Viitorul s-a restrins. Totul pare scris si nimic, in afara caracterului de litera pe firmele cu caligrafie cipriota, nu mai anunta urmarea.
Cind ati avut, de pilda, ultima oara, in mina, o cutie de chibrituri, un creion sau o surubelnita pe care scrie Made in Vintu sau Voiculescu? Adevarul statistic si neeconomic e ca Mircea Cartarescu si Lapte Dorna sint, mai departe, singurii fabricanti autohtoni de ceva autohton, pentru autohtoni. Insa cu versuri si lapte nu cresc decit visele inactuale si copiii de tita.
De rest, de enorma majoritate sociala si de potentialul ei urias, ar trebui sa se ocupe ideile capitalului. Caci capitalul nu e o suma de bani, asa cum ne-au invatat profesorii locali, ci suma de bani de la capatul unei idei. Aici sintem de o simplitate care aduce a subdezvoltare.
Dintre toate cimpurile de lucru ale noii lumi romanesti, nici unul nu a fost mai curtat si mai capitalizat decit presa. Avem, acum, doua Imperii: Presa Vintu si Presa Voiculescu. Avem Imperii Mediatice, care sa reflecte ce? Procese istorice si dezmortiri de epoci? Nu. Mai degraba o dieta de accidente rutiere si hoas politico-verbal.
Altceva nici nu e de povestit, iar asta nu e vina publicului, ci bilantul unei uriase lipse de idei pozitive.
Vintu, Voiculescu, Patriciu, Tiriac, Nicula au venit si vor trece, cu sau fara condamnari penale. In uma lor nu va ramine decit o problema: lipsa de inceput, incapacitatea de a fonda ceva autentic, palpabil si definitiv.
Un centru de incredere, o fabrica de chibrituri, de surubelnite si creioane, un efort de fierar inteligent care intrerupe linia nesfirsita de halucinatii economice si tirania averii asupra meritului. Priviti peste umar, spre fosta lume a treia irecuperabila. In anii ’50, Coreea de Sud era un maidan cu opium, soldati si prostituate. Acum e una dintre marile forte economice ale lumii.
Forta corupta, desigur, dar detaliul semnificativ nu e ca fondatorul conglomeratului Daewoo a luat zece ani de puscarie. Amanuntul crucial e ca in urma lui ramin santierele navale, fabricile de automobile si antreprizele de constructii Daewoo. Ce ramine dupa primii 16 ani de capitalism romanesc?
Un nimic foarte comentabil. Dupa 2004, s-a vorbit insufletit despre asaltul anticoruptie. Rezultatul? Dupa disparitia „partidului stat“, a inceput, netulburata, a doua mare impartire a bunurilor. De un an si ceva, nu e nimic mai captivant pentru mag-natii romani decit afacerile funciare si imobiliare, fondurile de pensii si pozitia pe piata presei.
Asta inseamna ca, odata in-cheiata faza de achizitie patrimoniala, trupa ia cu asalt nivelul doi. E o trecere subtila, de la valorile primare la valorile virtuale. De la achizitia brutala la jocul rafinat de protofoliu. E, totodata, si o iluzie. Noul salt nu e decit a doua ocupatie. Imediat dupa 1989, prima ocupatie a pus in posesie o clasa profund neinteresata de evolutia so-cietatii.
Imediat dupa 2004, disparitia patronului PSD a fost resimtita ca eliberare si a permis a doua ocupatie. Atit despre succesul campaniei anticoruptie, pe care statul o confunda glumet cu sperturile din spitale. De aici, senzatia acuta ca harnicul comando oligarhic ia inapoi tot ce scapase printre degete partidul, in 1989.
Ce inseamna asta pentru ,,Cotidianul?’’ Enorm. Noul proprietar nu va dicta, din fotoliu, continutul articolelor. Dupa cum v-ati dat seama, acest editorial e impus si platit de Daewoo. Problema cea mare e alta si tine de credibilitate. Intrebati, pe strada, oamenii obisnuiti, ce parere au despre Sorin Ovidiu Vintu. Noua din zece o sa clipeasca siret.
Imaginea noului patron a fost fixata prin sentinta publica. Fara probe si fara drept de apel, asa cum se fixeaza intotdeauna sentintele populare. Pe drept sau pe nedrept. Important e ca acest gen de verdict ramine. Chiar daca miine acuzatul isi va dona averea Manastirii Varatec. Asta e problema care va aparea pe prima pagina a ,,Cotidianului’’, de acum inainte.
