Povestea legii referendumului continua. Curtea Constitutionala a dat o noua decizie ieri si, spre deosebire de deciziile anterioare, de data asta contestarea legii este respinsa. Iar asta pare sa genereze cateva confuzii, pe care am sa incerc sa le explic.
Ce s-a decis, de fapt? Vechea forma a legii 3/2000 prevedea ca referendumul de demitere a presedintelui suspendat este aprobat daca intruneste votul a peste jumatate din numarul total al romanilor cu drept de vot. In versiunea veche, indeplinirea conditiei de aprobare inseamna automat si validarea referendumului, prin prezenta la vot a peste jumatate din electorat.
Versiunea noua de lege opereaza doua modificari, elimina conditia de validare iar conditia de aprobare devine votul pozitiv a peste jumatate din cei care voteaza. Dupa decizia CCR, prevederea noua va intra in vigoare dupa promulgarea ei de catre presedintele interimar.
Ca sa analizam corect aceasta chestiune trebuie sa separam intre discutia juridica si discutia politica; adica sa analizam separat decizia Curtii si cea a parlamentului.
I. Curtea Constitutionala
Poate ca nevoia acestei separari a discutiilor este aratata cel mai clar de un titlu legat de episodul de la CCR: “Curtea Constitutionala a decis ca presedintele poate fi demis cu majoritatea celor prezenti la urne”. Inteleg ca se poate interpreta asa, insa titlul induce in eroare. Nu Curtea Constitutionala a decis asa ceva, ci parlamentul.
Judecatorii au decis doar ca o astfel de forma a legii nu este interzisa de Constitutie.
Caci acesta e rolul Curtii Constitutionale: sa asigure respectarea legii fundamentale. Politic vorbind, o lege poate fi oricat de proasta sau de ticaloasa, din cine stie ce puncte de vedere. Insa singurul motiv pentru care Curtea Constitutionala are voie sa o cenzureze este ca incalca Constitutia.
Sigur ca daca urmam exemplul oferit cu ocazia suspendarii de actuala majoritate parlamentara, atunci putem spune ca nu conteaza ce au voie sa faca conform Constitutiei judecatorii constitutionali, de vreme ce ei oricum pot sa opreasca de la adoptare ce lege vor si pe ce motiv vor, doar pentru ca deciziile institutiei nu sunt supuse niciunei cai de atac.
Insa faptul ca actualul “for suprem” a luat o decizie ireponsabila nu inseamna deloc ca a dat un exemplu bun de urmat. Doua rele nu fac una buna; fac doar o cutuma rea. Mai mult, tocmai din pricina ca are acesta putere Curtea Constitutionala nu trebuie, in nici o situatie, indiferent de consecintele, sa o exercite altfel decat in cadrul constitutional.
Caci altfel mecanismul de control si echilibrare a institutiilor, principiul fundamental al unui sistem politic democratic, ar primi o noua lovitura grava. Indiferent cat de rea este o lege, nu se poate accepta ca judecatorii sa o respinga decat pe motiv ca nu e conforma cu Constitutia.
Este aceasta forma a legii conforma cu Constitutia? Pe cat pot spune eu, da. Nu sunt specialist, dar nu vad in textul si in interpretarea posibila a Constitutiei vreun motiv pentru care referendumul pentru demiterea presedintelui suspendat sa nu poata fi aprobat de majoritatea simpla a celor care vin la vot.
Trebuie sa asteptam motivatia, argumentele celor care au depus contestatia si contra-argumentele judecatorilor, dar pana atunci nu vad nici un motiv pentru care aceasta decizie sa nu o consider temeinica. Iar, cum explicam mai sus, temeinicia, adica faptul ca sunt bazate pe legea fundamentala, este singurul criteriu dupa care pot fi judecate deciziile Curtii Constitutionale.
S-a spus ca “Curtea Constitutionala s-a razgandit”, ca prin decizia asta judecatorii si-au incalcat jurisprudenta, ceea ce ar fi intr-adevar un argument pentru netemeinicia ei.
Insa eu am fost un observator destul de atent al incercarilor de modificare ale legii, si al motivelor pentru care ele au esuat la Curtea Constitutionala, si pot spune ca in nici una din deciziile respective nu au oferit un argument care sa contrazica decizia de azi. In formele anterioare ale legii, CCR a respins drept neconstitutionale, urmatoarele:
- interzicerea suprapunerii, respectiv a proximitatii temporale intre alegeri si referendum,
- creearea in lege a doua tipuri de presedinti ai statului, dupa turul in care au fost alesi si
- modificarea legii transmise spre reexaminare altfel decat privind motivele din cererea de reexaminare.
Nici o contestatie precedenta nu a fost adoptata cu argumentul ca relaxarea conditiilor de validare si aprobare a referendumului ar fi neconstitutionala.
In fine, tot Curtea Constitutionala va decide si daca prevederile acestei legi, care intra in vigoare inainte de referendumul din 19 mai, se aplica acestui referendum. Aici nu sunt doar nespecialist ci si nesigur, insa, dupa parerea mea, argumentul ca astfel legea s-ar aplica retroactiv este invalid.
Neretroactivitatea unei legi este un principiu care spune ca legea nu poate sanctiona pe cineva pe motiv ca a incalcat norme care nu erau in vigoare la data comiterii faptelor sanctionabile. Dar aici nu avem o inasprire a vreunor conditii care priveau procesul de suspendare; doar o normare diferita a instrumentului prevazut deja in lege pentru demiterea presedintelui.
Din nou, nu discut aici daca e corect din punct de vedere politic sa se intample asa ceva; spun doar ca nu cred ca e neconstitutional.
In rezumat, nu vad ce s-ar putea reprosa deciziei Curtii Constitutionale.
II. Parlamentul
Parlamentul este cel care poarta responsabilitatea politica a acestei modificari de lege. Este corecta prevederea nou introdusa? In ce priveste principala modificare de fond, eu zic ca da. Argumentele pentru aceasta opinie le-am expus intr-un articol din ianuarie.
Pe scurt, in forma veche a legii voturile absentilor - optiuni care erau in principal neutre, exprimand dezinteres -, erau practic considerate voturi negative, o interpretare incorecta. Aprobarea cu majoritatea simpla rezolva aceasta problema. De asemenea, era o problema si faptul ca demiterea unui presedinte era practic imposibila.
Tendinta (naturala) este sa judecam aceste lucruri dupa contextul actual; totusi trebuie sa tinem cont ca instrumentul suspendarii presedintelui (asa cum a este prevazut in constitutie si nu asa cum a fost folosit de majoritatea parlamentara actuala) are o noima foarte legitima si serioasa: sa impiedice presedintele sa incalce Constitutia.
E o problema daca decizia finala intr-o astfel de situatie ar fi, practic, imposibila.
Modificarea este in principal corecta, am totusi doua amendamente de fond, mai putin importante. Primul l-am expus in articolul de mai sus: eu cred ca, daca voturile absentilor nu mai conteaza pentru scopurile aprobarii, atunci legea trebuia sa prevada si posibilitatea de a exprima formal si explicit refuzul de a raspunde atat DA cat si NU.
Al doilea amendament este ca inlaturarea cu totul a conditiilor de validare a referendumului cred ca e excesiva. Nu este incorecta, caci nu mi se pare deloc normal ca decizia populara sa fie lasata fix celor care nu sunt interesati de ea. Dar daca inlaturam orice conditie de validare atunci legitimitatea unui referendum poate avea de suferit.
Dincolo de aceasta opinie privind modificarea de fond, e adevarat ca “se modifica regulile in timpul jocului”, adica se fac legi cu dedicatie, pentru un scop imediat si strict partizan. E o practica foarte nociva, chiar daca modificarile sunt, intr-un anume caz, corecte si necesare. Nu doar ca institutiile sunt atrase si folosite in disputa partizana, dar legislatia devine volatila.
Maine, daca parlamentului acesta nu-i va mai conveni forma actuala a legii (din cine stie ce motive) o va schimba la loc si va modifica altele; poimaine situatia se poate schimba din nou, si legile in consecinta, si tot asa. Poate ca nu e neconstitutional, dar e o politica proasta si iresponsabila.
In fine, mai exista doua consecinte, la nivel institutional, ale modificarii si validarii constitutionale a modificarii acestei legi. Prima este ca se agraveaza o consecinta a pervertirii cu scop partizan a procedurii de suspendare prin transformarea ei intr-o revocare politica, mai exact consecinta pe care am prezentat-o aici: agravarea conflictului intre Parlament si Presedinte.
Spuneam acolo ca arma suspendarii ca revocare politica este mult prea tentanta pentru un parlament aflat in conflict politic cu presedintele, petnru ca majoritatea parlamentara sa se abtina din principiu se recurga la ea. Ei bine, modificarea legii referendumului a facut arma si mai tentanta.
Dar problema nu este cu forma noua a legii referendumului, ci cu precedentul creat de suspendarea presedintelui fara suport constitutional. A doua consecinta a noii legi a referendumului tine tot de acest episod al suspendarii, dar va trebui sa astepte un alt articol.
