Votul de miercuri din parlament, care i-a validat fara probleme pe candidatii sai la conducerile SRI si, respectiv, SIE a demonstrat cat de putin relevante au fost acuzatiile de conspiratie si tradare la adresa sa, precum si amenintarile cu sabotarea votului. Intr-un cuvant, am asistat la o demascare incontestabila a lipsei de substanta a dezbaterii politice.
Una s-a spus prin talk-show-uri, alta s-a votat cand a venit momentul adevarului. Aranjamentul dintre liberali si conservatori a fost de-a dreptul comic: liberalii nu l-au votat pe Maior, dar l-au votat pe Saftoiu, desi acesta din urma este mult mai apropiat decat senatorul PSD de mult hulitul presedinte; in schimb, conservatorii l-au votat pe Maior, dar nu pe Saftoiu.
Astfel, problema validarii celor doi directori a fost rezolvata exact asa cum a vrut presedintele, iar cele doua partide au putut pretinde ca nu au inclinat cu totul steagul in fata Cotrocenilor. Manevra a fost destul de transparenta si nu a putut ascunde adevaratul raport de forte din zona puterii.
Adevarul este ca, in partida de sah dintre presedinte si adversarii sai, locatarul de la Cotroceni a mutat extrem de abil, cu sange rece, nominalizand pentru conducerea serviciilor exact ceea ce i s-a cerut, adica doi civili, chiar daca nu si pe cine ar fi dorit adversarii sai.
Daca domnii Maior si Saftoiu nu ar fi trecut de votul parlamentului, presedintele nu ar fi inregistrat o infrangere, caci serviciile ramaneau conduse de fostii prim-adjuncti, care nu-l deranjau cu nimic.
Oricum ar fi cazut cartile, seful statului nu pierdea controlul asupra serviciilor de informatii - iar serviciile, o stie toata lumea, sunt o sursa importanta de putere.
Desigur, acest moment de glorie al presedintelui putea fi zadarnicit de oamenii politici daca acestia ar fi stiut sa se concentreze asupra chestiunilor de substanta; daca ar fi reusit de pilda sa adopte legile sigurantei nationale in parlament, intr-o varianta cat se poate de moderna, democratica.
Nu au facut-o insa si nici nu dau semne ca se vor apuca de treaba prea curand. Presedintele este asadar "cel mai tare" nu numai pentru ca poate controla serviciile si pentru ca este un politician extrem de abil, ci si pentru ca partidele politice sunt slabe.
Slabiciunea lor ii permite presedintelui sa croiasca axe si aliante transpartinice, de circumstanta sau de durata, cu ajutorul carora sa-si puna in practica programul.
PSD, de pilda, a fost pus in situatia de a nu se putea opune presedintelui: s-a burzuluit Ion Iliescu, a marait Sorin Oprescu, dar, in cele din urma, toata lumea a inteles ca nu poate pune propriul partid in situatia penibila de a refuza un trofeu nesperat: conducerea celui mai important serviciu de informatii din tara.
Iar desigur, cu totii am remarcat cu acest prilej constituirea unei axe Cotroceni-Cluj, adica o jonctiune a PD si a presedintelui cu "grupul de la Cluj". Aceasta jonctiune nu este insa neaparat o alianta cu PSD, in forma sa actuala, ci, mai degraba, o parghie prin care Traian Basescu isi poate exercita influenta in interiorul partidului condus cu mare dificultate de Mircea Geoana.
Dintr-o singura lovitura, seful statului a castigat doua partide, profitand de degringolada din randul social-democratilor si de obedienta PD, care nu-si permite sa miste in front. Liberalii inteleg astfel ca pot oricand sa fie inlocuiti ca parteneri de guvernare - daca nu acum, in tot cazul dupa alegerile viitoare.
In consecinta, fie devin mai maleabili in relatia cu Traian Basescu si cu PD, fie se gandesc la un mandat in opozitie. Jocul este dur, fara menajamente si fineturi. Asa este peste tot in lume, doar ca este mult mai bine ascuns. Ai nostri nu au ajuns inca la un asemenea rafinament.
Fara indoiala, nu acest lucru si l-au dorit cei care au votat impotriva PSD si impotriva lui Adrian Nastase in 2004. Dar electoratul nu prea conteaza in afara anilor electorali, si cu atat mai putin electoratul idealist.
El este doar chemat din cand in cand la urne pentru a legitima schimbarea unui raport de forte. Iata de ce unii vor cu atata ardoare alegeri anticipate - iar altii nu. Ramane de vazut cine va juca mai abil acum acest joc de sah in care Traian Basescu este deja cu o mutare inaintea adversarilor sai.
