Scutiri de taxe si impozite pe un cincinal (mai exact sase ani), subventii directe sau mascate, piata cu potential de crestere imens, posibilitatea obtinerii unui profit net mai mare decat cel brut (!) si amortizarea rapida a investitiei. Asa ar trebui sa arate Raiul investitional. Si chiar asa este Romania pentru unii oameni de afaceri.
Din nefericire insa pentru toti ceilalti investitori, numai „alesii“ pot trai in Paradis. Mai regretabil e ca, dupa ce s-au infruptat din fructul interzis, beneficiarii refuza sa coboare cu picioarele pe pamant si devin avocatii unor taxe menite sa le protejeze profiturile. Aceasta este reteta Renault - Fabrique en France.
Exista doua moduri principale de a exercita o activitate de lobby. Primul, pe cale de disparitie (nu numai in Romania), vizeaza influentarea legislativului, in sensul cresterii productivitatii si competitivitatii, prin promovarea de relaxari fiscale si dereglementari.
Al doilea a aparut in momentul cand puterea interventionista a statului in economie a luat avant. Acesta vizeaza initiative legislative menite a crea avantaje competitive companiilor care il promoveaza, prin marginalizarea concurentilor.
Pentru ca poti obtine un profit mai mare fie pe seama propriilor produse, fie pe seama bugetului statului si a profitului competitorilor dezavantajati de noile taxe si de noile reglementari.
Marii campioni ai celui de-al doilea mod de a obtine profit sunt companiile din Hexagon. Statul francez este recunoscut drept cel mai important apologet european al protectionismului si al ajutoarelor de stat. Fermierii francezi sunt sustinuti cu fonduri europene si subventii nationale, iar guvernul francez este in continuare actionar important la o seama de mari corporatii.
In Franta, a fi investitor si a face afaceri cu statul sunt doua concepte care se suprapun pana la identificare.
Micul Paris subventiona Marele Paris
Numai ca rudele latine nu s-au multumit doar sa aplice aceste principii in politicile interne, ci au trecut la exportarea lor pe plaiurile mioritice. Dupa Revolutie, Dacia, „giuvaerul“ industriei auto din Romania, s-a transformat intr-o povara pentru contribuabili, nefiind privatizata pe motive nationaliste in primii ani postdecembristi.
Salvarea a venit din Hexagon. Relatiile dintre uzina de la Pitesti si compania Renault erau istorice, aceastea colaborand chiar si in perioada comunista. Astfel au fost demarate negocierile cu producatorul francez, care s-au lungit insa ca urmare a facilitatilor solicitate de firma la care statul francez este inca actionar cu 15%.
Ruda mai bogata a conditionat achizitionarea Dacia de subventionarea masiva de catre statul roman a afacerilor statului francez. Negocierile au fost dure.
Potrivit presei vremii, in 1998 Renault solicita „interzicerea importurilor masinilor second-hand pana in anul 2005 (o simpla coincidenta, nu poate avea nicio legatura cu taxa pe prima inmatriculare imbratisata acum de conducatorii Automobile Dacia!), scutirea la plata impozitului pe profit pe o perioada de zece ani, scutiri de taxe vamale, acordarea unei prime de export si un decalaj la plata TVA de cinci ani pentru primii cinci ani“.
In cele din urma, s-a semnat contractul prin care statul roman vindea Dacia cu 269,7 milioane de dolari. Virtuali, pentru ca doua treimi din suma reprezentau investitiile pe care Renault se angaja sa le faca.
Facilitati sa fie, dar sa le stim si noi
Chiar daca nu a obtinut tot ce dorea, Renault a primit facilitati unice, prin amploarea lor, de la guvernul condus de Radu Vasile. Astfel, din momentul achitarii integrale a pretului actiunilor, Automobile Dacia era scutita de la plata taxelor vamale si de la plata TVA pe importul de bunuri, precum si de la plata TVA pe bunurile achizitionate de pe piata interna.
De asemenea, scutirea se aplica si taxelor vamale si TVA in cazul importului de echipamente tehnologice, masini si utilaje. In plus, se acorda un decalaj de 65 de zile in ceea ce priveste constituirea si utilizarea Fondului special al drumurilor publice, pe termen de 5 ani.
Un alt decalaj, de trei ani de data aceasta, se acorda la plata TVA aferente comercializarii pe piata interna a autovehiculelor din productia proprie. Nici societatile subcontractante ale Societatii Comerciale Automobile Dacia SA nu erau uitate, si ele beneficiind de acest decalaj de trei ani. Negocierile insa nu se incheiasera!
Hotararea 445 din 3 iunie 1999, prin care se acordau aceste facilitati, a mai fost modificata de doua ori in cateva luni, prima data pe 29 iunie, apoi pe 4 noiembrie. Pe hotararile respective se afla semnaturi ale unor actuale personalitati marcante ale politicii romanesti:
Decebal Traian Remes, Radu Berceanu si ultimul pe lista, cu voia dumneavoastra, Traian Basescu.
In urma acestor modificari, se extindea decalajul de la plata TVA si la societatile comerciale existente sau nou-infiintate care dobandesc calitatea de subcontractant al Societatii Comerciale Automobile Dacia SA ulterior datei transferului catre firma Renault SA al dreptului de proprietate asupra actiunilor achizitionate de la Fondul Proprietatii de Stat.
Scutiri peste scutiri la impozitul pe profit
Cel mai important succes repurtat de echipa de negociatori a Renault a fost insa scutirea de la plata impozitului pe profit pe o perioada de 5 ani, incepand cu primul exercitiu financiar in care se obtine profit.
Insa, pentru a beneficia de respectiva scutire, trebuia ca Automobile Dacia sa realizeze profit in maximum 3 ani de la data achitarii integrale a pretului actiunilor achizitionate de la Fondul Proprietatii de Stat. Adica spre finalul anului 2002.
Numai ca primul an cu profit pentru Automo-bile Dacia a fost 2005, asa ca scutirea de la impozitul pe profit n-ar mai fi trebuit aplicata.
Insa politicienii romani nu puteau ramane insensibili la „vaietele“ (non-)contribuabililor francezo-romani, asa ca, prin Legea 571 din 2003, de modificare a Codului Fiscal, guvernul Adrian Nastase i-a iertat pe „investitorii strategici“ de plata impozitului pe venit „pana la data de 1 octombrie 2007“.
Profit net mai mare cu 50 milioane RON decat profitul brut!?
Asa ajungem la o alta premiera inregistrata in Romania: in 2005 (primul an in care a reusit sa nu mai aiba pierderi), Automobile Dacia a avut un profit net cu 50 milioane RON mai mare decat profitul brut.
