Presedintele Romaniei a dat buzna in politica mondiala. Cu acelasi elan tineresc si cu aceeasi hotarire de a-si impune punctul de vedere care l-au umplut de succes politic pe plaiurile mioritice. Uitind, se pare, de vorba cea inteleapta a romanului: "Socoteala din tirg nu se potriveste intotdeauna cu cea de-acasa".

Faptul ca Presedintele Romaniei face o vizita la nivel inalt la Moscova la doar citeva luni de la preluarea mandatului ar putea sa para unora un semn al hotaririi sale de a rasturna cit mai degraba lumea in favoarea noastra, a romanilor, ori un semn al recunoasterii de care se bucura din partea mai marilor lumii care, iata, de la Moscova la Washington, abia daca mai pot rabda pina la ziua in

care vor da in sfirsit mina cu Traian Basescu.

In realitate, lucrurile sunt mult diferite de aceste asteptari optimiste, iar ele nu arata bine nici pentru Romania, nici pentru noul sau Presedinte.

Este foarte adevarat ca, azi, intilnirile directe ale sefilor de stat si de guverne au devenit atit de frecvente incit par sa apartina amanuntului cotidian. Aceasta este insa doar aparenta. In spatele fiecarui asemenea eveniment se afla saptamini, daca nu luni, de munca ale diplomatilor si expertilor, uneori echipe de sute de oameni, daca este sa ne referim la marile diplomatii ale lumii.

Faptul ca unii sefi de state se pot deplasa in trei locuri intr-o saptamina pentru intilniri la nivel inalt echivaleaza cu munca de un an intreg a celor care pregatesc demersul pentru presedinte. De la protocol si substanta politica, pina la strategiile de negociere si de comunicare.

Cel putin asa se intimpla la "casele serioase", adica in acele tari pentru care diplomatia si activitatea internationala reprezinta parti integrante ale politicii de stat.

La noi, aceste activitati sunt mai degraba privite ca privilegii ale functiei, in cazul nostru, prezidentiale. De aceea, ele capata forma si de cele mai multe ori si continutul pe care il aduc personal cei ce se afla in rol. Daca presedintele Romaniei ar fi vrut sa fie luat in serios cu ocazia unei vizite la Moscova, atunci ar fi trebuit sa-si ia macar un an de pregatire prealabila.

O parte din timp ar fi putut fi consumata pentru a gasi niste raspunsuri solide la intrebari de tipul: ce vrem noi de la aceasta intilnire, ce ar putea sa vrea ei, ce teme de discutie sunt importante pentru noi, dar pentru ei, ce mesaje avem de transmis, ce solutii putem sa punem pe masa pentru a obtine un acord, cu ce solutii ne-ar putea confrunta ei etc.

O alta parte din timp ar fi putut fi consumata util in consultari cu partenerii strategici ai Romaniei, privind continutul unei vizite la Moscova. O alta parte din timp ar fi putut fi consumata cu folos in consultari si pregatiri chiar cu partenerii rusi, responsabili de pregatirea vizitei.

In sfirsit, ceva timp ar fi fost necesar pentru a fixa cadrul comunicarii si plasarea vizitei intr-un chenar care sa-i sublinieze semnificatiile, sau macar sa o impiedice a cadea prea repede in derizoriu. Timpul pe care l-a avut la dispozitie pentru a "pregati" vizita la Moscova, in mod vadit, nu i-a dat nici o sansa Presedintelui in intilnirea sa cu liderul de la Kremlin.

Sa luam spre exemplu, relatiilor economice, unde Romania se indoaie pur si simplu sub povara deficitului balantei comerciale. Cite solutii a avut in dosarul sau Presedintele Basescu, pe care sa i le propuna lui Vladimir Putin?

Poate ca fiecare dintre oamenii de afaceri care l-au insotit a fost considerat o solutie in sine. In realitate, Presedintele nu a avut in dosar decit dorinta sa arzatoare de a vedea lucrurile indreptate daca nu de tot, macar oleaca! Vladimir Putin si-a ris probabil in barba de ardoarea argumentatiei colegului sau de la Bucuresti, pentru ca, vazuta din perspectiva Moscovei, problema nu exista.

Ba chiar este un avantaj, pe care Rusia nu are nici un interes sa-l vada disparind din relatiile sale cu Romania. Situatia este cu atit mai comico-tragica, cu cit cei care se pling de zor ca "au pierdut piata rusa" sunt politicienii si nu oamenii de afaceri.

Iar politicienii se pling pentru simplul motiv ca au pe cap FMI-ul si problema deficitului balantei de plati, in care relatia cu Rusia are un rol determinant. N-am auzit prea multe voci din rindul "producatorilor" sau "comerciantilor" care sa imbratiseze vaicareala politicienilor despre "pierderea pietei ruse"! A face afaceri in Rusia este o intreprindere cu grad de risc foarte ridicat.

In orice caz mult peste ceea ce isi pot permite "intreprinzatori romani mici si mijlocii". Nu piata din Rusia a pierdut-o Romania, ci solutia centralist-etatista, singura pe care o stie si pe care s-au bazat relatiile lagarului CAER.

Din 1990 incoace, fiecare intilnire la nivel inalt romano-rusa este un alt prilej pentru oficialii romani de a boci mortul de la groapa, care nu se mai dezgroapa! Cealalta tema favorita a oficialilor romani care discuta cu partenerii lor rusi este cea a "politicii energetice".

Romania si oficialii sai au cheltuit infinit mai mult timp sa viseze cum ar fi frumos sa fie daca doar o mica parte din singele negru al economiei mondiale ar trece prin conducte si pe meleagurile noastre, decit s-au gindit, cine si pe ce criterii face politica in acest domeniu.

Pentru ca daca s-ar fi ostenit un pic si cu intelegerea realitatii, nu doar cu visele, oficialii romani ar fi bagat de seama ca exact ca si in politica mare a lumii, la masa de joc stau doar cei care au jetoane, jetoane multe, iar cei care n-au sunt lasati sa priveasca doar pe baza de invitatie, nu de auto-propunere! Fraza cheie cu care Rusia a deschis si a inchis discutiile cu partea romana a

fost: "ati pierdut deja 15 ani in relatiile cu noi!". Iar interpretarea corecta a acestei admonestari prietenesti nu este asa cum cred unii un indemn de a recupera timpul pierdut, ci: "Daca voi nu stiti sa faceti politica cu noi, fiti siguri ca noi n-am pierdut acesti 15 si ne-am vazut de interesele noastre in Romania, cu sau fara ajutorul direct al politicienilor!

Cit despre gafa de a cere lui Vladimir Putin sprijin pentru integrarea Romaniei in formatul de negocieri privind Transnistria, ea va intra cu siguranta in analele diplomatiei romanesti, la capitolul intimplari tragi-comice, sau cum sa te faci de ris desi nu era nevoie.

Daca Presedintele Romaniei a ajuns singur la intelepciunea ca "Iarna nu-i ca vara", poate-l ajuta inspiratia, consilierii sau altcineva sa priceapa mai repede ca nici politica de stat, nu-i tot una cu politichia de cafenea si ciolaniadele partido-gastilor de pe Dimbovita.