BOOK-iseala

Recomandarea saptamanii: Canonicii din fasa. Tinerii romancieri americani si mostenirea URSS

de Catalin Sturza     HotNews.ro
Marţi, 19 februarie 2008, 1:36 Actualitate | Cultură


Olga Grushin si Jonathan Safran Foer
Jonathan Safran Foer, „Totul este iluminat”; Olga Grushin, „Viata din visele lui Suhanov” 

Jonathan Safran Foer si Olga Grushin sunt doi prozatori inclusi in Antologia Granta – Cei mai buni tineri romancieri americani din 2007. Asta inseamna top of the top si spuma spumelor, pusti care sparg sabloanele, reinventeaza, dupa bunul plac, romanul si sar dircect in istoria literara. E un fel de a fi mai mult decat promitator, de a confirma inca din fasa, inca de dinainte de a promite.

Si, daca e sa te iei dupa cronicile de intampinare de care au avut parte romanele de debut ale celor doi, s-ar spune ca ei au devenit canonici mai inainte chiar de a se apuca de scris.  

Jonathan Safran Foer, „Totul este iluminat”, traducere de Fraga Cusin, Editura Humanitas Fiction, 2008 


Antologia revistei Granta are si ea nevoie de P.R., si nimic nu bate P.R.-ul editurilor si revistelor anglo-americane.

Romanii incearca sa copieze, de foarte multe ori la indigo, acest P.R.. Traducerea in limba romana a romanului de debut al lui Foer e impachetata in aprecieri de tipul „capodopera”, „admirabila”, „iluminata”, „impresionanta” si „carte care va schimba insasi notiunea de roman”. Nimic nou, in afara de faptul ca editorul roman a tinut sa supraliciteze si sa adauge si eticheta „Elle – Lectura obligatorie” peste coperta deja supraincarcata.

Nu prea incurajator. „Totul e iluminat” a primit cateva premii importante (Guardian First Book Award), s-a vandut in 250.000 de exemplare (doar cele in limba engleza), s-a transormat intr-un film cu Elijah Wood, castigator de alte premii importante, si i-a adus lui Foer cateva milioane de dolari. Primirea criticii a fost entuziasta – insa nu unanim entuziasta. Tanarului prozator i s-a reprosat ambitia sociala, dorinta de a se capatui si de a face valuri, care acopera lipsa oricarei ambitii literare.

Coperta
Foto: Hotnews
In realitate, ambitia literara a romanului e imensa. Foer incearca sa inhame si sa struneasca, in atelajul sau, realisme somptuos-magice si realisme sordid-argotice, istorii medievale imaginare si aventuri detectivistice hazlii, descrieri marete si conversatii saltarete, Evul Mediu tarziu si Holocaustul, Holocaustul si secolul XXI, evrei, americani, caini oligofreni si ucraineni. Un tanar evreu numit Jonathan Safran Foer vine in Ucraina pentru a-l descoperi pe binefacatorul bunicului sau, cel care l-a scapat de nazisti.

Traducatorul si ghidul sau ucrainean se numeste Alex Perchov si nu vorbeste prea bine engleza. Romanul propriu-zis e scris de Alex si, cu ajutorul englezei proaste, ar trebuie sa fie amuzant. Fata de genealogia imaginara a neamului Safranilor, scrisa de Foer, care ar trebui sa fie meditativ-simbolica. „Totul e iluminat” o carte inegala, construita pe cateva paliere stilistice si planuri temporale nu intotdeauna bine imbinate.

Traducerea in limba romana, desi corecta, nu face un serviciu romanului – engleza proasta a lui Alex suna mai degraba greoi decat amuzant. Autorul aglomereaza prea multe registre si prea multe sensuri cautat-profunde, care sfarsesc, deseori, in nonsens. Totusi, cateva lucruri merita apreciate: jocul imaginatiei, inventivitatea lingvistica si, mai ales, precizia detaliului. Unele abstractiuni surprinse de Foer devin instantaneu natura moarta, se fac si te fac tablou.

Iar lumea vazuta de Alex cel iubitor de cluburi faimoase si de devotchke plancturoase are, cu sau fara engleza pocita, haz. Daca vreti sa impresionati pasagerii din metrou cu cel-mai-nou-roman-la-moda, pe care il veti deschide in fata lor, nu va recomand sa luati in geanta „Totul e iluminat”. Coperta a patra este negativul copertei si e intoarsa cu susu-n-jos, asa ca aveti toate sansele sa starniti, printre cei de pe bancheta opusa, mila/hohote de ras.


Olga Grushin, „Viata din visele lui Suhanov”, traducere de Irina Bojin, Editura Leda, 2007 

Coperta
Foto: Hotnews
Romanul Olgai Grushin poate fi luat fara riscuri in geanta. Desi a adunat cateva premii (mai multe nominalizari, mai putine premii), nu e genul de ultim-roman-la-moda si nici de pilula-ecstasy a criticii de intampinare. E o fictiune a texturilor si a a aromelor, a amintirilor si a spatiilor labirintice, interioare, a compromisurilor si a regretelor tardive.

Arta vs ideologie, libertate vs confort, stalinism vs Perestroika. Punctele comune cu Foer: finetea tuselor si precizia cuvantului potrivit. Si, desigur, cadrul care ramane actuala/fosta URSS. Spre deosebire de Foer, Olga Grushin nu a invatat engleza acasa, ci rusa. In America a venit tarziu, la 18 ani, si a fost prima studenta cu cetatenie ruseasca ce a absolvit o facultate americana. S-a incapatanat sa nu se mai intoarca in Moscova, pe care si-o amintea cenusie si plina de statui ale lui Lenin, si sa scrie direct in engleza.

Sa-i cunoasca nuantele pentru a exprima o multime de nuante, sa devina, altfel spus, un stilist. Moscova din visele lui Suhanov e, poate, infricosatoare si rece, dar e plina de sunete, de ecouri, de forme si culori. Anatoli Pavlovici Suhanov e un nomenclaturist, un critic de arta pe linie de partid care a renuntat candva la visele si la tablourile avangardiste pentru a imbratisa realismul socialist si citatele din Lenin si Marx.

Acel candva, cand a ales avantajele si functia in schimbul idealurilor, se intoarce in viata lui si nu-l lasa sa doarma. Pe strazile Moscovei, Suhanov viseaza la trecut cu ochii deschisi. Suflul Perestroikai e pe cale sa devina vijelie iar artistii care au supravietuit underground si n-au facut compromisuri au tras, dupa toate aparentele, lozul castigator. Suhanov e un tovaras terminat. Insa, timp de trei decenii, calaretul realismului socialist era cel care le radea idealistilor in nas de pe soclul sau de invingator social.

Cine are dreptate? Greu de spus, pentru ca Suhanov nici macar nu este genul de tovaras odios si tembel. Cand patrunzi in amintirile si in visele cuiva, e mai greu sa-l judeci, nu mai poti sa-l privesti detasat. De fapt, romanul de debut al Olgai Grushin creeaza un personaj atat de sensibil, meditativ si pasiv, cu probleme morale asa complicate, incat te intrebi cum de a putut sa se faca, din capul locului, comunist.








Citeste doar ceea ce merita. Urmareste-ne si pe Facebook si Instagram.

















847 vizualizari

  • +1 (1 vot)    
    "plancturoasa" (Marţi, 19 februarie 2008, 13:08)

    Mera [anonim]

    Domnu' Catalin,

    Ma iertati ca va abordez, dar cuvantul "plancturoasa" nu exista in limba romana, in orice caz nu in DEX. Probabil ca ati vrut sa spuneti "planturoasa", dar fiind cu gandul la altceva (nu-mi vine decat "plancton"), ati ratat usor ortografia cuvantului. Hazliu, dar nefericit rau.

    Oricum, de la acest cuvant in jos mi-a pierit cheful sa citesc frumosul articol.

    Mult succes in continuare la critica literara.
    • +1 (1 vot)    
      devotchke (Miercuri, 20 februarie 2008, 15:09)

      c. s. [anonim] i-a raspuns lui Mera

      da, domnule/doamna/dsoara mira, aveti dreptate. devotchkele-s de vina. in redactii dai vina pe corectura si-i spui eroare de tehnoredactare. pe net n-ai pe cine sa dai vina, ca nu exista corectura, asa ca devotchkele-s de vina.
      • 0 (0 voturi)    
        mera negative (Miercuri, 20 februarie 2008, 18:26)

        vlad [anonim] i-a raspuns lui c. s.

        foarte bine spus "anonimule"
        foarte multe critici foarte putine initiative
        sa te vedem dle/dsoara cu ce articol ne incanti
        sau e mult prea mult ceea ce va cerem?
        critica e contructiva ,dar cand are un sens si o notiune
        catalin , ce parere ai despre HARUKI MURAKAMI?


Abonare la comentarii cu RSS
Întâlniri on-line | #deladistanță

Top 10 articole cele mai ...



Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.



powered by
developed by