Banca Transilvania a deschis, de ceva vreme, o campanie cu niste zani care „implinesc dorintele micilor intreprinzatori”. Functionari cu chelie si burtica, imbracati cu rochite de dantela, care pica din cer cu serviete cu bani. Care serviete sunt oferite patronilor si patroanelor precum fata imparatului si jumatate de imparatie, din fabula cu pestisorul de aur.
Nu insist acum asupa generozitatii aparente a bancilor, nici asupra conceptului inselator din spatele campaniilor publicitare.
Banca in calitate de mare binefacator, creditul ca mana cereasca, mar de aur, pomana - intinde mana, culege-ma si vei scapa de griji; e atat de usor! Toate problemele sunt rezolvate instantaneu: esti insurat si traiesti cu parintii? Banca abia asteapta sa-ti sara in ajutor, sa iti puna in brate banii si sa te treaca pragul casei pe care ti-o doreai!
Te calci pe bataturi prin autobuze si viata ar fi mult mai frumoasa intr-o decapotabila? Banca e la capataiul tau! Visezi la PET SHOP-ul propriu si ai doar doua acvarii goale? Banca iti da si acoperisul, si rafturile, si undita, si pestii. Numai sa iti doresti!
In realitate, Banca se bazeaza pe disperarea nevoii stringente, care dauneaza grav gandirii pe termen lung si operatiilor aritmetice de baza: inmultirea si adunarea. Desigur, banii vin intr-o servieta, insa ei trebuie returnati. Daca aduni rata pe un an, si dupa aceea inmultesti cu lungimea creditului, vei descoperi o realitate simpla: cea care aduna merele de aur e Banca.
Primesti un mar, dai doua inapoi. Iti cumperi casa cu banii cash, dar, la sfarsit, o vei plati dublu, cu dobanzi care trec, de multe ori, de 100%. Generozitatea are un pret: tineretea optimista, plus urmatorii treizeci de ani din viata. Nu platesti la timp, adio casa! Bye-bye vise, poze idilice, miracole si pestisori de aur. Hello, Victor Hugo & Dickens!
Revenind la zani. Ei sunt ridicoli, stangaci, inofensivi, si, tocmai de aceea, simpatici si demni de incredere. Cum sa te spolieze un contopist vlaguit, imbracat in fustite tutu? E si o doza de autorionie - noi suntem adunatura aia de birocrati asexuati si inestetici, care dospim colacei abdominali prin birouri si care habar n-avem cum arata lumea de dupa peretii de oglinzi.
Iata o Banca plina de curaj, care nu isi ascunde slabiciunile si ne da voie sa aruncam o privire spre o caricatura pe care cu totii o stim: trei fire de par in cap, un costum ca un sac/o camasa de forta, o mutra tampa si dezabuzata. Un personaj mai tare decat Garcea, mai amuzant decat politistii din bancurile cu politisti.
Ca sa fiu acuzat de marxism, e suficient sa spun: victime, si ele, ale unui sistem care se hraneste, permanent, cu noi si noi victime.
Ma voi multumi insa cu fotografierea unei stari de fapt. In rama, un alt indiciu: salariile din Romania, raportate la marimea si durata creditelor. Zanii au iesit, mai nou, in strada. Se plimba pe trotuare, cu pliante in mana. Tineri la fel ca publicul lor tinta, imbracati in costume si rochite de balet, asudand, ore in sir, sub soarele bucurestean.
Se amesteca printre trecatori si se ciocnesc, cap in cap, cu ciobanii frizati a la Craioveanu, de la Radio Guerilla. Burghezi inofensivi si revolutionari trendy, in slujba unui device publicitar comun.
Textul a aparut si in revista Cultura
