Din isteria generala creata de dorinta liber exprimata a procurorilor de a-l aresta pe Dinu Patriciu joi seara si sub nicio forma in alta zi sau la alta ora am inteles clar cateva lucruri. Multe mi-au ramas, in continuare, nedevoalate, dar, repet, de unele sunt aproape sigura.

Si, iertata-mi fie lipsa de modestie, dar am intalnit multe, chiar foarte multe persoane care impartaseau opinia mea, desi avem structuri si pregatiri diferite. Oricum, bunul-simt si rationamentul primar, bazat pe valori universal valabile, nu necesita arderi intense de neuroni. E de ajuns sa ai sapte ani de-acasa si o bruma de carte.

E clar ca oameni din serviciile secrete si din institutiile de ancheta - ma refer la DNA si Parchetul General - reactioneaza la stimuli politici. E limpede ca urmaresc atent si speculeaza orice intorsatura politica, de strategie sau de mesaj.

Dar toate aceste "scapari" devin grosolane atunci cand se grabesc. Iar in ultima vreme si oamenii din servicii, si cei din Parchete sunt ca un fel de tsunami. Vin, vin cu repeziciune, pe urma se retrag in matca dupa ce s-au uitat seara la televizor. Sa vada ce mai zice presedintele. Sa vada ce mai crede ministrul justitiei. Sa afle cine mai este tare pe pozitie.

Si cine a picat in opozitie! Si ei sunt oameni, si ei vor sa aiba continuitate in cariera, si ei vor sa fie promovati. Si-atunci, un tip de reactie plana, fara suisuri si coborasuri, fara varf si declin s-ar putea dovedi inoportuna si chiar neavenita.

In seara anuntului arestarii lui Dinu Patriciu au fost cel putin cateva elemente stranii. De ce trebuia sa afle presa de la pranz, ba chiar de vreo trei-patru zile, ca Dinu Patriciu va fi arestat? E clar ca anchetatorii testeaza reactia publica prin presa. Si asta nu ar fi chiar atat de grav. Dar procedeaza la presiune psihologica asupra invinuitilor. Vinovati sau nu.

Nu stim, pana in acest moment. De ce trebuia facuta arestarea neaparat in seara de joi, si nu vineri dimineata sau luni la pranz? Fugea din tara Dinu Patriciu intr-o noapte? Ascundea probe pe care nu le-a distrus intre cele 18 vizite la Parchet? Ce s-ar fi intamplat? Omora vreun om? Dadea cu masina peste Ioan Talpes? La ce i-ar fi folosit?

Mergem mai departe. In cazul Adrian Nastase. Sa fie bine inteles de la inceput, nu mi-am pus termopane de la Cominplus, nu am cumparat perle cu doamna Dana de la Beijing, nu-i apar sub nicio forma pe cei care, din lacomie, au facut lucruri reprobabile. Sa fie dovediti si sa plateasca.

Dar mi se pare descalificabila si profund abuziva maniera in care se deruleaza aceste anchete. Cu un ochi la camera de luat vederi si cu altul la ce mai zice presedintele.

In schimb, atunci cand vine vorba despre dosare gen FNI, anchetatorii nu au nimic de declarat. Nu am, de asemenea, nimic cu domnul Vantu. Suntem moldoveni amandoi, as putea chiar sa-l simpatizez.

Repet, nu duc cruciade impotriva unor persoane particulare sau nu apar cu pieptul meu de ziarist, la mijloc de cariera, alte persoane, aflate acum la ananghie, doar pentru ca m-ar impresiona discursul lor. Dar nu ma pot abtine sa nu fac niste conexiuni si comparatii. Se joaca destinul tarii in dublu limbaj, in dublu sens, in dublu standard, daca vreti.

„Saptamana Financiara" a publicat un document prin care un anchetator in cazul Sorin Ovidiu Vantu cerea munitie de rezerva, pentru ca ii era teama pentru viata sa si a familiei sale. In document se vorbeste despre stergerea probelor din dosar de catre organe ale statului sensibilizate de domnul Vantu. Sunt date si exemple. Cat se poate de concrete.

Sunt explicate, cu lux de amanunte, metodele si filierele prin care actioneaza domnul Vantu.

Am adresat institutiilor implicate rugamintea de a-si exprima un punct de vedere fata de acest subiect. Nu e vorba despre un politist nebun. Este o persoana de o probitate morala greu de gasit. Ca dovada ca a fost si avansat la sefia Cercetarilor Penale.

Constantin Duvac, caci despre el este vorba, este unul dintre oamenii care stiu prea multe, dar care, probabil, nu mai vor sa faca valuri despre un subiect ce trebuia clarificat de mult. Si nu a fost vointa. De care, oare?

Ca urmare a adreselor „Saptamanii Financiare", Ministerul de Interne ne-a transmis, prin fax, ca, „avand in vedere dificultatea si complexitatea aspectelor semnalate, precum si pentru o documentare cat mai exacta, va redacta raspunsul in termenul legal". Raspuns pe care il asteptam cu interes si il vom prezenta pe larg.

Delegatia Comisiei Europene ne-a transmis ca „ia nota de toate sesizarile privind cazurile de coruptie semnalate de presa si de cetateni".

In schimb, de la Presedintele CSAT - seful statului - nu am primit nici macar o confirmare protocolara (sau automata) de primire a adresei.

Cat despre Serviciul Roman de Informatii, nu pot decat sa regret ca multa vreme am considerat ca este o institutie reformabila.

Printr-un purtator de cuvant ne-a transmis telefonic - ca tot sunt la moda telefoanele - ca „nu doreste sa comenteze". Grav si periculos, in acelasi timp, pentru ca din documentul semnat de Constantin Duvac reies incalcari ale legilor chiar de catre angajati ai SRI.

Cine raspunde pentru ei? Patriarhia romana? Ilie Botos, seful Parchetului Inaltei Curti, tace malc, desi raportul cu pricina nu era o noutate pentru el, un exemplar fiindu-i inmanat la data redactarii lui, in octombrie 2003.

Vedeti, de aceea nu pot sa cred ca declaratiile si actiunile anchetatorilor, care, in opinia sefului statului, ar trebui sprijiniti de lucratori de la servicii secrete in anchetele preliminare (sa fim seriosi, poate peste 50 de ani!), sunt un lucru curat, perfect legal, transparent, apolitic. APOLITIC! Sa mai scriu o data?