Cand presedintele Traian Basescu a profitat de prilejul bilantului Ministerului Administratiei si Internelor si a deschis cutia Pandorei, m-am gandit ca asistam la inceputul sfarsitului.

Ca presedintele, desi nu e macroeconomist, a inteles ca tara nu mai poate fi condusa mult timp doar din sediul Bancii Nationale a Romaniei, ca pana acum, si ca trebuie facut ceva. Ceva pentru demnitate, onoare, cinste, corectitudine - intr-un cuvant morala -, daca nu si pentru prosperitate.

Pentru ca de incredibila si trista poveste a candidei Economia si a conducatorilor sai fara suflet nu se mai aude nimic. Erendira lui Marquez a devenit, macar, personaj de bestseller. Economia noastra e doar o poveste. Un story cu balauri care casapesc printi, violeaza Ilene Cosanzene, otravesc fantanile si pustiesc ogoarele.

Traian Basescu fiind un personaj de poveste - de poveste politica de succes -, m-am gandit ca vrea sa se identifice cu ceea ce prozatorii, in general, numesc zona epica pozitiva a intamplarilor. Prins in propria cursa contra cronometru, presedintele a aflat sursele raului din societatea noastra: mafia grupurilor nelegitime de interese si presa.

Presa care ataca la comanda si purcede la campanii pentru a proteja, de fapt, interese sau pentru a inabusi, din fasa, alte interese, neconvenabile, sa le spunem.

In opinia celor mai multi care s-au exprimat zilele acestea, presedintele trebuia - daca tot voia - sa duca ultimul razboi al vietii sale cu presa. In fond, ce este presa? O reflectare fidela a nivelului actual de dezvoltare a societatii romanesti. De ce in cazul politicienilor este valabila vorba „asa popor, asa politicieni", iar in cazul mass-mediei axioma nu ar mai fi valabila?

Si daca, sa admitem, presa este un instrument de presiune asupra inocentelor organe de ancheta, care nu pot finaliza cazuri grave de incalcare a legilor, cine asmute presa? Cine o foloseste? Cine o manipuleaza? Nu tot politicienii? Nu tot consilierii politicienilor?

E complet strain presedintele de astfel de „influente", ca sa ma exprim angelic? Poate jura pe Biblie (sper ca nu e liber cugetator!) ca in viata lui nu a aflat de oameni din preajma sa care au comandat campanii impotriva adversarilor politici si economici?

Ce sa mai spunem chiar de actele proprii ale presedintelui, de pe vremea cand avea ranguri mai modeste. Valerian Stan, fostul sef al Corpului de Control pe timpul guvernului Ciorbea, a dat doar doua dintre exemplele in care conduita lui Traian Basescu in fata legii si a moralei nu a fost tocmai apa sfintita.

Si-atunci, se naste intrebarea: acceptam ca un om cum e presedintele sa dea lectii tuturor, desi trecutul nu prea il califica pentru aceasta postura mesianica, sau asteptam sa mai treaca ceva vreme, pana cand cei care ne vor face morala nu vor fi, ei insisi, cu asperitati pe constiinta?

Ce se intampla, intre timp, cu Economia - trista si candida cum e ea? Merge - cat merge - de la sine. Cand raceste - tuseste. Cand are febra - se zguduie. Renuntam la obiective de inflatie, la targeturi de crestere economica, lasam tavalugul ajutoarelor de stat sa ne cuprinda, incercand sa mai salvam cate ceva.

Cate ceva care inca nu a putrezit si se incapataneaza sa inmugureasca din cand in cand.