Interviul oferit Cotidianului de Dinu Patriciu sta sub semnul incoerentei. Intrebarile se insira, raspunsurile curg frumos unul dupa altul si nu spun absolut nimic. “Dati-mi voie sa va spun ca stiu despre ce vorbesc,” spune marele om de afaceri, insa, desi i se da voie pe doua pagini intregi de ziar, el ramane singurul care stie despre ce vorbeste.
Care e legatura lui cu politicul? Nu e clar. (Dl Patriciu spune ca) nu-l intereseaza. In acelasi timp intreg discursul sau se centreaza in jurul acestei teme. Care nu-l preocupa. Explica cum ar trebui sa arate relatia intre stat si mediul de afaceri, justitia, economia si legislatia; toate astea sunt opinii politice.
Vorbeste despre diverse forte politice autohtone, apreciaza relatia intre PNL si PSD, vorbeste despre sponsorizari de oameni politici, despre relatia cu presedintele Basescu, despre situatia Aliantei, vorbeste (si minte, dar asta e altceva) despre “neutralitatea” pe care a pastrat-o in campanie privind Alianta D.A. samd., toate astea intra in categoria politica de partid. Dar subiectul, spune el, nu-l intereseaza.
Care e problema lui cu justitia? Nu stim. Dl Patriciu (spune ca) nu e suparat pe justitie, a avut probleme doar cu procurorii care nu sunt profesionisti. Asta se poate foarte bine sa fie adevarat, dar interlocutorul nu intra in detalii. Nu intra in nici un fel de detalii. In alta parte spune ca Rompetrol a fost sabotata. Nu e intrebat si nu spune de catre cine si mai ales cum.
Detalii neinteresante, probabil. Apoi pare ca problema e legislatia, dl Patriciu spera ca sa fie schimbata in sensul de a fi permisiva, nu coercitiva (ceea ce e absurd, dar asta e altceva). In fine, dincolo de aceste lucruri, desi dl Patriciu e convins ca nu va avea o problema cu justitia (de ce?), tot in interviu se vorbeste de justitia privata.
Dl Patriciu este cel care introduce conceptul intr-un pasaj in care vorbeste despre diferentele dintre “sistemele politice democratice, care functioneaza in lumea libera” si cel al nostru, si cum ar trebui sa functioneze statul.
Dar apoi, la intrebarea directa daca doreste o astfel de reforma, raspunde, “Nu doresc o justitie privata, v-am spus ca exista si un astfel de model.” Apoi afirma ca vom ajunge la asa ceva, ca urmare a evolutiei societatii umane. As putea trage concluzia ca dl Patriciu nu doreste evolutia societatii umane, dar ar insemna sa aplic logica acolo unde nu prea vad sa fie una.
Care e problema cu Traian Basescu? Nu e deloc limpede. Dl Patriciu, spune el, nu are nici un conflict cu presedintele - doar ca nu poate sa-i accepte comportamentul. Logic, nu? Comportamentul presedintelui este descris ca autoritarist si dictatorial; dar acelasi intervievat il declara pe presedinte “un factor perturbator”, care nu mai are viitor politic.
Un dictator care perturba in drumul sau spre o fundatura politica. Logic, nu? Iar inafara de aceste incoerente, dl Patriciu nu ofera, din nou, nimic. Unde anume este comportamentul acesta dictatorial? Ce anume perturba presedintele, cum, cu ce consecinte?
Si asa mai departe. Nu ma mir ca din interviu a fost extrasa doar ideea interesanta si inedita pentru public a “justitiei private”. Adica ceva care este, in acceptiunea intervievatului, posibil, ipotetic, libertarian, inevitabil, transnational si, in ce-l priveste, de nedorit. Alta idee mai coerenta nu se poate scoate de acolo.
--------------------------------------------------------------------------------
Dincolo de asta, ce ma deranjeaza la articol este ca dl Patriciu este infatisat ca “un liberal prin educatie si formatie”. Cum asa? Dl Patriciu spune in treacat ca statul ar putea sa se retraga din sanatate, invatamant si “restul”; dar nu lamureste ce relatie ar trebui sa existe intre stat si economie.
“Intre politic si economic trebuie sa existe o legatura naturala”, se exprima elegant, intocmai ca un politician, acest reprezentant al lumii economice.
Pai, cine sustine contrariul? A spus cineva, indiferent de coloratura politica, ca o astfel de legatura trebuie sa fie nenaturala? Ce anume inseamna natural in aceasta relatie, conform dlui Patriciu, in vorba si in fapta sa, ca “liberal prin educatie si formatie”? Nu stim. Si de aici vine problema.
Interviul nu ofera cititorilor “Cotidianului” o imagine mai clara despre Dinu Patriciu, despre dificultatile si ofurile sale, despre ideile si adevarurile sale. Dar asta e problema lui. Oful meu este ca acest discurs confuz si absurd pe alocuri este prezentat ca unul legat de liberalism, nu doar ca asa se descrie interlocutorul, ci asa il considera si jurnalistul.
Opiniile dlui Patriciu se indreapta in mod vag mai degraba inspre filozofia politica si economica numita corporatism; desi nimic nu se poate afirma categoric in urma unui astfel de articol.
Din pacate, cel intervievat este modelul de “liberal” oferit ca atare cititorilor ziarului, un om de afaceri implicat profund in politica (desi spune ca nu-l intereseaza), pledand (sau nu) pentru o “justitie privata”, vorbind despre politicienii care trebuie sa serveasca grupurilor de interese samd.
