Miliardul de euro pregatit sa fie expediat fara licitatie in Elvetia este ultimul capitol dintr-un sir de afaceri derulate timp de zece ani si care au fost predate de la PNL la PSD si retur la PC cu rezolutia „in regim de urgenta".
In 1997, ministrul Industriilor, Calin Popescu Tariceanu, contrasemna o hotarire de guvern prin care lucrarile de la Portile de Fier I erau acordate fara licitatie firmei elvetiene Sulzer Hydro/ABB. De fapt, era vorba de Sulzer Hydro, care folosea echipamente cumparate de la ABB.
Incredintarea directa era justificata prin "iminenta pericolului producerii unor defectiuni majore si cu periclitarea gradului de siguranta in functionarea Sistemului energetic national".
Sulzer Hydro si ABB au colaborat pe acest tipar in numeroase proiecte controversate din punct de vedere al impactului asupra mediului, precum cel de la Ilisu (Turcia) sau cel de la Nathpa Jhakri (India). La noi, controversate au fost modalitatea de incredintare si cele 150 de milioane de euro date pentru reabilitari evaluate la numai 80 de milioane de euro, precum si calitatea lucrarilor.
Guvernele trec, afacerile ramin
Guvernarea CDR a esuat zgomotos si banoasele afaceri din domeniul hidro au fost preluate din mers de cabinetul ministrului Dan Ioan Popescu. Prin HG 848 din 2001, VA Tech Hydro primeste plocon Portile de Fier II. O lucrare evaluata de specialisti la 50 de milioane de euro, pe care statul roman plateste insa 270 de milioane de euro.
VA Tech Hydro este nimeni alta decit fosta Sulzer Hydro AG, firma infiintata in 1996 in Elvetia si preluata de VA Tech cu doua luni inainte de primi contractul de la Dan Ioan Popescu.
Si, pentru ca grupul ABB, partener consacrat al fostei Sulzer pe intreg mapamondul, nu putea fi uitat, in octombrie acelasi an, DIP semneaza si acordul de cooperare energetica dintre Romania si Suedia, care aduce si acestui concern suedez citeva contracte consistente, fara licitatie.
Alta schimbare, aceeasi schema
Noua rasturnare a puterii PSD n-a oprit sirul achizitiilor fara licitatie pentru VA Tech, societate ce va implini curind 10 ani de existenta profitabila pe bugetul autohton, in care a primit contracte de peste un miliard de euro, fara sa fi participat la o singura licitatie.
In 2005, actualul ministru al Industriilor, Codrut Seres, ofera spre reabilitare CET Vest din Bucuresti, pentru 135 milioane euro. In regim special, fara licitatie. Seres declara in mai 2005 ca acest contract a fost negociat de fostul ministru, DIP, si lasat lui mostenire.
Tot in 2005 este semnat Acordul romano-elvetian in domeniul energiei, prin care se acorda fara licitatie contracte de peste 1,2 miliarde euro. Si in cazul acestuia, Seres pretinde ca a fost mostenit de la DIP, dar a avut ghinionul sa-l semneze el.
„Afacerea elvetiana" este intrerupta de mediatizarea sa, chiar in momentul in care o delegatie oficiala se afla la Zürich, pentru discutarea amanuntelor. Echipa este condusa de Cristian Istodorescu, director in MEC, unul dintre membrii grupului de lucru constituit pentru elaborarea acordului bilateral. Omul care a prins in MEC toate contractele Sulzer/VA Tech/ABB.
Printre oficialii plecati cu treburi de stat la Zürich s-a numarat si Cristina Sorban, fost functionar al MEC. Ea a lucrat pe probleme de presa la Directia de Comert Exterior din cadrul MEC, pina in decembrie 2004, cind liberalul Tariceanu a fost numit premier si umanist-conservatorul Seres ministru.
N-a avut dileme asupra viitorului, deoarece din iulie 2004 era si manager al firmei Tach Mediu SRL, de a carei infiintare s-a si ocupat, de altfel, in timp ce primea salariu de la MEC. Sorban a recunoscut trecutul sau bugetar si colaborarea cu Tach. Practic, Tach Mediu SRL apartine firmei elvetiene Nepers, cu sediul in Zürich.
Potrivit registrului comertului elvetian, Nepers s-a numit pina in 2004 Neweuopepartners AG si il avea ca presedinte pe suedezul Benny Iggland, fost vicepresedinte la ABB Marketing AG (East Europe), membru CA la ABB Enertech AG si ABB Technology AG.
