu cine sa votam? Cind nu merira nici unul increderea noastra !
  • -1 (3 voturi)    
    optimism (Luni, 7 septembrie 2009, 23:07)

    bms [anonim]

    Hai sa nu mai promovam, nervi slabi, fitze, depresii, daca e arta sa fie ceva ce-ti da emotii nu fiori de mila
  • +1 (1 vot)    
    parerea mea despre "urata" (Luni, 7 septembrie 2009, 23:20)

    anonim56 [anonim]

    Depresia nu este ceva ce poate fi controlat sau indepartat cu usurinta. Cauzele depresiei sunt insa acelea de care trebuie sa ne ferim. Sa depistam mai intai ce ne face sa ne deprimam si dupa aceea sa incercam sa evitam sau sa indepartam acei factori. In unele cazuri depresia poate fi un efect secundar al diferitelor tratamente medicamentoase, al traumelor , pierderii unor persoane apropiate. Sunt de acord ca un leac bun impotriva depresiei ar fi dragostea, caldura sufleteasca sau sentimentul de siguranta oferit de catre un membru al familiei sau de catre un apropiat. Cred ca tine si de rezistenta psihica a fiecarui om. Nu putem avea o gandire pozitiva doar propunandu-ne acest lucru. Daca buna dispozitie ar fi ceva voluntar cu totii am fi probabil fericiti zilnic.
  • +1 (1 vot)    
    pt ANONIM (Luni, 7 septembrie 2009, 23:41)

    alex [anonim]

    Pt Anonim (fotograful care a studiat medicina):

    Ce spui tu este genial, eu nu pot sa imi imaginez cum poti sa treci prin asa o incercare (vocea ta exprima multa suferinta trecuta) si sa fii atat de calm si sa nu refuzi total lumea din jur.

    In fond ce spui tu ne ajuta pe noi ceilalti ("normalii") sa ne intelegem si sa ne controlam starile psihice si sa evitam starile prin care ai trecut tu- din punctul acesta de vedere eu cred ca esti peste un psiholog si poti sa te consideri doctor (de suflete).

    Cred ca indiferent daca decizi sa ramai sau nu anonim esti un model de bunatate. Dumnezeu sa iti ajute!
  • +1 (1 vot)    
    si eu (Marţi, 8 septembrie 2009, 0:45)

    ana [anonim]

    si eu am avut de a face cu urata si a fost foarte greu.... pana la punctul maxim cand credeam cu toata fiinta mea ca mi-ar fi mai bine "dincolo"
    din fericire sunt incapatanata si am ceea ce eu numesc pilot automat iar cand simt ca e momentul ma setez pe ceea ce stiu ca e bine sa fac si nu misc un deget in celalalt sens pentru ca stiu ca toate trebuie sa treaca la un moment dat, trebuie doar sa strang din dinti si macar sa stau daca nu pot sa avansez........... am avut si momente de panica incontrolabila si am trecut peste ele cu telefonul in mana la ora 4 dimineata gata sa sun un prieten daca nu mai puteam rezista

    a trecut pentru ca am vrut eu sa treaca si pentru ca am tras de mine sa imi schimb modul in care ma vad
    stiu sigur ca nu o sa mai revina pentru ca nu vreau eu sa o las sa ma cuprinda
    stiu cum incepe si o blochez .... iti e foarte rau si ajungi sa cauti alinare in raul ala si sa te complaci, ca o odihna intr-un "am voie sa nu mai pot"
    acum nu mai vreau sa ajung in starea aceea niciodata si cred ca asta e cel mai bun medicament
  • +1 (3 voturi)    
    studiu (Marţi, 8 septembrie 2009, 8:49)

    clujean [anonim]

    fericiti sunt cei cu IQ redus si instruire minimala; nu-si pun intrebari de esenta, nu au indoieli, nu au complexe, tot ce e rau li se datoreaza altora, ei sunt buricul Pamantului, ei au valoare, etc
  • +2 (2 voturi)    
    depresie si anxietate (Marţi, 8 septembrie 2009, 10:16)

    hidalgo [anonim]

    Cele mai grele asapecte in povestea asta cu "Urata" sau cu "cainele mare si negru care ma insoteste mereu", asa cum o numea Churchill, este neputinta si perioadele alea de furie cand te intrebi de ce, de unde, ce nu fac bine si toate lucrurile frumoase pe care le eviti, suferinta pe care i-o provoci celui/celei de langa tine.
    Apoi iar vine ea, "Urata" si iti da un sut in bot, zici ca viata e nasoala, apoi brusc ti-e frica de moarte, panica, anxietate generalizata. Foarte rar si numai cu mai multe beri/jagger shoturi sau alte alcooluri devii maniac, plin de incredere in tine incat a doua zi zici, frate, sunt bipolar. Nu stiu care-i solutia, dar in orice caz nu evitarea. Banuiesc ca dragostea de Dumnezeu si de oameni ne poate salva in cele din urma...
    Sanatate si Doamne-ajuta tuturor!
  • +1 (1 vot)    
    Nu pricep ceva (Marţi, 8 septembrie 2009, 13:42)

    Mirarea [anonim]

    Da, nu pricep ce s-a intimplat cu cei care au fost dusi la spitale psihiatrice si au fu fost tinuti in izolare. Au fost de acord cu asta? Au semnat ca accepta sa fie inchisi? Au fost condamnati de o instanta la izolare? Cum e posibil ca cineva, despre care inteleg ca nu pr4ezenta nici un pericol pentru cei din jur, sa fie inchis ca un criminal? Mai ales ca din ce citesc pe aici...depresivul nu e nebun! Ma lamureste cineva?
    • 0 (0 voturi)    
      ha (Sâmbătă, 13 februarie 2010, 20:45)

      Rby [anonim] i-a raspuns lui Mirarea

      eu nu inteleg la ce ajuta izolarea asta in spital...fiind depresiv te izolezi singur....dar probabil la spital te "drogheaza" aia cu fel si fel de pastile pana nici u nu mai sti daca esti trist sau fericit
  • 0 (0 voturi)    
    depresie (Marţi, 8 septembrie 2009, 15:39)

    ON [anonim]

    Excelenta abordare, e nevoie de o constientizare a acestei boli si de urmarea unui tratament adecvat. Sunt extrem de multe cazuri, foarte multi nici nu sunt constienti.
    Inteleg ca in SUA e boala cu cea mai mare incidenta, urmata de cele cardiace.
    Am scapat de 2 ori fara pastile, si mereu sper sa nu se mai intample.
  • +2 (2 voturi)    
    extraordinar proiect (Marţi, 8 septembrie 2009, 17:09)

    io [anonim]

    felicitari hotnews pentru alegerea si modul de abordare a subiectului. si multumiri celor ce au vorbit despre depresie - o stare ce anihileaza aproape total comunicarea.
    (din interior) confirm si eu ceea ce spun cei din interviuri - depresia nu e tristete, nici melancolie. sunt o persoana optimista, dar acest lucru nu are legatura cu depresia. am avut episoade melancolice si chiar stari depresive de scurta durata (de la o saptamana pana la o luna, doua) in adolescenta si ulterior; niciodata insa nu au reusit sa-mi afecteze sinele si coerenta interna. totusi, cu depresia propriu-zisa nu m-am intalnit decat acum. pot sa identific cum a aparut (singuratate, nervi, idealizare, supralicitare), care ii sunt cauzele, starile care au precedat-o si schemele mentale prin care probabil ca am chemat-o. intuiesc cum ar putea trece, dar am nevoie de "proptele" din afara. precizez ca sunt o fire cerebrala, puternica, dar nu voluntara; ca am fumat si ca fumatul in sine nu are legatura cu depresia, in schimb dependenta pe care acesta o da este un element ce convine schemei depresive. iar daca o sa ma descurc din panza asta, un pic de tot va fi si datorita acestui proiect al hotnews, care o arata cu degetul pe "urata" si ne spune: iata, dracul o fi el atat de negru, dar are un nume si, in plus, poate fi invins. secretul nu e sa identifici corect problema, ci sa o identifici pur si simplu; ca punct de plecare. iar apoi psihoterapie, medicamente, socializare, iubire etc. - fiecare dintre acestea este probabil necesar de la caz la caz, pentru ca fenomenele psihice sunt deosebit de complexe si de diferite.
    • 0 (0 voturi)    
      doar asa... (Sâmbătă, 12 septembrie 2009, 14:57)

      GALU FELICIA [anonim] i-a raspuns lui io

      nu cred ca ai nevoie de sfaturi. Esti complex, matur, atent....vulnerabil cat ii sta bine oricarui om. Deci....eu iti zambesc si iti intind mana. Asta a facut bine , intotdeauna, oricui.
  • -1 (1 vot)    
    depresia (Marţi, 8 septembrie 2009, 23:24)

    MJ [anonim]

    As vrea sa stiu cine i-a dat licenta individului Isacu? Colegiul medicilor poate, Universitatea Carol Davila? Arse din temelii si reconstruite in consecinta.
    Tot in rotocoale de fum prescrie pacientilor medicamente din familia benzodiazepinelor care dau dependenta fizica nu doar psihologica?
  • 0 (0 voturi)    
    de ce intram in depresie ? (Miercuri, 9 septembrie 2009, 0:57)

    Alex [anonim]

    Am citit comentariile de mai sus si putini isi pun problema: de ce intram in depresie ? cauzele sunt variate, dar va pot enumera cateva din cele mai generale:

    1 - ritmul alert in care ne trece viata ne istoveste pur si simplu de energia necesara comunicarii cu alte persoane sau pur si simplu contemplarii naturii. Schimbarile repetate care se petrec in jurul nostru de dezorienteaza.
    Avem nevoie de stabilitate in viata noastra, avem nevoie de "radacini", de repere in viata pentru a avea o baza solida - ele pot fi: familia, prietenii apropiati, locuinta, natura, chiar si ritualurile (sacre sau nu) si indraznesc sa zic credinta in Dumnezeu (pentru cei care sunt crestini).

    2 - relativizarea valorilor: cand nimic nu mai e fix, cand ce azi e bine maine e rau pentru ca adevarul e relativ, creierul nu mai poate construi o imagine logica, cauzala asupra realitatii.
    Incercati sa nu va lasati influentati de gandirea "politicaly correct" a opiniei publice pentru ca ea se schimba in functie de interese, iar perceptia realitatii va trebui reconstruita cu efort suplimentar.

    3 - societatea de consum (vezi reclame, promotii etc), de tip nihilista care ne indeamna sa consumam facandu-ne promisiuni desarte despre cum vom fi mai fericiti. In realitate, imediat dupa ce ai cumparat iti spun ca ai luat ceva uzat moral pentru ca azi a aparut un produs nou iar tu cazi in depresia ca ai fost inselat si o iei de la capat in cautarea fericirii promise. In plus, aduce si un stres decizional pentru ca o alegere proasta te poate costa scump.

    4 - unele mesaje transmise pe canalele audio-video (in special TV) sunt profund nocive: cultivarea agresivitatii (vezi stirile de pe toate posturile generice), a neincrederii in oameni (orice strain te poate hacui sau iti poate viola copilul asa cum ai vazut la stiri), denigrarea familiei si promovarea sexualitatii pana la perversiune ("educatie sexuala")

    Pentru mai multe detalii, recomand "Stiinta si razboiul sfarsitului lumii" - Virgiliu Gheorghe
  • +1 (1 vot)    
    :) (Miercuri, 9 septembrie 2009, 1:53)

    roxana [anonim]

    multumim
  • +1 (1 vot)    
    Multumiri... (Miercuri, 9 septembrie 2009, 10:10)

    Diana [anonim]

    Mi-am petrecut prima parte a vietii in compania "uratei".
    Acum imi dau seama ca parintii mei erau si ei deprimati, asadar nu au putut face mare lucru pentru mine...
    De abia dupa '90, cand am avut sansa unor lecturi edificatoare, mi-am dat seama ca am nevoie de ajutor si am stiut cui sa-l cer. Eu sunt norocoasa. Pentru altii a fost mult prea tarziu...
    Acum, dupa cativa ani de Gestalt terapie, tin "urata" la distanta. Nu o mai "invit" langa mine, oricat s-ar milogi...:)
    Ma bucur ca am citit articolul. Va multumesc.
    • 0 (0 voturi)    
      Felicitari (Miercuri, 9 septembrie 2009, 21:46)

      Iulia Buzan [anonim] i-a raspuns lui Diana

      Felicitari pentru ceea ce alegi sa iti oferi.
      De ce oare acest popor in aceasta existenta a sa alege cu preponderenta sa defineasca starile neplacute cu un atribut adjectival care care amplifica conotatia negativa. De ce predispozitia, starea, tulburarea sau cum vreti sa definiti depresia ar avea nevoie de inca ceva, de parca nu este suficient depresie ii mai spunem si "Urata".
      Din nefericire cineva candva a predat vietilor noastre lectia amplificarii starilor negative si daca nu avem una sa ne simtim vinovati ca ne liseste si daca o avem sa ne concentram asupra ei, sa o manifestam ca la carte si ce bine sa ne traim boala. In tot acest tablou, cei care ne-au transmis aceasta lectie au uitat sa adauge un "amanunt": " Noi nu suntem boala noastra" , ea reprezinta o parte din noi, si ceea ce este dincolo de boala adica foarte multe resurse, determina vindecarea noastra.
      Felicitari realizatorilor acestui proiect, este o initiativa laudabila in acest moment in care nu una din 5 persoane asa cum spune materialul prezentat, sufera de depresie conform OMS 1 din 3 si la noi in tara foarte posibil 1 din 2. Dar romanul asa cum stie el sa-si vada interesul nu va considera ca 1 din 2 poate reprezenta "EU".
  • +1 (1 vot)    
    Hm (Miercuri, 9 septembrie 2009, 11:03)

    RTT [anonim]

    Interesanta campanie, dar s-a pierdut pe drum? Care sunt urmatorii pasi ai acestei campanii?
  • +1 (1 vot)    
    Bravo (Miercuri, 9 septembrie 2009, 11:46)

    Florin [anonim]

    Bravo pentru idee si bravo pentru realizare.
    Felicitari !
  • +1 (1 vot)    
    Urata (Miercuri, 9 septembrie 2009, 12:15)

    altrix [anonim]

    Felicitari pentru initiativa. Trec printr-o depresie de ceva vreme. Cu episoade mai "usoare" sau mai "grele". Prietenii nu ma pot ajuta. Mereu imi spun ca totul este in mintea mea si sa trec peste. Asta nu pot intelege. Ca este imposibil sa trec peste. Sau poate nu imposibil, dar cu siguranta foarte greu. Mediacatia ajuta, dar nu este suficienta.
  • 0 (0 voturi)    
    Intr-adevar... (Miercuri, 9 septembrie 2009, 13:27)

    Marcu [anonim]

    ...impresionant. Personal, multumesc celor care au avut ideea de a pune in practica acest proiect pe care il vad drept o invitatie la rabdare si la deschidere sufleteasca.
    Un exercitiu de sinceritate si de umanitarism pe care il primesc cu respect fata de cei care au ceva de spus, dar si fata de aceia care inca aleg sa taca.
    De acord cu domnul Neagu Djuvara: leacul e dragostea...
  • 0 (0 voturi)    
    o alta solutie (Miercuri, 9 septembrie 2009, 13:51)

    madalina [anonim]

    www.kiaikido.ro
  • 0 (0 voturi)    
    continuare Felicitari (Miercuri, 9 septembrie 2009, 22:27)

    Iulia Buzan [anonim]

    Asa cum spuneam, felicit realizatorii si totodata ma intreb cum de este posibil ca in anul 2009 cand depresia este cap de lista pentru principala cauza a mortalitatii pentru anul 2010, cand peste tot in lume se trag semnale de alarma privind inportanta care trebuie sa fie acordata acestei stari, in Romania ca de altfel si in acest material nu intalnim o abordare psihoterapeutica? Cum putem promova doar aceasta atitudine plina de optiuni si alternative pentru depresiv, cum ca singurul "Tratament este cel medicamentos si asta este nu ai ce face iei pastile toata viata si ti sub control". Si inca ceva, ne poate garanta domnul doctor in timp ce plin de consideratie fata de demnitatea si trairea pacientului isi consuma tigara, ca daca ceea ce simti este similar cu ceea ce simti in momentul pierderii unei persoane dragi, este o stare de tristete? Si daca este o tristete oricum va trece, asa ca poti alege sa crezi ca esti trist si sa astepti sa treaca. Si astepti, si tot astepti fara sa-i deranjezi pe cei dragi sau pe cei din jur cu prostiile tale de tristeti si intr-o zi se petrece ceea ce nimeni nu isi doreste.
    Oare cum ar fi daca am avea curajul sa transmitem celor de linga noi lectia acceptarii si iertarii vulnerabilitatilor noastre a normalitatii durerilor impartasite si a dreptului de a fi ascultati, informati si lasati sa alegem sa fim un diagnostic din tratatul de psihiatrie sau sa ne traim viata cu resursele pe care le avem dincolo de particica care intr-un anume moment nu ne da o stare de bine insa ea este doar o particica si noi suntem mult mai mult de atat.
    Va invit asadar pe toti cei care in numaratoarea 1 din 2 reprezentati "TU" nu eu sa cautati alternative si sa acceptati ca in anul 2009 avem responsabilitatea starilor noastre si ca un instrument vital in gestionarea "Uratei" este PSIHOTERAPIA.
  • 0 (0 voturi)    
    da,da (Joi, 10 septembrie 2009, 2:38)

    nelu [anonim]

    misto proiectul multimedia, e interesant sa vezi ca multi dintre cei care au scris stiu sa se exprime foarte frumos in scris.......oricum, mi-as dori sa apara un proiect similar si legat de depresie--alcoolism si alte dependente, la noi in tara lipsesc cred optiunile pentru cei afectati, desigur exista AA, dar pentru cine doreste si altceva mai putin dogmatic poate: ioc! zero barat, si asta din cauza ca daca multora nu le este rusine/teama etc, sa spuna ca sint depresivi, foarte putini ar recunoaste ca au o problema de dependenta de alcol sau alte droguri, sau chiar gambling.
  • 0 (0 voturi)    
    Recomandari (Marţi, 15 septembrie 2009, 11:54)

    Vasilica fara frica [anonim]

    Frankl. Mi-a facut enorm de mult bine... http://meteorpress.ro/carti-830-Omul_in_cautarea_sensului_vietii.php, celebra si recent aparuta in RO.

    Apoi ar mai fi http://www.edituratrei.ro/product.php/Teoria_si_terapia_nevrozelor_Introducere_in_logoterapie_si_analiza_existentiala/2129/. Este insa genul tehnic, un lexicon de specialitate fiind imperativ.

    Si-ar mai fi propria experienta. Circa 8 luni de cand invat sa ma bucur si de bune, si de rele. De cand invat sa il iubesc pe omul care sunt acum si sa-i duc mai putin dorul celui de altadata... Si tot atata vreme in locul newsletterelor cu reduceri, chilipiruri, sau lichidari de stoc, in locul mailurilor despre succes, despre cum sa devii mai sarmant, mai bun manager sau despre cum sa profiti de oportunitati, invat cum sa ma cunosc cat mai bine. Si-mi place ceea ce aflu! ;)
  • 0 (0 voturi)    
    oare? (Vineri, 18 septembrie 2009, 21:33)

    dann [anonim]

    e o campanie mascata pentru medicamente antidepresive.
    sunt curios ce medicament au luat cei intervievati sau cei care posteaza aici. e trist ca se apeleaza la astfel de practici.

    intr-o alta ordine de idei... ideea e excelenta, zic de ideea publicitatii asteia.
    sunt curios ce companie e in spate. petru o bila alba departamentului de marketing.
    dan
  • 0 (0 voturi)    
    mult prea dureros (Miercuri, 7 octombrie 2009, 22:34)

    lechat [utilizator]

    Adevarat ca nu depresivii vad lumea in negru,ci nondepresivii o vad in roz ! Hipersensibilitatea noastra ne face sa constientizam mult prea dureros dramele fiintei pe pamant.
    Momentele agonice sunt justificate prin impovararea sufletului cu atatea suferinte,frustari,constrangeri,violente..
    Depresia- o urata care nu este pe intelesul tuturor...
  • 0 (0 voturi)    
    intre duhovnic si psihiatru (Joi, 26 noiembrie 2009, 15:41)

    ortansa [anonim]

    am fost diagnosticata ca avand tulburare anxioasa cu atacuri de panica ...
    nu vreau sa vorbesc despre cum este sa suferi de aceasta tulburare psihica
    pentru ca da , este o tulburare psihica
    au fost momente terifiante in care credeam ca doar sinuciderea ma poate scapa de nebunie
    a fost sa fie altfel , sa imi trimita Dzeu in cale un medic psihiatru si un duhovnic
    a durat un an : tratament medicamentos cu cipralex si ludiomil , si marturisire /spovedanie la duhovnic pana am ajuns chiar sa ma si impartasesc
    pot afirma fara dubii ca aceste tulburari sunt semnalul clar al ruperii legaturii cu Dumnezeu
    spiritul nu se mai regaseste in modul de viata pe care il traim si incepe sa strige ... intarnd in conflict clar cu materia/fizicul . de aici senzatiile ca esti doi ...
    mi-a trebuit ceva vreme sa imi asum faptul ca am ajuns in aceasta situatie datorita alegerilor din viata mea
    acum pot vorbi despre asta
    depresia se vindeca in prezenta lui Dumnezeu .
  • 0 (0 voturi)    
    urata (Miercuri, 2 decembrie 2009, 22:12)

    Gabi [anonim]

    Constientizarea si vointa, prietenii adevarati si dragostea lor, orice in afara de ate lasa diagnosticat. Dar mai ales increderea ca o vei infrumuseta, facand-o din ce in ce mai incetosata, pana dispare, fiindca ajungi sa o ignori.
  • 0 (0 voturi)    
    a venit urata (Sâmbătă, 20 martie 2010, 8:29)

    dodo [anonim]

    am citit reportajele si am plans pentru ca si eu trec prin asa ceva .adevarat este ca cei din jurul tau nu te pot intelege in momentele care insotesc depresia.eu de 4 ani iau tratament am schimbat 3 medici psihiatri 3 feluri de medicamente .de 5 luni am inceput psihoterapiesi am inceput sa ma simt mai bine .e greu sa nu ai pe cineva sa te inteleaga dar nu dispera vei reusi sa te lupti cu =urata= nu te lasa batut de ea.eu nu vreau sa renunt si va incurajez si pe voi cei care va luptati cu ea nu renuntati
  • 0 (0 voturi)    
    la cine sa apelez? (Joi, 1 aprilie 2010, 13:02)

    carmen [anonim]

    mama mea din Drobeta Turnu Severin este de 3 ani intr-o stare depresiva.in ultimul an sta si 3-4 zile fara sa manance,doarme si ziua si noaptea a slabit si zice ca va muri.nu vrea sa mearga la doctori se pune pe jos,urla si noi nu avem cum sa o obligam.am chemat salvarea acum 2 ani si au zis ca nu pot sa o ia cu forta pt. ca nu este nebuna.locuieste cu tatal meu (care a batut-o toata viata chiar si la inceputul depresiei o batea) si cu fratele meu de 14 ani.eu o vad o data pe an pt ca locuiesc departe.aveti vreun nr. de tel la care pot sa apelez pt aceasta problema?va multumesc anticipat
  • +1 (1 vot)    
    dramatic (Luni, 28 iunie 2010, 23:19)

    lechat [anonim]

    Nu cred ca afectiunile psihice presupun departarea de Dumnezeu.Cine a spus asta? Popii? Cu ce sunt ei mai presus decat noi cei aflati in suferinta? Cu nimic.Sunt tot oameni supusi greselii.Haideti sa nu ne mai idolatrizam intre noi.
    Am devenit atat de sensibili si vulnerabili pentru ca suntem singuri si neintelesi.Vedem cruda realitate si ne inspaimantam.Nu va impovarati cu inca o invinovatire.Nimeni nu e perfect.Sunt atati atei care o duc bine mersi,nu au nici o greata.Asa ca noi suntem cel mai aproape de Dumnezeu!...pentru ca avem capacitatea sa simtim suferinta pana la paroxism.
  • 0 (0 voturi)    
    depresia (Miercuri, 1 septembrie 2010, 12:50)

    mihai serbu [anonim]

    mai oameni buni, depresia este o satare patologica de e fi atunci cand se intersecteaza mai multe firi , mai multe caractere,se ciocnesc si unul din ele cedeaza neavand o baza de sustinere puternica. iar prostia asta ca este genetica este cum am zis o prostie, se transmit comportamente umane,feluri de a fi, modele. nu gene depresive. toti copacii sunt facuti din lemn, nu inseamna ca toti vor arde. decat daca exista mediul. eu am crescut la tara, si pot sa spun cu cea mai mare siguranta ca depresia are o cauza puternica , ruperea de natura. noi in fiecare zi suntem asaltati de mii de impulsuri din exterior care ne mentin un tonus de a fi. in mediul rural acesti stimuli sunt invariabili veniti si din natura, ruperea de natura ne schilodeste aferentele. un om care este legat este un om susceptibil la depresie, ne trebuie libertate mai mare ca sa traim la oras, sa ne putem asemana in modul natural de a fi

    un om care nu detine controlul este un om susceptibil la depresie, iar noi nu ne putem controla unii pe altii
  • 0 (0 voturi)    
    buna. (Sâmbătă, 12 februarie 2011, 13:34)

    eu [anonim]

    cum sa fac sa vorbesc cu cei ce au dat aceste interviuri?am nevoie de sfaturi pt ca trec si eu prin asa ceva.
  • 0 (0 voturi)    
    multumesc (Miercuri, 24 octombrie 2012, 20:45)

    anca [anonim]

    Multumesc tuturor celor care si-au impartasit povestile. O persoana foarte draga mie trece prin asa ceva si nu e nimic mai dureros decat sa privesti neputincios la durerea ei si sa simti ca nu poti face nimic. O sa preiau indemnul domnului Neagu Djuvara si o sa-i ofer iubire neconditionat. Asta pot sa fac.
  • +1 (1 vot)    
    depresii (Miercuri, 10 aprilie 2013, 13:03)

    gabi [anonim]

    Acum 4 ani am suferit o depresie, cel putin asa credeam eu. Am divortat si am avut senzatia ca toata lumea mi s-a clatinat si urmeaza sa se destrame. Parca mergeam din rau in mai rau in fiecare zi. Am tinut-o asa pana acum un an cand la recomandarea unei prietene am fost la o serie de sedinte de coaching cu Anne de la Centrul Armonia (prietena mea saraca imi tot spunea de luni de zile…) In timpul sedintelor, ce pot sa spun M_AM DESCOPERIT. Am reinvatat cine sunt, ce sunt si cat de frumoasa sunt, am invatat cum sa fac fata diverselor situatii si cum sa ma privesc. Evident ca nu era depresie in adevaratul sens al cuvantului, ci doar uitasem cine sunt. Sunt mandra de mine pentru pasul facut. De multe ori depresia o confundam cu gandirea negativa, o imagine despre noi dezastruoasa, etc...
  • 0 (0 voturi)    
    Un fenomen din viata mea (Sâmbătă, 2 noiembrie 2013, 9:56)

    Charlotte [anonim]

    Nu am dormit un timp din cauza suprasolicitărilor şi eram epuizată de stresul zilnic, până ce m-am trezit sub perfuzii la spitalul de psihiatrie. Intr-o zi mi s-au administrat şocuri electrice ca să revin. Oboseala era cronică.
    ...Electroda şocului m-a curentat. Un tunel cu zgomot ciudat m-a tras spre o zona luminata. Când ajungeam foarte aproape auzeam o voce care spunea : « intoarce-te... ». Se derula cateva evenimente din viaţa mea, şi nu doar din trecut! Bătea soarele din geam direct pe patul meu. Am avut iluzia unui bărbat cu turban alb care plutea acolo şi se uita fix la mine. Zâmbeam ! ...Medicul mă intreba: « ce vezi tu aşa de frumos acolo? Domnu doctor, l-am vazut pe Allah ! L-a mai văzut cineva? » Râdea tot salonul de mine.
    ...Şi de atunci a inceput totul sa fie mai diferit.


Abonare la comentarii cu RSS

Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.
hosted by
powered by
developed by
mobile version